Platoul Trei Brazi Predeal Valea Prahovei Brasov

Anul acesta am ajuns pentru prima oară şi în Predeal, dar şi sus la cabana Trei Brazi. Peisajul era superb! Cred că am stat cel puţin 10 minute uitându-mă în jur, fără să scot un cuvânt.

Munţii arătau superb!

Deşi trebuie să recunosc că nu mi-a plăcut nebuneala de pe acolo. Erau destul de mulţi oameni în zonă cu cortul. Partea proastă este că nu păreau să facă şi curăţenie în jurul lor.

Aşa că din când în când liniştea era deranjată de câte un nea Gheorghe care se credea singur în pădure şi care ori ţipa la Vasile care era în celălalt capăt al platoului, ori se gândea că este drăguţ din partea lui dacă pune muzica pe "share" ca să nu mai consume şi restul bateria de la maşină.

Iar locul era plin de maşini ce mergeau pe acolo. Şi noi eram cu maşina, dar ea a rămas în parcare şi am pornit să explorăm prin noroi (tocmai plouase puţin) fără să ne fie frică că poate ne murdărim.

Iarba arăta ca şi cum ar fi fost plină de roua dimineţii.

Era păcat doar că nu puteai să şezi pe jos.

Dar te puteai folosi de băncuţe. Erau câteva pe acolo şi erau goale. Dar din păcate şi umede din cauza ploilor din acele zile.

Dar mi-a plăcut că totuşi puteai să găseşti aşa ceva. Un loc perfect pentru un picnic. Mai ales că erai lângă pădure. Şi după ploaie.. mirosea atât de frumos!

Şi tot mergând, dădeam de panorame din ce în ce mai frumoase şi din ce în ce mai mult verde şi mai puţini oameni!

Vremea era superbă. Îmi părea rău că nu eram mai mulţi pe acolo, să stăm pe jos, cu o chitară în braţe şi să cântăm cântece de munte cum făceam în excursiile din liceu.

Mi-au plăcut copăceii pentru că arată ca nişte oameni mai bătrăni care se chinuie să urce un deal, pentru a se putea odihni în sfârşit.

Ceaţa era şi ea "acasă".

Şi ne oferea un mic spectacol frumos.

Care din păcate a durat destul de puţin. Ceaţa a dispărut la fel de repede cum a şi apărut în raza noastră vizuală. Mai ales că deja începea să se însereze.

Şi omuleţii din zonă deja se îndreptau spre locul de campare.

Aşa că noi am rămas aproape singuri să ne bucurăm de un apus de soare perfect. Unul dintre cele mai frumoase pe care le-am văzut (şi fotografiat).

Norii se adunau, iar soarele era undeva în spatele lor.

Doar câte un Atv ne mai strica liniştea din când în când.

Norii deja se pregăteau pentru furtuna ce urma să vină mai pe seară.

Un chioşculeţ perfect amplasat în natură. Din păcate era în paragină. Lemnul era putred după atâtea ploi. E păcat că nu au făcut şi acolo ceva.

Un drum ce explora muntele mai în amănunt. După urme.. cred că au fost destui cu Atv-ul prin zonă pe acolo.

Şi.. apusul!

Pajiştea arăta de parcă era aurită.

There's a still in the street outside your window
You're keeping secrets on your pillow
Let me inside, no cause for alarm
I promise tonight not to do no harm

And we're caught up in the crossfire
A heaven and hell
And were searching for shelter

Watching your dress as you turn down the light
I forget all about the storm outside
Dark clouds roll their way over town
Heartache and pain came pouring down like
Chaos in the rain, yeah

Tell the devil that he can go back from where he came
His fire he airs all through their beating vein.
And when the hardest part is over we'll be here
And our dreams will break the boundaries of our fears
Boundaries of our fears

Lay your body down,
Next to mine..
( Brandon Flowers - Crossfire)