Judeţul Caliacra a fost o unitate administrativă din Regatul României. Actualmente zona este în distructul Dobrici sau Tulbuhin după vechea denumire.
Am observat că vara, zona Capului Caliacra este un mic congres de melcişori. Sunt peste tot.. pe aproape toate plantele şi chiar dau un aspect frumos locului.
Vedere înspre Sud.. mai precis Varna şi în spate se pot admira morile de vânt, un lucru care devine un peisaj pitoresc in Bulgaria, deşi se zice că noi suntem cei dezvoltaţi.
Vedere înspre Vama Veche.. peisajul este magnific. Nu este de mirare de ce atâţia pictori de-a lungul timpului au fost atât de atraşi de acest peisaj feeric. Fiecare simţ îţi este pus la încercare acolo.
Kalli Akra înseamnă în greceşte "Buna adăpostire". Acest promontoriu, la poalele căruia trăiau până în 1940 ultimele foci endemice Monachus monachus albiventer, constituie o rezervă naturală.
Capul Caliacra este cunoscut si pentru grotele sapate de apa marii in stanca, unde se gaseste si o colonie de foci. Tot aici se intalnesc foarte des delfini si cormorani. Marea pare sa fie aici deosebit de hranitoare. Iar peisajul se deosebeşte radical de cel al României.. nici nu îţi vine să crezi că puţin mai sus.. ne aflăm noi.

Cetate succesiv romană, bizantină, bulgară, din nou bizantină, se pare ca ea a fost capitala despotatului Dobrogei (condus de jupânii Balica apoi Dobrotici) între 1346 şi 1402, când Mircea cel Bătrân deveni stăpân până la "Marea cea Mare". Cert este că şi aici, genovezii aveau o escală. Turcii cuceresc cetatea de mai multe ori, definitiv în 1444; de atunci încoace este în ruine. Bulgarii au făcut din istoria cetăţii o legendă patriotică al cărei tragic deznodământ este sinuciderea celor 40 de fecioare (legendă întâlnită deasemenea la Sârbi şi la Greci).
Peisajul magnific.. şi apa ce răsună stereo în urechile tale alcătuiesc un cadru de vis. Ai un sentiment ciudat cu fiecare pas pe care îl faci.. mai ales când ştii că oarecum "intri în mare".