Vișe+hrad înseamnă în limba cehă *castelul înalt*, așadar nu este o denumire care să ne uimească, mai ales având în vedere înălțimea fortăreței care se vede din multe puncte ale orașului. Sunt multe modalități de a intra în fortăreață. În poza de mai jos este cea folosită de noi, numită *Cihelna brana* și din ce ne-am dat noi seama părea intrarea oficială. Noi am nimerit aici din greseală.
Fortăreața Vișehrad se află chiar lângă râul Vltava, la ieșirea sudică din Nove Mesto (Centrul Nou). Se poate ajunge până aici pe jos (recomandat!) sau cu tramvaiul (nr 3, 7, 17 sau 21) sau desigur cu metroul. Sunt cam 3 km de aici până în centrul orașului.
Locul are o legendă tare faină atașată și anume că asta e prima locație a slavilor care se stabiliseră în Praga încă din cele mai vechi timpuri, locul unde înțeleaptă căpetenie Krok a decis să facă un castel. Defapt locul a fost construit de Vratislav al II-lea, primul conducător bohemian care să poarte denumirea de rege, pentru a scăpa de fratele său care acaparase castelul principal.
Fortăreața Vișehrad se află chiar lângă râul Vltava, la ieșirea sudică din Nove Mesto (Centrul Nou). Se poate ajunge până aici pe jos (recomandat!) sau cu tramvaiul (nr 3, 7, 17 sau 21) sau desigur cu metroul. Sunt cam 3 km de aici până în centrul orașului.
Locul are o legendă tare faină atașată și anume că asta e prima locație a slavilor care se stabiliseră în Praga încă din cele mai vechi timpuri, locul unde înțeleaptă căpetenie Krok a decis să facă un castel. Defapt locul a fost construit de Vratislav al II-lea, primul conducător bohemian care să poarte denumirea de rege, pentru a scăpa de fratele său care acaparase castelul principal.
Intrarea principală în castel.
Se pot vedea zidurile imense ce împrejmuiau zona.
Ca multe alte obiective importante și Vișehradul a suferit schimbări majore în timp. Zenitul lui a fost în a doua jumătate a secolului 11, când Vratislav și-a transferat aici tronul, astfel că vechiul fort a fost remodelat în așa fel încât să găzduiască o regalitate. Din păcate perioada de glorie a încetat prin 1140 când Sobeslav și-a mutat tronul înapoi în Castelul din Praga.
Apoi castelul a rămas oarecum neîngrijit. Charles al IV-lea fiind apoi ocupat cu decorarea și întărirea Castelului din Praga și uitând de Vișehrad. Și cum acest lucru nu a fost îndeajuns, au urmat apoi războaiele Husite (Boemiene) când discipolii lui Jan Hus au asediat Boemia, urmând ca în octombrie 1420 castelul Vyșehrad să fie asediat și cucerit de către ei. După ce au scăpat și de husiți din păcate castelul a fost abandonat și a început să devină o ruină.
Abia în secolul 17 a început să renască castelul și totul fiind doar datorită familie Habsburg care a venit aici în urma războiului de 30 de ani și în 1654 a refăcut castelul într-o fortăreață de tip baroc.
Abia în secolul 17 a început să renască castelul și totul fiind doar datorită familie Habsburg care a venit aici în urma războiului de 30 de ani și în 1654 a refăcut castelul într-o fortăreață de tip baroc.
Intrarea în cimitir și către catedrală. M-am gândit că sigur o să vă folosească să știți programul, mai ales că noi ne gândisem să facem niște poze de noapte cu panorama, dar se pare că nu prea puteam. Avertizările de hoți erau peste tot. Nici nu știu dacă e de bine sau de rău.
În 1869 pe teritoriul Castelului Vyșehrad a fost înființat și cimitirul *Vyšehradský hřbitov* care a devenit locul unde toți oamenii importanți ai Cehiei erau aduși să se odihnească. Aici se găsesc artiști, sculptori, scriitori, compozitori (Antonín Dvořák) și oameni de știință.
Era plin de floricele pe acolo după cum se poate vedea. Pe alocuri erau aduse chiar buchețele proaspete de flori. Mi-a plăcut că nu aveai acel sentiment mai creepy de cimitir.
După cum se vede nu lipseau nici lumânărelele.
Mi s-a părut frumoasă ideea de a avea toți oamenii importanți la un loc.
Deși în ziua când am fost noi, erau mai mulți turiști în zonă decât cehi. Ce-i drept era și înainte de Crăciun și probabil prifitau de weekend.
Mormântul compozitorului Antonín Dvořák.
Catedrala Sfinții Petru și Pavel văzută din cimitir.
Mormintele erau foarte îngrijite. nicio buruiană în plus!
Catedrala neagră din nou.
ieșirea din cimitir. și o listă mare de oameni.
plimbare prin istorie.
La un moment dat chiar se întunecase pe afară destul de mult încât ne gândeam că ne va prinde ploaia în interiorul cetății. Din fericire norul mare a aruncat doar câțiva stropi și a plecat.
Catedrala gotică ce datează din secolul 19, dar apoi reconstruită în secolul 20 în urma unui incendiu ce distrusese o bună parte din clădire.
Deși părea foarte întunecată de la depărtare, odată aflându-te în zonă vedeai că e chiar destul de colorată, mai ales în ceea ce privește cele 3 uși de acces.
Ușa principală plină de blazoane.
Mergând în părculețul de lângă catedrală unde am găsit un târg de Crăciun și desigur că ne-am mai încălzit cu câte un vin fiert, mai ales că fiind pe deal vântul nu prea ne menaja.
