Monday, December 17, 2007

Jump, adica sari :)

Ce pot face 2 nebune, intr-un parc pustiu, pe un frig napraznic.. daca nu o traznaie? :D Cum eram singurele pe acolo.. facand poze unei "floricele" uscate.. mi-am indreptat privirea catre bancuta din poze.. si am urlat catre Ana sa vina si ea langa mine si sa sara la comanda mea. Saraca.. initial nu stia ce dorea creierasul meu bolnav.. afland abia la cateva secunde.. ca defapt si ea trebuia sa fie in aer cu mine.. :D dar.. pe parcurs.. ne-a iesit cat de cat.. Oricum de precizat.. astea sunt cele mai bune imagini.. cele cu trante penale, le tinem doar pentru noi :P alea nu's de laudat ;))
"Mama, poza asta zici ca-i din Titanic" asta a fost prima reactie a Anei cand a vazut poza.. :D SI pe buna dreptate.. desi.. peisajul e "putin" alterat.. aduce ceva cu Titanicul :P Am timer bun ;)) stie sa faca poze bine nu? Mai ales ajutat de un trepied.. si trebuie sa le multumim.. ca pe frigul ala au rezistat si cu voiosie ne-au pozat neincentat vreo 2 ore saracutii de ei :))
Jump, jump...adica sari...

Oamenii spun ca eu sunt nebun!
Oamenii cred ca eu nu mai cred.
Oamenii tac cand se desfac.
Oamenii spun ca eu sunt nebun!
Oamenii spun ca eu sunt nebun!
Oamenii cred ca eu nu mai cred.
Oamenii gri se inmultesc.
Atunci cand eu nu mai iubesc...

Dar intr-un fel ne intalnim dimineatza in zona in care ceata ne descopera viatza
Dar intr-un fel ne intalnim dimineatza pe fond sentimental
Pe fond sentimental deprimat de atatea crime impreuna cu tïne

Saturday, December 08, 2007

Viata este...

"Viata e ca invadarea Rusiei. Un start fulger, cohorte de chipie militare, cu pene dansand in vant ca o crescatorie de gaini agitate; o perioada de avansari zvelte, surprinse in depese inflacarate pe masura ce inamicul se retrage; apoi, inceputul unei inaintari greoaie, indelungate, distrugatoare pentru moral, cu ratii din ce in ce mai mici si fulgi de zapada pe obraji. Inamicul da foc Moscovei si cedezi in fata generalului Ianuarie, cu unghii de turturi. O retragere amara, cazaci nemilosi. Si in sfarsit cazi rapus de salva de artilerie a unui imberb, in timp ce traversezi o apa din Polonia, care nici macar nu e trecuta pe harta generalului comandant."

Julian Barnes - Trois
Editura Nemira

Tuesday, December 04, 2007

The lost room

Un serial produs de SciFi.com in 2006 . La o prima vedere poate nu pare cine stie ce.. sincer si descrierea e putin dubioasa.. dar.. filmul convinge inca din primele minute de capacitatile sale de a te retine vreo 4 ore si ceva in fata computerului. El e prezentat in forma a 3 episoade, fiecare avand alte obiecte cheie de urmarit.

Totul incepe atunci cand unele usi decid sa nu ramana inchise, fiind vazute de un detectiv. Acesta primeste intr-un moment oarecum idiot, de la un pustan pe moarte o cheie, singurul lucru stiut despre ea este ca "poate deschide orice usa"... dupa care pustiul isi da ultima suflare. Si asa... prin aceasta cheie descopera o camera pierduta, o camera care te poate duce oriunde in lume, o camera unde poti fi in siguranta, o camera care putea fi accesata din orice loc. Dar o camera care ascunde un mister... o camera ce era candva populata cu obiecte, cand o schimbare s-a produs.. o camera ce se restarteaza atunci cand o redeschizi... o camera pentru care multi ar ucide... :D
O idee originala, si bine ilustrata de SciFi. O mini-serie ce nu trebuie ratata! (din cate am inteles a fost si va mai fi difuzata pe AXN).

Cand ai nevoie de dragoste


când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.
de Mircea Cartarescu
[continuare]

Saturday, November 24, 2007

Pictand cu lumina

Intr-o noapte tarzie, doi nebuni stau in bezna totala si.. redevenind copii, incearca sa picteze. Doar ca pictura lor e mai faina, e mai pura, e mai fragila si mai migaloasa, doi copii mari, picteaza cu lumina, fiecare picteaza pentru un cineva anume, fiecare doreste sa imparta din lumina lui cu altii, sa ofere bucurie, si sa isi lumineze cat de cat propia poteca. Picturile de lumina sunt ceva special... (pictorul din poze.. E un viitor pictor in devenire.. si astea sunt pozele primei noastre sesiuni de lumini)

Don't Blink
Just like that you're six years old and you take a nap and you
Wake up and you're twenty-five and your high school sweetheart becomes your wife
Don't blink
You just might miss your babies growing like mine did
Turning into moms and dads next thing you know your "better half"
Of fifty years is there in bed
And you're praying God takes you instead
Trust me friend a hundred years goes faster than you think
So don't blink

Nopti in lumini serpuind pe sosea...
Strain pasager pierdut in multimi de trairi
Am haina de mag, sunt asa de schimbat,
Prin sufletul tau vad tot in lumini!


Nopti in lumini, cantand in lumini,pierdut pe sosea...
Nascut din lumini, ma pierd in lumini...
Eu sunt tot ce ard
Sa mor in lumini cu dragstea mea!
Sunt teama ta serpuind pe sosea...

Monday, November 19, 2007

Rain story

Cand alergi prin ploaie, simti cum zbori, simti si in acelasi timp vizualizezi cu ochii mintii cu stropii de apa din balti se ridica de pe sol impreuna cu talpa bocancului. Vezi in slow-motion picaturile, care desi e noapte, iar strada momentam pustie, se vad extraordinar de clara, incat daca privesti cu atentie ai impresia ca stele isi lasa o mica parte din reflexie in forma lor atat de bine definita, si totusi stranie. Auzi pana si zgomotul pe care il fac picioarele tale in balti, sau cel al stropilor lovindu-se cu putere de geaca, de ochelari, si de particica de fata ramasa inca descoperita, in ciuda faptului ca in urechi ai parte de cu totul alt fundal sonor. Mintea ta se rupe de aceea muzica, ea ramane undeva data in surdina, rolul prinicpal fiind jucat acum de fortele naturii care isi creeaza propria sinfonie, avand ca prin solist stropul. Strazile imi par infinite, si oarecum lipsite de aparare in fata naturii, care dezlantuita, le poate devasta in cateva secunde, furand doar pentru ea linistea si pacea ce incearca sa isi croiasca drum din asfalt. Un asfalt ce acum e innecat, dar auzul pasilor ofera speranta, speranta ca cineva va fi acolo sa se bucure de peisaj, sa alerge prin ploaie chiuind, calcand in balti, sarind in ele zambind de fericire. Vazand si clipe si astfel de oameni asfaptul se chinuie sa mai indure o ploaie, linistea incearca sa razbeasca, si uite asa.. iar zambesc fugind prin ploaie, pentru ca deja imi e dor...

Wednesday, November 14, 2007

De unde apare un zambet?


De multe ori e atat de greu sa zambesti...ai o stare aiurea, te simtit rau, motive sunt asa multe incat nici nu ma obosesc sa le enumar. Important este de unde apare un zambet.. atunci cand esti la pamant.. ce anume te ridica si cat de greu lasi un zambet furat?

Omul e mereu mai frumos cand zambeste. :D cati dintre voi nu ati izbucnit intr-o criza de ras vazand pe cineva cum schiteaza un zambet tamp? Alea sunt cele mai haioase.. si uneori cele mai naturale.. eu cel putin.. de multe ori nu imi pot opri reactia asta. Iubesc sa vad oameni zambind, oameni razand, in felul asta totul merge mai suor, chiar cand esti nervos, un zambet sau vazand pe cineva care rade te poate calma.. si ajungi in doar un minut de la o stare de furie necontrolata la a rade cu restul. Asa am patit ieri..

Zambetul poate sa apara de oriunde, dintr-un caiet la al carui final gasesti o conversatie mai veche cu colega de banca, de la un sms venit de departe, de la un comment asupra unei poze, sunt atatea feluri.. si uite asa ajung sa cred ca zambetul e cel mai usor lucru din lume.. si cel mai frumos prim dar :D.

Saturday, November 10, 2007

Mihail Sebastian - Femei



Pentru un barbat tanar lumea pare facuta numai din femei, iar femeile par facute numai din dragoste. In patru nuvele distincte, sase femei reprezinta ipostazele erotismului feminin din lume. Ingeniozitatea acestui roman tine de distributie: Stefan Valeriu, un tanar medic si diplomat, singura veriga de legatura intre cele patru proze, este plasat in roluri cu pondere extrem de diferita. In prima nuvela, Renée, Marthe, Odette, este protagonist si descopera simultan trei varste ale feminitatii, trei moduri de a fi indragostit. In cea de-a doua, Emilie, este simplu martor si medic. In a treia proza, Maria, este destinatarul scrisorii unei femei (o alta doamna T.), asadar vocea lui tace, pentru ca in ultimul text, Arabela, sa redevina protagonist si sa ajunga pe o scena adevarata.

O carte care se lectureaza usor, iti face placere sa o citesti, nu are prea multe pasaje speciale, dar nu plictiseste. Desi nu as putea sa ii gasesc un loc in top 10, as recomanda-o cu mare caldura ca lectura de weekend, tren, travmai. E numai buna intr-o zi ploioasa. :)

Sunday, November 04, 2007

Noiembrie de Bucuresti

O faina zi de Noiembrie, sambata 3 noiembrie mai specific, parcul Tineretului, in jurul orei 12 cand inca era foarte putin populat, aleile goale, frunzele nederanjate, apa lacului tulburata doar de o barcuta a ingrijitorilor, si liniste de catedrala, incat iti era mai mare dragul sa te asezi sub un pom si sa observi totul in jur.

Step out of line... And I'll teach you how to fly then...Away we´ll go... Leave your mark, leave your mark in the land of mine
Dar intr-un fel ne intalnim dimineața în zona în care ceața ne descoperă viața...
Mii de ganduri pe secunda,
O suta de mile prin gand,
Singuratate, antivirus,din gand in gand
Exista momente cand toate
Din capul tau te tin departe de tine,
Departe de insule,de poze, de fumat
De ministerul extern...
Departe de tine, aproape de tine,
Departe de tine, departe...
Departe de simt, de sex, de ruj
De moc, de sarut, albastru Beirut
VREAU SA SIMT PRAGA :D

Monday, October 22, 2007

Franceza


Incep sa descopar ca si franceza e faina.. si incep sa descopar muzica franceza.. am ascultat-o de atatea ori.. dar cred ca a depins de cadru. Uite ca anul asta in ciuda tuturor lucrurilor care m-ar fi putut face sa urasc din tot sufletul cantecelele.. nu s-a intamplat asa! Ora de franceza + un casetofon + niste cd-uri cu muzica franceza + versuri in fata... mi-au deschis apetitul.. si am regasit o melodie pe care o credeam de mult uitata.

MANAU - LA TRIBU DE DANA

Le vent souffle sur les plaines de la Bretagne armoricaine.
Je jette un dernier regard sur ma femme, mon fils et mon domaine.
Akim, le fils du forgeron, est venu me chercher;
Les druides ont décidé de mener le combat dans la vallée.
Là où tous nos ancêtres, de géants guerriers celtes,
Après de grandes batailles se sont imposés en maîtres.
C'est l'heure maintenant de défendre notre terre
contre une armée de Simériens prête à croiser le fer.
Toute la tribu s'est réunie autour des grands menhirs
pour invoquer les dieux afin qu'ils puissent nous bénir.
Après cette prière avec mes frères, sans faire état de zèle,
les chefs nous ont donné à tous des gorgées d'hydromel,
Pour le courage, pour pas qu'il y ait de faille,
Pour rester grands et fiers quand nous serons dans la bataille.
Car c'est la première fois pour moi que je pars au combat
Et j'espère être digne de la tribu de Dana.

{Refrain:}
Dans la vallée (oh oh) de Dana (la li la la).
Dans la vallée (oh oh), j'ai pu entendre les échos.
Dans la vallée (oh oh) de Dana (la li la la).
Dans la vallée (oh oh), des chants de guerre près des tombeaux.

Après quelques incantations de druides et de magie,
Toute la tribu, le glaive en main, courait vers l'ennemi.
La lutte était terrible et je ne voyais que des ombres,
Tranchant l'ennemi qui revenait toujours en surnombre.
Mes frères tombaient l'un après l'autre devant mon regard,
Sous le poids des armes que possédaient tous ces barbares,
Des lances, des haches et des épées dans le jardin d'Eden
qui écoulait du sang sur l'herbe verte de la plaine.
Comme ces jours de peine, où l'homme se traîne
À la limite du règne du mal et de la haine.
Fallait-il continuer ce combat déjà perdu ?
Mais telle était la fierté de toute la tribu.
La lutte a continué comme ça jusqu'au soleil couchant,
De férocité extrême en plus d'acharnement;
Fallait défendre la terre de nos ancêtres enterrés là,
Et pour toutes les lois de la tribu de Dana.

{au Refrain}

Au bout de la vallée on entendait le son d'une corne,
D'un chef ennemi qui rappelait toute sa horde.
Avait-il compris qu'on lutterait même en enfer
Et qu'à la tribu de Dana appartenaient ces terres ?
Les guerriers repartaient, je ne comprenais pas
Tout le chemin qu'ils avaient fait pour en arriver là,
Quand mon regard se posa tout autour de moi,
J'étais le seul debout de la tribu ; voilà pourquoi
Mes doigts se sont écartés tout en lâchant mes armes,
Et le long de mes joues se sont mises à couler des larmes.
Je n'ai jamais compris pourquoi les dieux m'ont épargné
De ce jour noir de notre histoire que j'ai contée.
Le vent souffle toujours sur la Bretagne armoricaine
Et j'ai rejoint ma femme, mon fils et mon domaine.
J'ai tout reconstruit de mes mains pour en arriver là,
Je suis devenu roi de la tribu de Dana.

merita incercata.. mai ales ca are un clip tare reusit si superb pentru anul 1999.

Friday, October 19, 2007

Oaia


Un citat tare haios gasit de mine acum 2 zile in baia din Carturesti, lipit de oglinda. Banuiesc din ce carte face parte.. oricum.. asa autor, asa citat! Haruki Murakami m-a impresionat pana acum. Toate cele 4 carti citite de el au avut un ceva special.. te provoaca sa gandesti, te fac sa iti alegi un final, te fac pe tine scriitor.. scriind in continuare cartea dupa ce povestea a incetat pe hartie.

Cei care si-au atins limitele.. de ce oare sunt refuzati de oaie? Nu mai sunt buni? sunt diferiti? Da.. sunt! Ei nu mai au asteptari, nu isi mai doresc asa multe, nu mai au aspiratii, nu mai au teluri de indeplinit.. si atunci.. devin plictisitori, incep sa lancezeasca, incep sa arunce la gunoi truda de pana atunci. Asta imi spune mie acum citatul.. fara sa stiu subiectul cartii.

E bine sa incerci mereu sa mergi spre limite, descoperi lucruri noi, pe tine, pe ceiallti si descoperi viata in general, secunda cu secunda.

Sunday, October 14, 2007

Piatra Craiului


Imi e atat de dor de o excursie zdravana... ori in Piatra Craiului, ori in Bucegi.. sau pe unde s-o nimeri, numa sa fim o gasca faina, sa avem vreme buna, sa fim veseli si sa cantam. Imi e dor de spiritul de munte, de personalul ala matinal in care ne inghesuiam si apoi dadeam locuri pe sticle de cola. Imi e dor sa-l vad pe Dan impingandu-ma de la spate sa urc, imi e dor sa escaladez stancile de pe Jepi.. imi e dor de privelistea de la Caraiman, de Platoul Bucegilor, de Padina, de aventurile de acolo.. de rasaritul ala din prima noapte de campare, de ceaiul cu unirea la 2 dimineata. Pe scurt... imi e dor de munte si de povestile sale. E imposibil sa nu te intorci cu o poveste faina de la munte. :)


Avem un singur Crai, ce-asteapta neclintit
Cu ale sale creste ce-s rosii-n asfintit
Urcam sambata seara, urcam toti impreuna
Si liberi vrem sa fim sub cerul clar de luna

Si-as vrea sa vii si tu
Sa mergem impreuna
Sa impletim acolo a Craiului cununa
Din garofite rosii si din bujori de munte
Din liliac si flori de colt carunte


Nu am mai avut o excursie zdravana de prea multa vreme.. dar m-as multumi si cu una de o zi prin Piatra Craiului sau prin Ciucas. Mai ales cu profa de bio.. pentru ca sigur va iesi ceva frumos. ^_^

Ca sa nu mai vorbesc despre cantecele de munte ce au un farmec aparte cantate sus in munte, in jurul mesei, sau al focului de tabara (dupa posibilitati), si cu vinul sau ceaiul in fata. Si mancarea ii mai buna la munte, mai ales dupa ce te chinui o zi intreaga sa aduni vreascuri, sa faci focu si sa firbi apa aia 3 ore. :)) Atunci chiar e guuuuuuuustoasa! ;))

Friday, October 12, 2007

Pobby si Dingan


Pobby si Dingan e o carte micuta din seria "Cotidianul". La o prima vedere, vazand cat de mica e.. nu ai asteptari. Nici titlul nu spune prea multe.. iar la cartile astea descrierea de pe spate lasa de dorit de multe ori.. dar la recomandarea mameai care o citise de plictiseala in "scurta" calatorie cu metroul din aceea zi.. m-am pus pe citit si am dovedit cartea cam intr-o ora. Cred ca are in jur de 100 de pagini.. dar faine. E o nuvela tare dragutza care desi la inceput poate parea idioata.. are o anumita magie care te prinde pe scurta ei durata in poveste.. si de care scapi cu greu apoi. O carte care ne dovedeste ca "in unele lucruri trebuie sa crezi ca sa le poti vedea". O carte a copilariei pentru adulti, in care niste prieteni imaginari reusesc sa schimbe o comunitate.


„Pobby si Dingan“ imbina reteta realismului practicat de minimalistii americani cu incursiuni indraznete in candida lume a povestilor. Comunitatea muncitorilor care traiesc intr-un orasel pierdut din Australia ia viata din descrierile succinte si accentele indraznete, niciodata in exces. Rama realista pune insa in lumina zone in care fantezia coloreaza discret raporturile sensibile in care oamenii se plaseaza fata de propriile asteptari, nevoi si dorinte. Cele doua personaje imaginare care dau si titlul romanului ii pun pe locuitorii minusculei comunitati fata in fata cu propriile scheme de judecata si de comportament, dar si cu fragilitatea pe care ele o camufleaza. (sursa: Cotidianul)


Cartea a fost adaptata de autor si intr-un superf film (destul de greu de gasit) numit OPAL DREAM. Dar daca aveti rabdare si vreti sa savurati ceva bun va recomand oricare din cele 2 variante, in functie de chef si anturaj.

Quotes Dead poets society

He was their inspiration. He made their lives extraordinary.


* No matter what anybody tells you, words and ideas can change the world.

* There is a time for daring and a time for caution, and a wise man knows which is called for.

* [talking about the people in the old awards pictures] They're not that different from you, are they? Same haircuts. Full of hormones, just like you. Invincible, just like you feel. The world is their oyster. They believe they're destined for great things, just like many of you, their eyes are full of hope, just like you. Did they wait until it was too late to make from their lives even one iota of what they were capable? Because, you see gentlemen, these boys are now fertilizing daffodils. But if you listen real close, you can hear them whisper their legacy to you. Go on, lean in. [the students lean in] Listen, you hear it? [whispers in a raspy voice] - - Carpe - - hear it? - - Carpe, carpe diem, seize the day boys, make your lives extraordinary.

* Boys, you must strive to find your own voice. Because the longer you wait to begin, the less likely you are to find it at all. Thoreau said, "Most men lead lives of quiet desperation." Don't be resigned to that. Break out!

* This is a battle, a war, and the casualties could be your hearts and souls.

* Now we all have a great need for acceptance, but you must trust that your beliefs are unique, your own, even though others may think them odd or unpopular, even though the herd may go, [imitating a sheep] "that's baaaaad." Robert Frost said, "Two roads diverged in the wood and I, I took the one less traveled by, and that has made all the difference."

* But only in their dreams can men be truly free. Twas always thus, and always thus will be.

* Tho much is taken, much abides; and tho We are not now that strength which in old days Moved Earth and Heaven, that which we are, we are; One equal temper of heroic hearts, Made weak by time and fate, but strong in will To strive, to seek, to find, and not to yield.

* I went to the woods because I wished to live deliberately, to front only the essential facts of life, and see if I could not learn what it had to teach, and not, when I came to die, discover that I had not lived.

Dead poets society

Am aflat de film acum vreo cateva luni de la o colega de clasa care era tare incantata de el. Atunci vazand ca e dinainte de 90.. nu m-a tentat deloc sa il vad. Apoi.. colega respectiva a aparut cu cartea prin clasa.. a terminat-o ea.. a trecut la alta colega.. si in cele din urma a ajuns si la mine. Am citit-o pe nerasuflate intr-o zi de scoala de la 8 dim pana in jur de ora 1.. m-a captivat.. era un subiect nou.. si un subiect ce mi-a placut desi nu sunt fan poezie. Mi-a placut tare mult profesorul Keating.. ca ajungand acasa sa constat cu uimire pe imdb ca este nimeni altul decat Robin Williams.. asa ca nici nu am mai stat pe ganduri si am dat play. Am reusit sa asociez imaginile cu textul, filmul cred ca reusind sa depaseasca cartea (care din cate am inteles a fost scrisa dupa film). Dar orice v-ar pica in mana nu cred ca veti regreta.. veti avea parte ori de o lectura buna ori de 2 ore de vizionare placuta.

Sunday, October 07, 2007

Concert Muse Bucuresti

Aici suntem formula finala care a participat la concert. Eu, Lyzz, Emilia si Moty. 4 muschetari devianti care au asteptat rabdatori multa vreme la coada dar nu regretam pentru ca desi eram in sectorul B am avut niste locuri superbe.. chiar intre gardul ce despartea A-ul de B. Deci vedere tare buna. A durat cam multicel pana sa inceapa concertul.. dar pana la urma a meritat. Am avut si marea surpriza sa imi vad pe acolo multi prieteni dragi. Emilia tare desteapta isi uitase biletul acasa si s-a intors dupa el, apoi la Aviatorilor nu-l gaseam pe Motzy, tot acolo am fost abordati de niste fani muse din afara (nu mi-am dat seama exact ce natie erau dar vorbeau ciudat) care venisera special pentru concert si care doreau sa stie unde e stadionul. I-am indrumat, ne-au multumit fericiti si au plecat fredonand ceva si tare voiosi. Deci am avut oarece peripetii, am ajuns mai tarziu decat imi doream eu, dar din fericire am intrat repede, nu ca altii mai ghinionisti care au intrat abia dupa ce incepuse Brett Anderson sa cante. Care apropo a fost tare fain. Un recital bine ales.. care ne-a incalzit pentru ce avea sa urmeze atunci cand se vor urca muse pe scena.
Daca nu ma lasa memoria au inceput cu "Butterflies and Hurricanes", apoi au continuat cu "knights of cydonia", au terminat tot show-ul cu "The Stockholm Syndrome" si alte mel de pe la mijloc au fost "Plug in baby", "New born", "Time is running out", "sing for absolution", "take a bow", "supermassive black hole", "map of the problematique", "feeling good", "citizen erased".. E un show care a facut toti banii. Acum chiar stau si ma intreb cum de au fost asa ieftine biletele. Au facut un spectacol de zile mari, sonorizare excelenta, lumini, efecte, clipulete ce rulau pe cele 3 panouri din spatele lor. Am auzit eu ca au show-uri geniale.. si totusi am fost tare placut surprinsa aseara.
Cat despre locatie, nici nu ma asteptam sa fie asa de fain pe Stadionul de Rugby. Nici nu stiam unde este pana ieri, nici nu stiam ca avem asa ceva pana sa se puna in vanzare biletele la Muse.. dar e o locatie tare buna. Nu ai nimic in jur care sa faca un ecou cretin, e loc destul pentru multa lume, ai mai multe optiuni de a sta, ai si iarba.. poti veni cu paturica de acasa si te pui frumusel in spate, berica sau sucul in mana si savurezi decibelii. Mai vreau.. Muse rocked Arcu de triumf big time! :D

Sunday, September 30, 2007

John Fowles quotes

"Dragostea rezultă mai ales din aptitudinea de a iubi, existentă în noi înşine şi nu neapărat din faptul că partenerul are reale calităţi pentru a fi iubit."

"Plăcerea fizică nu este decât o plăcere; poate ceva mai mare decât celelalte, dar, oricum, o plăcere ca oricare alta. Nu reprezintă decât un aspect - şi nu cel mai important - al relaţiei pe care o numim iubire. Lucrul esenţial este adevărul, încrederea care se stabileşte între doi oameni, două suflete, două spirite .. cum vrei să-i spui. Că adevărata infidelitate este cea care ascunde infidelitatea fizică. Pentru că lucrul care nu trebuie să existe niciodată între doi oameni, care şi-au oferit unul altuia dragostea, este minciuna."

"Am întins spre ea cele două cioburi de porţelan, arătându-i ce se întâmplase: viaţa mea, trecutul şi viitorul meu. Era simbolul vieţii mele sfărâmate şi ... vorba vechiului cântec pentru copii ... Nici toţi caii regelui şi nici toţi oamenii lui nu vor putea lipi bucăţelele la loc ..."

"Nu poţi să urăşti pe cineva înfrânt. Care fără tine, nu va mai fi niciodată om întreg."

"Cunoasterea nu m-a facut fericit, m-a cuprins o furie surda impotriva legii evolutiei, care acceptase ca in una si aceeasi minte sa existe atata sensibilitate si atata stangacie totodata. In mine se revolta propriul eu ca un iepure in capcana. Am luat toate poeziile pe care le scrisesem pana atunci si incet, pagina cu pagina, le-am rupt in bucatele cat mai mici, pana am simtit ca ma dor degetele."

"I-am spus ca ii scrisesem o scrisoare.
- Si daca nu raspunde ?
Am ridicat din umeri.
- Nu raspunde.
- Te gandesti la ea, vrei sa o vezi, atunci mai scrie-i. Energia lui m-a facut sa zambesc. Lasi totul in voia intamplarii. Nu avem voie sa lasam totul la voia intamplarii, asa cum nu avem voie sa ne innecam. Ma scutura de umeri. Inoata !
- Nu este vorba de a innota. E vorba sa stii in ce directie.
- In directia fetei. Ea vede prin tine, asa spui, te intelege. Asta este bine."

"În viaţa fiecăruia are loc un moment de maximă intensitate. Atunci trebuie să ştii să te accepţi. Este momentul în care eşti ceea ce eşti şi totodată ceea ce vei fi."

"Fiecare din noi este o insulă. Dacă nu am fi, am înnebuni pe loc. Între aceste insule sunt vapoare, avioane, telefoane, radio - ce vrei. Oamenii rămân insule. Insule care se pot scufunda şi pot dispărea pentru totdeauna."

"În mine s-a instalat această boală respingătoare numită iubire şi nu se poate compara cu nici o boală a trupului - şi eu sunt atât de mărginită, atât de degenerată şi, pe deasupra, am şi încercat să te învăţ şi pe tine ..."

"Dacă m-aş ruga lui Dumnezeu, l-aş ruga să nu mi se arate niciodată. Dacă s-ar arăta, aş şti că nu este Dumnezeu, că este un mincinos."

"Într-o zi îmi spusese: "Când mă iubeşti (nu când faci dragoste cu mine), e ca şi cum Dumnezeu mă iartă de toate greşelile şi neroziile mele." Iar eu consideram această remarcă drept o manevră abilă, un soi de şantaj sentimental pentru a mă convinge că ea avea nevoie de mine, iar eu aveam oarecare responsabilitate faţă de ea. Într-un fel, moartea ei era un ultim şantaj a cărui victimă eram eu. Numai că în asemenea cazuri, cel şantajat se simte eliberat, pe când eu mă simţeam vinovat. Era ca şi când în momentul în care îţi doreşti mai mult să fii curat, te trezeşti cufundat într-o mocirlă puturoasă. Deşi eliberat pentru viitor, mă simţeam, de fapt, şi mai strâns înlănţuit de trecut."

"Ideea că ne plac oamenii este o iluzie pe care trebuie să o păstrăm în noi dacă vrem să trăim în societate. Dar eu am expulzat-o demult, cel puţin cât trăiesc aici. Tu vrei să fii iubit? Eu mă mulţumesc pur şi simplu să "fiu", să exist. Poate că într-o zi ai să-nţelegi şi tu ce înseamnă asta. Şi ai să zâmbeşti. Un zâmbet aprobator, un zâmbet sarcastic."

"Cu cât înţelegi mai bine ce este libertatea, cu atât o pierzi mai mult."

" (...) "a zâmbi" nu înseamnă atât să alegi o atitudine în faţa vieţii, cât să recunoşti şi să exprimi natura cruzimii fundamentale, ineluctabilă a vieţii pe care nu putem nici măcar să încercăm să o evităm, ea fiind insăşi existenţa umană. Când mă sfătuia să "învăţ să zâmbesc", se referea la ceva mult mai subtil decât obişnuitul şi simplistul "zâmbeşte şi îndură". Voia, de fapt, să spună: Învaţă să fii crud, învaţă să fii neîndurător, învaţă să supravieţuieşti."

Monday, September 24, 2007

Heaven here



Cu adevarat "Heaven".. undeva in afara orasului Petrila, locul cunoscut de localnicii vaii Jiului drept "Lunca florii". ^_^

Sunday, September 23, 2007

Dimineata devreme

Pasii se aud de la departare calcand pe maldarele de frunze adunate pe o alee a parcului. Frunzele galbene se desprind usor de crengutele ce pana nu demult le hraneau si incep un scurt periplu prin vazduh, incercand sa ne fure un zambet prin dansul lor. Ele nu cad pur si simplu.. totul este un dans, o sarbatoare. Se desprind pentru a lasa loc ca o parte din ele sa revina, sa reinvie odata cu primavara. Dar acum, toamna, e timpul ca ele sa formeze un covor, incercand sa incalzeasca pamantul, si sa-l pregateasca pentru frigul ce va veni odata cu sosirea zapezi, care va schimba cromatica peisajului. Inaintez pe panta, urcand agale. Respiratia mi se regleaza, se obisnuieste cu mersul in natura si cu pasul mai grabit. Copacii din jur parca isi flutura crengutele in semn de salutare, poate m-ar si imbratisa daca ar avea posibilitatea. Ma fac sa sa simt ca un om ce revine dupa multa vreme acasa, si este intampinat in prag de toti cei dragi lui. Bancutele de pe laterala sunt goale, asteapta ca cineva sa vina sa le revendice in orice moment, dar este inca prea devreme, asa ca nu isi fac griji. Doar stau tacute, si asteapta, se uita dupa mine si imi urmaresc pasii care din pacate pentru ele nu se opresc acolo. Ei isi continua drumul tot in sus.. la un moment dat parasind aleea, calcand pe un maldar de frunze si ajungand pe o noua alee mai retrasa. Acolo dupa cativa metri isi opresc calatoria, urcand cele cateva scari si asezandu-se confortabil. In jur totul e liniste, peisajul e demn de o revista foto, si parca iti e si frica sa te misti pentru a nu perturba linistea. Dar in cele din urma ma indur.. scot cartea si parasesc peisajul superb de la Arenele Romane, pentru a ma afunda pentru vreun ceas intr-un altul imaginat de vreun autor de peste hotare. Stiu ca la intoarcere, totul va fi tot acolo, si mai stiu ca scarile se bucura de vizita mea.

Thursday, September 06, 2007

Freedom writers

Un alt film superb.. dar care la o prima "citire" pe imdb.com nu spune foarte multe. Nici titlul nu suna foarte pompos. Subiectul cred ca a mai fost "uzat" si in alte filme, dar parca niciun alt film nu a tratat atat de bine aceasta tema. Ce se intampla in scolile in care atatea etnii sunt puse la un loc? Ce se intampla in America de acum vreo 15 ani? Cand bandele erau la locul lor, cand fiecare impuscatura era ca un nou hit pentru cei din cartiere marginase? sau cand pentru a ajunge la scoala trebuia sa te chinui sa nu incasezi un glonte de la o etnie rivala? Si.. pe langa tot ce se intampla in afara sa poti face fata si inauntrul scolii. Sa reusesti sa suporti timp de cateva ore un profesor care nu da doi bani pe tine.. care nu te considera decat un esec. E greu nu? Sunt multi profesori dinastia si acum.. care vin in scarba. Si atunci.. te intrebi de ce mai merita sa vii la scoala?

Ei bine.. cineva a reusit sa schimbe asta.. sa transforme scoala in ceva sfant, intr-o casa, intr-un loc din care sa nu mai vrei sa pleci, cineva care a facut enorme sacrificii pentru clasa ei... intr-un fel este povestea ei, a lui Erin Gruwell, si a scriitorilor pentru libertate.

2 ore exceptionale, despre vointa, motivatie si iubire.. iubirea pentru cei din jur.

Wednesday, September 05, 2007

Cashback

Un film superb.. despre lupta cu fiecare secunda. Un film care initial fusese programat ca un scurt metraj de 18 minute, dar cum a avut un mare succes, regizorul Sean Ellis l-a transformat peste 2 ani intr-un lung metraj.

Ideea de baza a filmului.. sau cel putin cea de la care se porneste e una foarte des intalnita. O despartire. Ce se intampla in urma acelei despartiri, e deja cu totul alta poveste. Dar... totusi.. daca ea lasa insomnii in spate, te hotarasti macar sa faci ceva util cu timpul, cu acele secunde care nu se mai scurg. De aici si numele filmului CASHBACK. Tu le dai timpul tau.. iar ei iti dau bani pt acele 8 ore nedormite in fiecare noapte. Cei care fac asta sunt tura de noapte a unui supermarket. Si.. e haios sa vezi ce fac cu timpul.. cum fac acele ore sa nu mai para atat de interminabile.. si cum reusesc sa pacaleasca timpul.

Un film lent.. totul se desfasoara foarte lent, uneori pe la inceput poate parea chiar plictisitor, dar merita vazut si analizat. Pentru ca in film, chiar conteaza fiecare secunda. Imi place stilul lui Ben, de a incerca sa se lupte cu ele oprind timpul, in final reusind sa aiba parte de cel mai frumos moment "inghetat in timp", cand pana si zapada era "inghetata".

Un film fara prea mare publicitate, si totusi merita vazut si gandit. Si mai ales recomandat. Unul din filmele bune ale anului 2006 de la Hollywood. In sfarsit mai fac si dinastea. :)

A frozen second

Once upon a time, I wanted to know what love was. You just have to see that it's wrapped in beauty and hidden away in between the seconds of your life. If you don't stop for a minute, you might miss it.

Tuesday, September 04, 2007

Kafka pe malul marii

"Uneori destinul seamana cu o furtuna izolata de nisip care isi schimba cursul neincetat. Iti schimbi ritmul de mers, incercand sa o eviti. Furtuna insa se schimba si ea, potrivindu-si pasul dupa al tau. Schimbi din nou pasul, dar si furtuna face la fel. Acest lucru se repeta la nesfarsit ca un dans macabru cu ingerul mortii chiar inainte de revarsarea zorilor. De ce? Pentru ca furtuna nu e ceva fara legatura, venit de departe. Tu insuti esti furtuna. E ceva dinlauntrul tau. De aceea n-ai decat sa te resemnezi si sa pasesti drept in mijlocul ei, sa-ti aperi ochii si urechile de nisip si sa o strabati pas cu pas. Acolo nu exista nici soare, nici luna, nici directie, uneori nici macar timp. E doar nisip fin si alb, facut parca din oase faramate, care danseaza in inaltul cerului. Imagineaza-ti o astfel de furtuna.

Cand furtuna va inceta, nu vei intelege prea bine cum ai reusit sa scapi cu viata. Nu vei fi sigur nici macar ca a trecut cu adevarat. Insa un lucru iti va fi clar: tu, cel care a iesit din furtuna, nu mai esti acelasi cu cel care a pasit in ea. Da, asta inseamna furtuna de nisip. "


Haruki Murakami - Kafka pe malul marii
Editura Polirom

Funny Pics

Poza facuta in Poiana Izvoarelor. Poveste: Trebuia initial sa fie o poza banala si normala.. cu noi doi.. si peisaju in spate. Dar in graba caracteristica, am setat aparatul pe timer, si am fugit sa ajung la timp "in poza", numai ca iarba era inca plina de roua(?) cred si.. in loc sa ma opresc brusc.. picioarele s-ua tot dus ajungand in fund.. si Vicentiu.. a inceput sa improvizeze.. de aici si MINI-ME :D uite cum din noroc iese o poza faina.

Oho.. Storm caller.. :D asta imi place mult. Eu, pe plaja in Oostende. Ma jucam cu trepiedul.. in principiu il feream de apa.. si in timpul asta Justina ma poza de zor.. si asa a iesit poza asta unde zici ca am un sceptru in mana si ca ma pregatesc sa-l invoc pe Zeus pentru o mica plimbare in adanacuri pana se linistesc apele *giggle* :)

Zeus n-a venit.. e rau :| sau nu am invocat eu bine?

Si ultima.. eu cu Crisa pe motoare.. just having pure and safe fun. SI fericita ca dupa acele 15 secunde de moarte clinica Crisa s-a trezit si este iar printre noi. :D

Monday, August 27, 2007

Marea Nordului Oostende Belgia

Belgia are un litoral destul de mare. Din Antwerpen ajungi cam într-o oră și 20 de minute în Oostende. Una din cele mai celebre stațiuni. Încă de la gară ești întâmpinat de câteva statui de bronz simbolizând soțiile marinarilor plecați în larg. Ele te întâmpină și te trimit la câțiva pași mai încolo de unde poți vedea o parte a portului, ca apoi.. ridicând privirea în sus, să vezi turnul catedralei "Sfântul Petru și Pavel".
Urmând tonetele de înghețată, cartofi, pești și alte bunătăți... ajungi în 5 minute pe plajă, sau pe ponton. Și, neapărat să gustați faimoșii cartofi belgieni! Partea faina? Este că îi iei ori îndesați într-un cornet ori într-o cutiuță, iți alegi un loc pe strada (ORIUNDE), te trântești pe jos, și îi mănânci. Care-i partea culmea? Nimeni nu se va uita dubios la tine, pentru ca asta fac toti pustanii belgieni.
Plaja pare mare la o prima vedere.. dar cand vezi cat din ea e uda te ingrozesti vazand un gigant flux-reflux. Deja iti afunzi picioarele in nisipul ud, mergand catre apa. Bagi un degetel.. pare buna.. bagi tot picioru.. oho.. intri cu ambele picioare si ti se pare perfecta de o baie, dar in momentul in care inaintezi mai mult spre larg, si valurile te lovesc in plin, spargandu-se de tine cu o putere destul de mare incat sa te doboare din picioare incepi sa simti si ca apa e defapt FOARTE RECE! Eu mi-am luat teapa asta.. in momentul in care apa mi-a ajuns pana la umeri am crezut ca acolo fac hipotermie si nu stiam cum sa ies mai repede din apa. Asa mi s-a parut mie ca erau destui curajosi ce inotau.. poate erau obisnuiti.. dar.. sincer.. apa e mai calda la noi.. plaja si apa nu's asa curate la noi.. dar macar e mai calda.

Tot e bine ca macar pot zice ca am facut baie si in Marea Nordului, doar vreo 3 minute, dar se contorizeaza si alea ca mie mi-au parut o vesnicie.. nu stiam cum sa ajung mai repede la mal.