Regiunea Dryanovo are un bogat patrimoniu cultural, istoric şi o natură minunată. În Dryanovo puteţi să vă bucuraţi de creaţiile splendide ale marelui maestru Koliyo Ficheto – biserica Saint Nikola, un monument cultural construit la jumătatea secolului al XIX-lea, Podul peste râu Dryanovska, Casa Ikonomova unde sunt permanent expuse aproximativ 150 de icoane din regiunea Dryanovo.
Mănăstirea Dryanovo a reprezentat un fort de apărare împotriva nenorocirilor timp de nouă secole. Aceasta a fost demolată şi arsă de trei ori şi tot de trei ori creştinii au reconstruit-o pentru a menţine viu spiritul bulgar.
Trecătoarea fabuloasei mănăstiri are o istorie veche. Primii oameni s-au stabilit în timpul epocii preistorice.
Ei au trăit în peşterile masivului “Boruna” şi în cavităţile din lanţul stâncos “Polichkite”. Mănăstirea a fost fondată în timpul domniei regelui Kaloyan, după mutarea moaştelor Sfântului Mihail Voyn de la Potuka la Târnovgrad (1197-1207).
Procesiunea s-a petrecut noaptea lânga râul Dryanovo şi în conformitate cu canonul creştin o mănăstire a fost construită în acel loc sfânt.
A fost dispusă iniţial la 2km nord faţă de locul prezent, în locul “Micului Arhanghel Sfânt”, vis-a-vis de peştera “Andaka”.
Pe parcursul secolului al XIV-lea complexul mănăstirii a devenit unul dintre centrele generale ale călugarilor isihaştri, care a cauzat nevoia de o nouă extindere.
Dar în îngrozitorul an 1393 otomanii au asediat oraşul Târnovo şi au măturat totul în drumul lor, arătându-se nemiloşi şi arzând mănăstirea din temelii.
În secolul al XVI-lea bulgarii patriotici din regiune au reconstruit din nou clădirea sacră. În acel moment, ei au ales un alt loc pentru ea – “Sfântul Arhanghel Mihail” de pe malul opus al râului, dar soarta acestui templu este aceeaţi ca şi cea a primului.
Încă odată mănăstirea Dryanovo a fost construită pe locul unde este situată acum de la sfârşitulsecolul al XVII-lea.
Treptat, mănăstirea şi-a recăpătat propriul loc în viaţa culturală şi clerică pe teritoriul Bulgariei.
Mănăstirea a devenit unul dintre cele mai mari centre de literatură în timpul renaşterii naţionale.
O transcriere de la Mănăstirea Hilendarski din Aton arată că au existat în jur de 500 de călugări în mănăstire în perioada respectivă.
6 Comments