Dia's Blog - Dianora.ro

Din pacate inca a ramas un oras comunist pana ina maduva oaselor. Cand am vazut cladirea asta am zis ca nu e adevarat... aveam impresia ca ma aflu in vechiul URSS, ca timpul a fost dat inapoi. Nu stiu, poate mi se pare... dar pe cuvantul meu ca de fiecare data cand vad poza am senzatia ca e un screen shot dintr-un vechi film rusesc. Majoritatea cladirilor sunt inca cele din vechiul URSS, doar putin renovate, sau schimbate pe ici pe colo. Dar nu e mare diferenta, e atat de usor sa iti dai seama doar din cateva poze despre ce oras e vorba. Mai au inca mult.. de recuperat saracii. Nu suntem nici noi usa de biserica, dar parca ne-am mai descotorosit de comunism, cu exceptia catorva nostalgici care inca il doresc pe nenea Ceasca. Ca un vechi oras comunist, mentalitatea nu prea s-a schimbat. Serviciul lor gen SRI se pare ca incearca sa le spele creierele. Dupa cum se poate vedea.. lumea citeste presa GRATUIT in strada, direct de pe panouri. Imi imaginez ca tot ce se pune acolo este cu atenti...

In Chisinau am descoperit cel mai genial vin posibil. Cricova. Inca din prima seara in Chisinau am fost socati.. eram intr-un restaurant si vinul costa pana in 10 Ron (cel mai scump)! Ceea ce ni s-a parut putin bizar.. dar am zis ca la banii astia merita sa incercam.. ce avem de piedut? ;)) si cand ne-a adus vinul.. am zis ca "we are in HEAVEN!" nu ne venea sa credem cat este de bun.. si de ieftin.. socant de ieftin! Combinatul de Vinuri „Cricova” S.A., renumit pentru labirinturile sale subterane unice si, in special, pentru vinurile sale excelente, a fost fondat in 1952. Sunt relativ noi cramele si uite cum reusesc sa bata multe alte vinuri cu renume si vechime! I n Antichitate, dar si la debutul secolului informational, Beciurile Cricova ar putea pe drept predinde de a fi inscrise in rindul celor mai fascinante minuni ale lumii. Fiind amplasate sub intregul orasel Cricova, ele reprezinta un adevarat oras subteran. Prospecte, strazi, stradele...Doar denumirile pe care le ...

Aici aflam si noi ca magazinele de firma.. se numesc SIMPLU! "Magazine de firma" .. ce sa te mai chinui sa tii minte atatea branduri? Nu e rentabil, de ce sa ne omoram neuronii.. hai pur si simplu sa le denumim "de firma" poate atragem.. pe mine m-au facut doar sa lesin de ras in mijlocul strazii. "Legatura adevereste mijloacele" ca tot ziceam ca Ceasloavele scrise de nenea Miron Costin si Grigore Ureche sunt dubioase.. e.. pai asta se incadreaza in acelasi ciclu! :D Cel mai genial slogan... postat pe un panou imens.. intr-una din cele mai circulate intersectii ale Chisinaului. E unic! :D Am aflat cu stupoare ca cei de la Ibistel fac si RUSIFICARI. Stiam eu ca nu prea ne suporta rusii dar chiar in halul asta? totusi.. ar trebui sa fie mai toleranti :))

transferurile banesti se pare ca sunt la moda.. ca sa nu mai vorbim de sloganul cu care doresc sa finalizeze reclama. "real e azi" :)) Si uite asa aflam ca barurile mai nou sunt si teatrale. Nu le mai plac barurile simple.. sunt prea comune, asa ca oamenii s-au gandit sa fie mai inventivi si mai originali.. si le-au inventat pe astea! Trebuie sa observam ca acum conturile tusesc daca nu sunt deservite1 :D suna bine nu? Computator si asortiment... desi vorbesc aceeasi limba am impresia ca ei scriu in alta :)) sunt cel putin dubiosi in exprimare.. care se vede ca a ramas la un nivel foarte scazut.

Inima-mi parca-i o bomba... ticaie incontinuu. Nu stiu ce sa fac sa o opresc. O simt cum bate din ce in ce mai tare. Nu are nevoie de prea multe motive sa faca asta.. si totusi desi multe sunt gri in jur.. pentru ea nu conteaza. Bate din ce in ce mai tare cand iti aude pasii apropiindu-se, cand iti vede silueta in umbra felinarelor de pe strada, cand umbra ta este impreuna cu a ei. Stau ca de obicei si te astept in coltul strazii, in lumina oarecum portocalie, asteptand sa te vad. Sprijin gardul, nu am stare. Ca de obicei.. minutele cand trebuie sa apari mi se par o vesnicie. Privesc spre copacul din coltul blocului meu, copacul primului nostru sarut, copacul ce stie tot, prima atingere stingera de mana, prima imbratisare, primul "te iubesc", prima cearta, despartirea. El ne stie povestea si poate ca ne duce dorul, nu mai are cine sa se plimbe noaptea pe strazile pustii bucurandu-se de linistea orasului. Duce dorul povestii, ne duce dorul in noptile cand ne adaposteam de st...