Thursday, August 09, 2012

Nuntile din Galicnik Macedonia Balcani

În vestul Republicii Macedonia, chiar în mijlocul parcului național Mavrovo se află localitatea Galicnik, cunoscută în special pentru arhitectura ei. Din păcate astăzi nu mai este satul cu 700 de case de odinioară, dar în fiecare an timpul este dat înapoi în satul Galicnik, unde un ritual tradiţional de nuntă învie obiceiurile din trecut. În ziua de Sf. Petru, mii de oameni născuţi în Galicnik şi descendenţi ai familiilor locale vin să îşi amintească de un mod de viaţă preţuit cândva aici.


În perioada sa de glorie, în acest sat aveau loc cam 30 de nunţi în fiecare an de ziua Sfântului Petru. Şi totuşi în iulie, mai exact în primul sfârșit de săptămână de după prăznuirea Sfântului Petru, se aud din nou tobele și se scot din cufere costumele populare moștenite de la strămoși. Multe dintre ritualuri pe care le puteți vedea aici sunt comune popoarelor din Balcani, dar  aici este vorba de o nuntă colectivă, care se desfășoară în jurul dății de 12 iulie în fiecare an, fiind un amestec de ritualuri creştine şi păgâne, împletite frumos într-un adevărat festival acum. 

Tradiția spune că de Sfântul Petru se culeg primele mere. În dicționarul de mitologie macedoneană a lui Tanas Vrazninovski este evidențiat că mărul ocupă un loc special în timpul ritualului nunții, nu numai în regiunea Galicnicului, dar în intreaga Macedonie. Mirii iși oferă reciproc mere, acesta fiind un simbol al iubirii. Este și un simbol al fertilității, de aceea atât mireasa cât și mirele mănâncă mere în timpul nunții pentru a avea copii.

În mod tradiţional ritualul de nuntă începe sâmbătă la apus. Mirele decorează un steag cu flori, pe care îl atârnă în partea dreaptă a casei familiei sale şi se trage cu pușca. De aici pleacă spre sat, unde sunt întâmpinați de către mire și cavalerii de onoare, care de obicei sunt frații acestuia. Ei oferă rachiu muzicanților și celor din curte, în timp ce mama mirelui, care are un pocal în mână oferă rudelor  pâine de casă, apoi începând aşa-numitul dans al soacrei (Svekrvino oro). Faptul că mama mirelui conduce hora este o dovadă că femeia este considerată a fi purtatoarea tradițiilor familiei, care duce o viață extrem de grea, trebuind să țină și locul soților plecați. Prin acest dans ea predă responsabilitatea mai departe tinerei mirese. 

Apoi se joacă cel mai lung și dificil dans din Macedonia, care este denumit chiar "teșkoto oro" (hora grea) și care se dansează în vârfurile degetelor, dând impresia că în orice moment se vor distanța de pământ, fiind un ritual în care spiritul pare că se separa de corp. 

Cavalerul de onoare şi rudele mirelui merg apoi cu torţe aprinse la casa miresei să o pețească. Lor li se alatură cei care vor participa la nuntă a doua zi. Torţele simbolizează alungarea demonilor care ar putea urmări tânăra pereche. Acestea luminează calea către trei fântâni, unde viitoarea mireasă înfăptuiește un ritual simbolic numit odenje na voda, unde însoțită de toată familia mirelui  umple ulcioara și bea apă pentru ultima dată ca femeie necăsătorită. Rudele și prietenii mirelui o conduc pe mireasă în casa părintească apoi, unde este așteptată de prietenii care dansează hora în fața ferestrei ei, după care mutându-se la casa mirelui unde continuă dansul și voia bună.

Duminică dimineața, încă din zori are loc ceea ce se numește kanenje na mrtvite - mirele împreună cu rudele cele mai apropiate merge la cimitir pentru a aduce un omagiu celor morți și pentru a le cere permisiunea să se însoare. La cimitir este însoțit de orchestră care de data aceasta cântă ceva mai trist. Apoi mirele pornește spre casa nasului pentru a-l invita la nuntă. Urmează apoi obiceiul bricenje na zetot, când mirele este bărbierit ți tuns, ilustrând transformarea sa din băiat în bărbat. În părul său proaspat tuns se pune o monedă, reprezentând bogăţie şi urmaşi. În acest răstimp nuntașii cântă : ia-ți rămas bun de la mama și de la tata și îndreaptă-te spre mireasa ta. 

Mirele împreună cu nașul și fratele său, înaintează călare spre casa miresei fiind urmați de nuntași. Îmbrăcată în costumul popular tradiţional din Galicnick, cu aur şi argint( unul dintre cele mai frumoase şi bogate costume din MK) mireasa întâmpină mirele pe balconul casei sale. "Prin acest inel te privesc, primeşte-mă în inima ta," spune ea, privind prin inel. Părinții ei oferă cufărul cu zestre mirelui.

Mireasa se îndreaptă pe cal către casa viitorului soţ, unde este întâmpinată de soacra ei cu pâine de casă. Apoi trebuie să o înconjoare pe soacra ei de trei ori, atingând pâinea, ca semn că va fi supusă. Cu toții pornesc spre biserică, după ceremonia religioasă, mireasa este dusă din nou la fântână să umple ulciorul, de data aceasta în calitate de femeie mărită. Apoi se întorc la casa mirelui, unde îi aşteaptă un ospăţ. În capătul mesei, tradițional stă nașul care rostește o urare pentru tinerii căsătoriți. Prin dansuri populare, printre care și "dansul miresei" (Nevestinsko oro), perechea sărbătoreşte începutul vieţii de cuplu căsătorit. 

Fetele așteptându-și rândul
pregătirea miresei
costum trandițional de nuntă în Galicnik
ducerea miresei la biserică
dansând în mijlocul satului
cavalerii ce vin după mireasă
pețirea miresei sâmbătă seara
uitați ce panoramă incredibilă!
bărbieritul mirelui
Sursă poze - Deviantart și REUTERS/AP/FoNet/AFP

13 comments:

Liliana said...

Yay! Ce frumos!

Raluca Cruceru said...

Cu adevarat impresionant...ma bucur tare mult sa vad ca traditiile si obiceiurile inca se mai respecta. Spre deosebire de altii, se pare ca noi ne-am "manelizat" la maximum, uitand de lucrurile cu adevarat importante!

Vulpita said...

Foarte interesant!
Imi place povestea marului ca simbol al iubirii! Prima data am auzit asta la un Eurovision cand s-a organizat intr-o tara (nu mai stiu care dar probabil pe undeva prin Balcani) unde exista aceasta traditie. Organizatorii ofereau invitatilor mere in semn de dragoste.
Vad ca sunt obiceiuri care sunt intalnite si pe la noi: barbieritul mirelui, lada cu zeste a fetei, ritualul fetei de la fantana (la noi se spune ca "se joaca apa") etc.

Larisa said...

Foarte interesant articolul tau si foarte interesante traditiil! Vulpita are dreptate, multe dintre ele sunt/au fost si la noi mai ales in zona rurala(e adevarat, nu multi le mai practica).

Lucian said...

uite-acu` m-am prins cu ce chestii faine te ocupi tu pe acolo, prin Macedonia! asta e premiul cel mare pentru un calator: sa asiste pe viu la evenimente locale facute asa, ca la mama lor :)

Ioana said...

Citit, placut! :)
Nu mi-e clar cum e insa cu nunta colectiva si ce se intampla azi. Tinerii aleg sa se casatoreasca de 12 iulie sau acum fac o reconstituire?

Crina said...

frumoase obiceiuri!

stinger said...

Firomi = pure bulgari !!!

destinatii exotice said...

Frumoase obiceiuri. Si noi avem dar din pacate, putini mai fac nunti traditionale.

Simona said...

Wow... foarte tare!
Sunt chiar uimita ca se mai respecta toate aceste obiceiuri la ei!

Dianora Ungureanu-Maier said...

@Liliana - da, chiar este frumos. :) Abia astept sa ajung si eu pe acolo sa vad totul live.

@Raluca - Da, macedonenii, in special cei aromani/makedoni tin la traditiile lor. Dar restul.. cred ca sunt la fel ca la noi.

@Vulpita - Sincer pe asta cu marul nici eu nu o stiam. Si mie mi-a placut. Restul obiceiurilor sunt tipice pentru Balcani, nu cred ca difera prea mult.

@Larisa - eu tot tind sa cred ca si pe la noi se mai respecta in diverse comunitati retrase.

@Lucian - eh, din pacate nu am vazut inca live acest obicei. Sper ca 2013 sa fie cu noroc.

@Ioana - Da, e o adevarata bataie sa poata sa se casatoreasca atunci. Am inteles ca e un numar limitat de cupluri. :) Asa ca primul servit, primul venit.

@Crina - Da, chiar frumoase!

@Simona - din pacate si la ei se intampla asta in comunitati restranse.

mircea 001 said...

Avem si noi traditii minunate,problema este ca nu sunt mediatizate suficient,ca de altfel cam tot ce tine de capitolul cultura.Toata audienta se bazeaza pe emisiuni gen"stirile de la ora 5",unde mai apreciate sunt acele prostii decat emisiunile culturale.

Dianora Ungureanu-Maier said...

Da, din pacate sunt uitate. Frumos este sa nu le promovam doar noi blogerri ci si Ministerul de Turism, ei având bugetul necesar pentru așa ceva.