Undeva la pornirea pe traseu, mă refer la adevăratul traseu, cel ce începe oarecum în laterala Cabanei Gura Diham, am găsit plăcuţa asta pe un pom.
Imagine surprinsă în lungul drum prăfuit de pe Valea Cerbului, mergând către Gura Diham.
Valea Cerbului într-un moment mai favorabil, adică cu mai puţini oameni tâmpiţi pe metrul pătrat de iarbă încă verde.
Pe undeva după primele minute de urcare am tot găsit floricele astea, care parcă ne întâmpinau.
o zi faină de mai.. cu ceva soare care sa ne lumineze altfel pădurea
celebra
"Panta a prostului" şi veşnica zicală "hai că mai e puţin.."
joc de umbra şi lumini în natură
deja dădea şi verdeaţa şi peisajul era din ce în ce mai superb
un mic pârâiaş unde ne-am mai potolit setea cu apa rece şi bună
apa ce ajuta plăntuţele astea faine să fie o pădure mai colorată, mai ales în galben şi verde
un drum mai uşurel tot la urcare
deja ne apropiam de un mic platou şi urcuşul nu mai era atât de solicitant
Platou unde traseul se împarţea.. unde opţiunile erau mai multe şi desigur peisajul mai frumos!
tot aici am avut ocazia să mai vedem şi o "limbă" de zăpadă ce nu se dădea topită de soare
şi în timp ce noi înaintam.. peisajul devenea din ce în ce mai frumos şi mai verde
ca apoi.. ajungând la destinaţie să ne lase chiar fără cuvinte
Am avut baftă şi de soare cât timp am stat acolo tolăniţi la soare, pregătindu-ne sufleteşte pentru drumul de întoarcere. Deşi am tot fost pe aici.. nu pot să nu zic de fiecare dată "ce frumoşi sunt Bucegii"!
peisajul opus muntelui, sau ceea ce vedeam noi în partea stângă
Şi aici.. de la Diham ne pregăteam să străbatem din nou pădurea de data asta cu mai multă viteză dorind să evităm mica furtună ce se anunţa.
Undeva la pornirea pe traseu, mă refer la adevăratul traseu, cel ce începe oarecum în laterala Cabanei Gura Diham, am găsit plăcuţa asta pe un pom.
Imagine surprinsă în lungul drum prăfuit de pe Valea Cerbului, mergând către Gura Diham.
Valea Cerbului într-un moment mai favorabil, adică cu mai puţini oameni tâmpiţi pe metrul pătrat de iarbă încă verde.
Pe undeva după primele minute de urcare am tot găsit floricele astea, care parcă ne întâmpinau.
o zi faină de mai.. cu ceva soare care sa ne lumineze altfel pădurea
celebra "Panta a prostului" şi veşnica zicală "hai că mai e puţin.."
joc de umbra şi lumini în natură
deja dădea şi verdeaţa şi peisajul era din ce în ce mai superb
un mic pârâiaş unde ne-am mai potolit setea cu apa rece şi bună
apa ce ajuta plăntuţele astea faine să fie o pădure mai colorată, mai ales în galben şi verde
un drum mai uşurel tot la urcare
deja ne apropiam de un mic platou şi urcuşul nu mai era atât de solicitant
Platou unde traseul se împarţea.. unde opţiunile erau mai multe şi desigur peisajul mai frumos!
tot aici am avut ocazia să mai vedem şi o "limbă" de zăpadă ce nu se dădea topită de soare
şi în timp ce noi înaintam.. peisajul devenea din ce în ce mai frumos şi mai verde
ca apoi.. ajungând la destinaţie să ne lase chiar fără cuvinte
Am avut baftă şi de soare cât timp am stat acolo tolăniţi la soare, pregătindu-ne sufleteşte pentru drumul de întoarcere. Deşi am tot fost pe aici.. nu pot să nu zic de fiecare dată "ce frumoşi sunt Bucegii"!
peisajul opus muntelui, sau ceea ce vedeam noi în partea stângă
Şi aici.. de la Diham ne pregăteam să străbatem din nou pădurea de data asta cu mai multă viteză dorind să evităm mica furtună ce se anunţa.
Comments
@Dyanna - da drumul este foarte usor.. desi nu si iarna. Atunci este dificil mai ales daca este ceva zapada.
Valea plina de zapada se numeste Valea Costilei, in stanga sus se distinge clar Coltul si Hornul lui Gelepeanu, urmat in jos de Creasta Vaii Albe si Peretele Vulurilor sau al Policandrului. Pe dreapa vaii,cum privim imaginea, avem Peretele Costilei si Creasta Costila-Galbinele ce se termina in Brana Mare a Costilei. Dincolo de aceasta creasta se vede Peretele Galbinele si Valea Galbinele, iar in fata Umarul Galbinele si pe dreapta Coltul Galbinele.