Eguisheim Alsacia Franta - Drumul Vinului


Eguisheim e unul din puținele locuri unde ne-am gândit să facem și un mic timelapse ca să vă convingem că merită să fugiți până acolo cu prima ocazie. Nouă ni s-a părut că își merită din plin titulatura de pe bloguri de cel mai frumos orășel din Franța. Noi din păcate am prins o zi de august extrem de călduroasă, peste 35 grade, dar cu toate astea ne-am bucurat din plin de cele 3-4 ore pe care le-am petrecut. Am fost puțin pe fugă pentru că trebuia să bifăm și superbul Colmar în cealaltă parte a zilei. 

Eguisheim pare ca un oraș scos dintr-o poveste veche. Mulți spun că este varianta reală a orășelului din Frumoasa și Bestia, alții spun că e ca un oraș de turtă dulce. Cert e că are un farmec aparte care te întoarce la poveștile din copilărie. 
Imaginea asta este cea care m-a convins și m-a făcut să mă îndrăgostesc de acest orășel în urmă cu vreo 5-6 ani când niște prieteni ajunși aici au postat niște poze pe Fb. Și sincer, pentru mine a fost la fel de frumos în realitate precum este în poze, mai ales că am prins o zi de luni când orășelul nu era invadat de turiști mulți. 
Se spune că orașelul Eguisheim a fost locuit încă din Paleolitic de către oameni. De atunci multe nații diferite au trecut pe aici, lăsând o parte din istoria și cultura lor prin Alsacia, precum galo-romanii care au început să cultive vița de vie. Primul castel din zonă a fost construit în anul 720 și în jurul lui a apărut orășelul de azi. 
Am petrecut doar vreo 3 ore mergând pe toate străduțele din orășel. Nu ne mai venea să ne oprim. În fiecare colț era ceva fain de admirat și pozat. Nici nu știm cum a trecut timpul atât de repede! 
Nu ai un obiectiv turistic clar, micul orășel este obiectivul. Sper să ne întoarcem cândva pe drumul vinului într-o lună mai puțin călduroasă. Noi acum am fost în plin august. Cred în schimb că este superb la început de iunie - sfârșit de septembrie. 
Culorile sunt pur și simplu de vis!
Place du Château și statuia lui Bruno d'Eguisheim-Dagsbourg (1002-1054), un fost arhiepiscop care apoi a devenit cunoscut ca Papa Léon IX. Fântana a fost construită între 1834 și 1836 și este una dintre cele mai mari din Alsacia.
Plin de floricele la mai fiecare colț. Sunt tare curioasă cum de reușeau să le mențină atât de faine pe temperaturile astea. Totul era verde! 
Străduțele sunt mici. Imediat ce am intrat în orășel, ne-am dat jos de pe biciclete pentru că devenise puțin aglomerat. Ne-am dus în centru, unde le-am legat în Place du Château, fix lângă fântână. Nu a fost o idee prea genială pentru că șaua fiind de piele.. stând în soare 3-4 ore.. nu a fost prea ușor pentru noi la plecare :))
O chestie foarte importantă este că trebuie să țineți cont că unele terase/restaurante sau vinării țin foarte mult la siesta, așa că vor avea închis pentru prânz de la 12 la 14. Noi am fost puțin luați prin surprindere de acest lucru când am încercat să găsim un local pentru a mânca ceva, așa că am renunțat și ne-am bucurat de vin. 
Forma inedită a casei/intrării în curtea celor de la Joseph Freudenreich ne-a atras încă de când ajunsesem în oraș. Așa că după ce ne plimbasem de vreo  2 ori în jurul centrului bifând toate străduțele, am ajuns inevitabil aici ca să degustăm un pahar de vin. Ne gândeam că probabil e scump, dar am zis că fără o mică degustare e păcat să plecăm din orășel. Și când am văzut meniul, am cerut fără ezitare o sticlă! Gazda s-a purtat tare fain cu noi, ne-a adus sticla să vedem dacă este destul de rece și dacă e ok pentru noi, apoi ne-a dat puțin să degustăm și a așteptat confirmarea că suntem foarte mulțumiți de sticla aleasă și că rămâne. Curtea era plină de flori și culori vesele încât nu ne mai venea să plecăm de acolo. 
 Semnul tare haios ce trona la intrarea în local. 
Prețurile erau afișate încă de la intrare. Dar dacă doriți să vedeți toate soiurile de vin vândute de ei, din fericire au pus lista de prețuri online. AICI. M-a impresionat mult că într-un orășel atât de turistic am dat doar 38 lei (8 euro) pe un vin extraordinar de bun. Știu că eram în curtea producătorului și nu într-un local de fițe. Dar totuși, ne aflam într-unul dintre cele mai turistice locuri din Franța și un vin bun ne-a costat mai puțin decât o terasă cu vin mediu din București. Pentru noi a fost o surpriză plăcută. Și atât de mult ne-a plăcut PINOT GRIS încât ne-am chinuit și am cărat după noi în rucsac și pe bicicletă 2 sticle pentru acasă. 
Ce nu am făcut noi dar ne dorim - un bike trip de 2-3 zile prin orășelele din zonă, să explorăm într-un ritm mai lent peisajul, diversele trasee viticole. Am și găsit o variantă faină de bicicletă. Click aici ca să vedeți traseul. Îmi place că pe lângă Eguisheim încorporează și superbele Riquwihr și Kayserberg. Plus că traseul între ele am înțeles că este mult mai fain și mai spectaculos față de ce am văzut noi din Colmar și până aici. Așa că musai trebuie să revenim să plecăm cu bicicletele câteva zile de nebuni. 

Comments