Statiunea Eforie Nord Litoral Aprilie 2012

Tot duminică ( 1 aprilie) când am făcut un mic popas prin stațiunea Venus de pe al nostru litoral, am apucat să oprim puțin și în Eforie, mai precis în Eforie Nord. Dacă de Venus mă leagă multe amintiri și vreo 2 sau 3 veri faine + concertele Pasărea Colibri, de Eforie nu prea mă leagă multe. Mi s-a spus că aici am fost când eram mică împreună cu ai mei bunici. Am rămas doar cu niște poze clasice din acele vremuri, adică eu marinărel sau eu călare pe vreun măgăruș.

Așa că aici am pășit pe nisip fără niciun fel de așteptări, ba chiar am fost atrasă de culoare faină a nisipului încă de pe șosea. Arăta ca în niște poze cu dune de nisip din Croația, sau cel puțin în mintea mea. Am avut și baftă că ploaia se mai domolise puțin, așa că am decis să mai oprim iar și să mai aducem acasă o bucățică de mare.

Am oprit chiar lângă fostul restaurant Vraja Mării, despre care am auzit că a fost unul dintre localurile cele mai râvnite din zonă, după vorbele mamei. Din păcate acum era părăsit, dar un refugiu perfect pentru niște vizitatori zgribuliți de ploaie. Și bănuiesc că zona este acum populată în sezon de terase, sau cel puțin asta cred având în vederea multitudinea de gard-stufăriș găsit uitat pe plajă. Părea un loc bun de savurat o cafea!
Prima imagine, imediat ce am pășit pe plajă.
O poartă către mare, sau un slogan care-mi place tare mult *Open doors, to open hearts*. Parcă era o poartă către Narnia ce te chema pe alt tărâm. Am sărit eu pe acolo, dar nu m-am teleportat.
O clădire puțin erodată de timp și mare.
străjerii zonei
explorând puțin.. din păcate mai găseam și punguțe ce zburau nestingherit.
Privind către centru stațiunii.
Semnele unei veri faine. Apropo să știți că nisipul era tare fain și fin! Aș fi lenevit puțin la soare dacă aș fi avut ocazia. Cred că e tare frumos acum acolo într-o zi de primăvară plină de soare!
O altă clădire uitată în timp.

Comments