Sinaia Valea Prahovei Poze 2010

Când nu ești obișnuit cu un drum, precis te rătăcești prima dată! Noi, am reușit vara trecută să ieșim din stațiune (veneam dinspre Brașov) în timp ce încercam să urcăm spre Cotă. Eu mersesem doar pe jos prin Sinaia (de la gară e ușor), iar șoferul nu condusese pe acolo niciodată.
Așa că multe străduțe mai ciudate, mai un sens unic și ne-am trezit la un moment dat că am ajuns fix la ieșire. Am zis asta e, am așteptat să intrăm iar pe Dn1, și ne-am întors. Și da, a doua oară a fost cu noroc!
Am reușit și să trântim mașina într-o parcare cu plată (nu ca alții care încercau cu toată ființa lor să blocheze micile străduțe) și am pornit agale către Peleș. Fusesem de multe ori în Sinaia, dar niciodată la Peleș, până atunci. Există o prima oară pentru orice, chiar dacă e la 20 de ani.
Am văzut multe căsuțe superbe pe acolo. Nu știu dacă erau pensiuni sau altceva, dar arătau superb și peste tot era plin de floricele la geam. Îți era mai mare dragul să mai arunci un ochi și către ferestre.
Și peste tot auzeam doar limbi străine, în special engleză și germană. Dar asta nu înseamnă că nu erau și alte naționalități doar că erau mai puțini. Prin curtea Peleșului, chiar am auzit un grup mai vesel și mai gălăgios de bulgari. La ei nu mă așteptam.
Cum să nu iubești iedera pe o casă veche?
Peisaj de la Cota 1400. Noi am avut ghinion să nimerim un weekend destul de ploios, dar în schimb am avut și o baftă incredibilă ca de fiecare dată când ne dădeam jos din mașină pentru un nou popas și noi poze, se mai oprea ploaia.
Nori și ceață din plin. La un moment dat ne invadase ceața bine de tot că abia mai vedeam la 10 m în fața noastră. Dar nu ne-am aventurat prea departe, mai ales că era plin de noroi traseul spre Cota 2000.
Puțin spectacol după o mică furtună.
Orașul văzut de sus prin pâcla de ceață
Vedere dinspre telecabină către oraș.
Din păcate am ajuns acolo destul de târziu și am mai fi avut timp să prindem telecabina doar pe sensul de urcare. Vremea era cam rea, noi leneși și nu prea ne încânta ideea de a coborî apoi pe fund, așa că am ales doar să escaladăm cât putem prin zonă și apoi să ne ducem să mâncăm.
Și chiar ne-am plimbat prin zonă vreo 30 de minute liniștiți, după care am fost nevoiți să alergăm spre unul dintre restaurantele din zonă și am decis să vedem ce mâncare au și pe acolo. Prețurile păreau ok.
Pot să spun că mâncarea nu ne-a impresionat, dar ne era tare foame. Din fericire prețurile erau ok, așa că ne-am amăgit acolo stomacul cât să ne mai țină pentru o explorare. Oricum păcat că nu au avut o atitudine mai altfel față de clienți în general. Se lăsau așteptați destul de mult chiar și pentru o supă.
Dar măcar ne bucuram de aer curat, așa că totul a alunecat mai bine. Mai ales că la scurt timp s-a pus și pe o adevărată răpăială.. de ne-a ținut o bună bucată de vreme acolo pe terasă.
Se vedea frumos cum picurii fugeau spre pământ, nu?
Dar apoi iar am avut parte de vreme ok de poze și de un miros de proaspăt fantastic. Cu greu ne-am urnit din loc. Ne venea să stam numai lângă brazii din zonă. Dar ne-am gândit că mai bine fugit până nu se pune iar pe plouat.

Comments

Rose said…
Ai, ai, ai, ce-mi faci tu mie cu pozele astea! :) Foarte faine, mersi mult. Asa mai evadez si eu virtual din biroul ala si mai colind muntii putin!
Eu sper să reușesc să evadez pe bune un weekend prin Brașov prin Septembrie. Vreau să mă plimb pe străduțe în voie!