Sunday, March 26, 2006

Ce este fericirea...

Ce este fericirea? Nu stiu daca o putem defini exact. Nu o putem pur si simplu enunta print-o simpla definitie. Fericirea este mai mult decat atat, este unul din sentimentele ( sau starile sufletesti ) care ne face mai umani, mai senini. Ne ajutat sa-i ajutam pe altii. Fiind fericiti, emanam in jurul nostru doar voie buna si fericire si reusim sa imbunatatim si altora ziua.

Daca cineva spune “Sunt fericit pentru ca…” atunci inseamna ca nu este cu adevarat fericit, ci doar ca profita de aceea veste buna, sperand ca va dura aceasta stare de aparenta fericire mai mult de cateva minute sau ore. Adevarata fericire nu are nevoie de motive pentru a se manifesta. Ea vine fara motiv, pur si simplu te trezesti dimineata cu zambetul intiparit pe buze, si dupa ce iti gusti cafeaua si se produce trezirea, devii si mai fericit… apoi iesi din casa, si in lift te intalnesti cu vecina de la 6 pe care o saluti cu un zambet si cu o glumita, vei vedea ca pana la parter deja fizionomia fetei i s-a schimbat, a devenit si ea mai optimista. Apoi iesi din bloc vezi ca norii au disparut si zambetul se largeste si mai tare gandindu-te la caldura ce va fi pe la 2 cand vei termina orele.. Si mergi linistit pe strada pana la tramvai, intre timp mai observi lumea, le zambesti, le arati ca esti fericit.. desi aparent fara motiv ( motive ai! Cum care? Simplu fapt ca e o noua zi, mai buna decat ieri si mai slaba decat maine dar e o noua aventura in care te arunci… fara sa stii ce se poate intampla peste 5 minute). In tramvai te intalnesti cu cateva colege sau colegi si incepeti sa radeti, spargeti monotonia, alungati linistea ce cuprinde in fiecare dimineata mijloacele de transport in comun din Bucuresti. O liniste uneori sacaitoare, si foarte graitoare daca stii sa o asculti. Dar.. sa ne reintoarcem la fericire! Glumind si facand sotii in Ratb, vezi ca unele persoane incep sa iti zambeasca, de ce? Poate pentru ca din cauza ta acum se vor duce la serviciu / scoala mai fericiti. Ceea ce vreau eu aici sa demonstrez este faptul ca fiind tu fericit, ii ajuti si pe altii sa fie mai fericiti. Ceea ce este un lucru important!

Ideea de fericire este de cele mai multe ori asemuita cu ideea de a duce „o viata buna”, desi acum in zilele noastre micile placeri ale vietii sunt considerate fericiri. Si pe buna dreptate! Pentru ca viata este formata din aceste mici momente, ele impreuna alcatuiesc un intreg, asa cum 100 de pagini pot alcatui o carte, asa aceste momente ne alcatuiesc pe noi... pe fiecare. Toti avem alte trairi si deci catalogam altfel momentele.. .

dar mereu gasim ceva sa ne faca fericiti, pentru ca atunci chiar putem fi fericiti. Cateva exemple? Ok. Putem fi fericiti cand : tocmai am luat o nota buna la fizica, dupa ce am trecut un examen, sau dupa ce am scapat teferi dintr-un accident rutier, sau cand esti cu prietenii la o plimbare cu bicicleta prin parc. Toate aceste momente ne fac fericiti, fiecare moment are ziua lui.. si unite.. ele sunt fericirile din viata noastra,sunt micile momente care ne fac viata frumoasa, care ne aduc zambetul in privire si lumina in suflet....

Pentru a cunoaste adevãrata fericire - cea care vine de sus - trebuie sã o pregãtim aici jos, în noi, înlãuntrul nostru. Altfel, fericirea va rãmânea sus, si nu vom avea niciodatã idee mãcar de ceea ce înseamnã adevãrata fericire. Si unde se gaseste aceasta fericire care vine de sus? Simplu : In iubire! Iubirea e cel mai pur sentiment, care te face sa simti ca zbori, iti da siguranat in propriile forte, te face sa privesti lumea cu alti ochi, mai calzi.

Asa ca, iubiti viata, iubiti fiecare moment si viata va va rasplati!

Saturday, March 25, 2006

Ani de liceu…

Pot spune ca filmele din seria „Ani de liceu” sunt cele mai bune filme romanesti. Desigur asta este doar parerea mea. Fiind si eu la liceu, acestea reflecta o realitate mai aproape de mine, mai credibila, mai palpabila. Pur si simplu dovedesc ca inca de pe vremea aceea copii erau mai zurlii, si ca traznaile fac parte din accesoriile adolescentului tuturor timpurilor. Extemporal la dirigentie… mereu ma face sa zambesc titlul… desi si eu am dat foarte multe extemporale la dirigentie ( nu ma rezum doar la anii de liceu aici ), defapt am dat si la alte materii la care nu as fi zis ca se poate preda…dar sa dau si extemporal la sport!!. Cred ca ziua cand am aflat ca si sportul se poate preda.. a fost una din cele mai socante zile 4 me… Am dat si la desen… In ziua de azi se poate da extemporal la absolut orice materie…trebuie doar ca cativa din clasa sa faca o galagie infernala si deja poti auzi vesnica fraza „scoateti o foaie de hartie”… cand deja te uiti in stanga si in drepta sa vezi de unde poti copia, cu cine poti colabora etc… acum esti mai calm la auzul acestei fraze, liceul te maturizeaza. Abia acum am realizat de ce anii liceului sunt considerati cei mai frumosi ani din viata unui om, pentru ca in acesti ani te formezi ca persoana, iti definesti caracterul. Si daca ai norocul ca in aceasta perioada sa beneficiezi si de persoane deosebite in preajma ta, sa legi prietenii durabile, atunci te asigur ca esti un om implinit. Vei reusi sa treci peste orice obstacol pe care il intalnesti, fara sa te mai temi ca ce se va intampla daca…? Nu te mai gandi la toate nimicurile, incearca doar sa te bucuri de viata, acum! Cand inca mai poti, pentru ca nu stii niciodata cand viata ta se va termina…profita!

Thursday, March 23, 2006

Calatorie prin Bucuresti …

Si nu ma refer prin acest titlul la o calatorie in sensul de mers cu RATB-ul sau cu Metroul. Eu mai refer la o altfel de calatorie, in care nu esti mereu atat de grabit sa ajungi intr-un loc, o calatorie care iti permite ca uneori sa mai faci si mici pauze de respiro, pentru a-I privi pe cei ce sunt in jurul tau. De multe ori ma trezesc ca ma opresc putin, ma rup putin din graba ce ma cuprinde dimineata cand incerc sa ajung la liceu, si pur si simplu privesc in jurul meu. Vad o multitudine de oameni grabiti, oameni care sunt care niste robotei intrati in sistem, care merg din inertie, mecanic… de fiecare data cand ii vad ma gandesc oare asa voi ajunge si eu candva? Sa merg inainte gandindu-ma cum sa ajung mai repede la scoala sau la job, gandindu-ma doar cum sa traversez strada.. sau diverse chestii in aceasta linie. Oricum expresia intiparita pe fatal or face mai mult decat o mie de cuvinte, asta ca sa citez un prieten care zicea ca “e mult mai bine sa vorbesti cu o persoana fata in fata, in felul asta esti capabil sa vezi mai multe, sa vezi sentimente, intrebari sau ganduri nerostite”. Mare dreptate avea.. doar aruncand o privire asupra lor, iti poti da seama de starea lor sufleteasca, sau daca esti foarte atent, poate chiar si la ce se gandesc. De multe ori in tramvai… ma trezesc studiindu-i pe altii, chiar e fascinant sa vezi atatea persoane la un loc, fiecare gandindu-se la altceva, toti incercand sa mentina linistea aceea de catedrala, pentru a nu-i deranja si pe ceilalti participanti la calatorie. Uneori chiar si linistea din masina, pe care o aud in unele dimineti, spune foarte multe. Un prin lucru pe care il rosteste ar fi faptul ca noi inca nu suntem pe deplin treziti, si ca in incercarea de a ne pune in ordine gandurile, si a realiza ce avem de facut in ziua respectiva, tacem! Uneori o persoana, reuseste sa mai sparga linistea, emanand voie buna si rasete. De multe ori.. eu sunt asta... De ce? Pentru ca nu imi place sa stau in prea multa liniste, si pentru ca uneori e mai bine sa ai un zambet pe fata inca de la primele ore ale diminetii. Eu cel putin mi-am propus de mult ca de fiecare data cand ies pe usa, sa-mi las problemele in casa, si sa pasesc cu voie bune si cu un zambet larg intiparit pe fata. Un zambet este de cele mai multe ori mai graitor decat orice vorba, si alina mai mult o persoana aflata in suferinta. Deci.. uite ca se poate sa inveti ceva si din simplul mers pe strada... trebuie doar sa iti faci timp sa observi mediul inconjurator, pentru ca el iti vorbeste, dar mai trebuie sa il si asculti!

Image hosting by Photobucket