Drumul continuă şerpuit prin defileul râului Yantra până la Gabrovo, oraş considerat in Bulgaria capitala umorului. De aici incepe un adevarat test auto, urcatul in masivul Stara Planina (M-tii Balkani) pe serpentine abrupte si scurte pana in pasul Shipka la 1150 m. Este o porţiune destul de grea fiind nevoit să mergi cu viteza I sau cel mult a II-a mai ales la urcat. Dar peisajul superb cu care îţi delectezi privirea merită sacrificiul de la volan. 
O parcare de o parte si de alta a soselei cu restaurante si mici magazine marcheaza apogeul escaladei. Oprind acolo ai 2 opţiuni, ori mergând pe o mică şosea pentru încă vreun kilometru jumate, ori.. pe jos, urcând câteva sute de trepte.
Eu am ales drumul pe trepte.. pentru că după un timp de zăcut în maşină simţi nevoia de puţină mişcare.. şi deşi nu te-ai aştepta chiar la atâta.. eu tic că se merită. Treptele sunt în mod sigur peste 1000. Nu le-am numărat din păcate încât să zic un număr cât de cât exact.. dar deşi necesită mult efort, peisajul merită.. Mi-a plăcut şi faptul că în jurul meu erau oameni de toate naţiile, italieni, nemţi şi uimitor şi turci care nu prea ştiu ce căutau pe acolo având în vedere că monumentul reprezenta înfrangerea lor.
Urcai.. alţii coborau, toţi erau numai un zâmbet, te salutau.. nu conta nimic altceva decât că eşti acolo şi că ai ales să urci pentru a vedea monumentul. Fiind pe fugă, nu am putut savura din plin frumuseţea naturii.. dar verdele acela.. si petele de soare ce răzbeau printre frunzele pomilor făceau un adevărat joc de umbre pe jos.
Din când în când.. în timpul urcuşului destul de solicitant, mai ales pentru cineva care nu deţine o formă fizică prea bună, erau şi câteva băncuţe.. răzleţ puse. Majoritatea se puneau pur şi simplu în fund pe trepte.
Intr-o laterala pe varful Stoletov se vede Monumentul ridicat in memoria celor care au cazut in razboiul din 1877-78 pentru eliberarea Bulgariei de sub ocupatia otomana.
Monumentul tronconic din piatra de 31,5 m ridicat in 1934 domina peisajul fiind vizibil de la mare distanta. Este opera architectului Atanas Donkov si a sculptorului Aleksandar Andreev.
Pentru eliberarea trecătorii, s-a format un "corp de voluntari" bulgari, care s-au alăturat garnizoanei ruseşti. În iulie 1877, generalul rus Gourko, a trecut Dunărea şi a înaintat spre Balkani, unde a avut de înfruntat o garnizoană tucească în jur de 4,000 - 5,000 aflată sub conducerea lui Suleiman Pasha. Ruşii au început atacul în ziua de 17 iulie, continuând apoi şi a doua zi cu altă tactică.. reuşind abia pe 19 iulie să-i facă pe turci să evacueze, ca ei să poată prelua controlul.
Pe 21 august 1877, turcii au încercat să recupereze trecătoarea şi deşi erau aproximativ de 5 ori mai mulţi, au fost înfrânţi. Garnizoana rusească avea în jur de 7,500 de oameni din care 4,500 erau bulgari, pe când turcii veniseră cu 38,000 de oameni. A fost o înfruntare unde ruşii au învins prin tactică.
Pe 13 septembrie în acelaşi an Suleiman Pasha a reîncercat să recupereze trecătoare, dar din nou fără succes, aceasta fiind ultima încercare. Ultima bătalie de la Shipka a avut loc între 5-9 ianuarie 1878 când turcii au fost înfrănţi definitiv, ca la 3 martie 1878 bulgarii să-şi obţină independenţa în cadrul întâlnirii de la San Stefano.
Priveliştea de acolo era pur şi simplu uimitoare.. nici nu ştiai în ce parte să te uiţi.. erai total captivat de culorile faine ce se zareau.. uimitor peisaj.. Stara Planina chiar este un masiv montan superb.
Drumul coboara apoi abrupt pana in orasul Sipka. Pe stanga, chiar la intrarea in orasel, o biserica cu turle aurite si inalte (cel mai inalt 53m) sub forma de ceapa ne atrage atentia.Este Biserica Memoriala Shipka care face parte intregranta din Complexul Memorial inchinat soldatilor cazuti in razboiul Ruso - Turc din 1877-78. In cazul de fata monument inchinat soldatilor rusi si ucrainieni cazuti in batalia de la Pasul Shipka.. A fost ridicata intre anii 1885 and 1902 de Antony Tomishko sub indrumarea arhitectului Alexander Pomerantsev.
Comments