Stara Zagora este al şaselea mare oras din Bulgaria, şi unul dintre cele mai importante centre economice naţionale. Stara Zagora este cunoscut ca fiind oraşul cu străzi drepte, tei, si poeţi. Conform Camerei de Comerţ a oraşului este unul dintre cele mai vechi aşezăminte din Europa, având o vechime de cel puţin 8000 de ani.
Moscheea Esky este singura clădire care a supravieţuit incediului oraşului din perioada Razboiului de Eliberare Ruso-Turca. Clădirea, cu pictura ei murală, este un monument naţional de cultură.
O inscripţie în interiorul acesteia spune că moscheea a fost terminată la sfarşitul anului 1409. Recentele excavări arheologice au dezvăluit că în subsolul acesteia s-a aflat o biserică creştină medievală, iar înaintea sa un sanctuar tracic. Deocamdată clădirea este inchisă publicului.
Dar daca ai baftă şi te rogi puţin de arheologi, s-ar putea mai mult ca sigur sa te lase sa intri, desi tot vor comenta dacă vei fura câteva poze.

Acest oraş a fost fondat de către Traci sub numele de Beroe (însemnând fier) în jurul secolelor 6 – 5 înainte de Hristos, cu locuinţe neolitice şi cu mine de cupru foarte aproape de oraş, fiind cel mai vechi oraş conservat din Europa. Această zonă a fost o regiune minieră încă din antichitate.
Sub stăpânirea Imperiului Roman numele oraşului a fost schimbat în Ulpia Augusta Traiana în onoarea Împăratului Traian.
În timpul Imperiului Bizantin, a adoptat numele de Irinopolis, după numele împărătesei bizantine Irina (Irene).
Fortificaţiile din jurul oraşului au fost reconstruite din teama unor eventuale atacuri ale bulgarilor, dar Irinopolis şi întreaga zonă Starea Zagora au fost , în cele din urmă, încorporată Bulgariei în 717.
Teritoriul a fost dăruit Hanului Tervel ca un cadou Bizantin pentru recunoaşterea ajutorului bulgar în lupta împotriva arabilor care asediau Constantinopolul. Regiunea a fost primul câştig teritorial bulgar la sud de Stara Planina. Orasul a luat numele de Boruy.
În 1122 Stara Zagora (Beroia) a fost locul bătăliei dintre Împăratul Bizantin John II Komnenos si armata invadatoare a Pecenegilor, Bătălia de la Beroia. Pecenegii au suferit o înfrângere cumplită. În 1208 bulgarii au învins Imperiul Latin in Bătălia de la Boruy.
Otomanii au cucerit Stara Zagora în 1371, iar în 1854 numele oraşului a fost schimbat în Zheleznik, în locul denumirii turceşti Eskizagra, dar a fost numit din nou Stara Zagora în 1870.
După eliberarea Bulgariei de sub dominaţia otomană în 1878, aceasta a devenit o parte a Rumeliei estice autonome, ca un centru sanjak pâna când cele două state bulgare s-au unit în 1886 ca rezultat al Unificării Bulgariei.
O mare parte din anticul oraş Augusta Traiana poate fi văzut în însusi centrul Starei Zagora (exact în spatele Palatului de Justiţie şi Teatrul Vechi) incluzând şi forul oraşului antic cu rămăsiţele amfiteatrului, băilor termale, zidurilor oraşului, poarta de vest şi strada comercială principală
Forul oraşului antic este localizat în partea de sud vest a oraşului, exact lângă zidurile fortăreţei oraşului şi poarte de vest. Partea nedescoperită a oraşului antic are mai puţin de un hectar. În antichitate piaţa de piatra era acoperită cu plăci de piatră bine lucrată, dar astăzi, numai piedestalul (locul unde a fost amplasată statuia Împăratului Equestrian) este conservat în centru. Nouă rânduri de scaune de piatră, situate în nivele cu faţa spre piaţă.
Teatrul, unde, încă se mai joacă şi în ziua de azi, poate adăposti 1300 de spectatori aşezaţi pe scaune. Această piesă unică de arhitecturăantică se crede a fi construită in secolul al 3-lea. Faţada băilor oraşului, care conţineau nu mai puţin de 10 camere spaţioase, a fost descoperită în spatele acestuia.

Un hol tipic unei clădiri publice ale Antichităţii Târzii avea un hol de 130 de metrii pătraţi, o anticameră, şi porticuri. Podeaua era acoperită cu mozaic multicolor reprezentând cele 4 sezoane şi ciclul vieţii (din secolul al 4-lea până în secolul al 6-lea). Astăzi turiştii pot vedea această încântătoare piesă de artă în subsolul sediului Oficiului Poştal.
Era timpul să găsim şi o biserică prin care să poposim.
Casa memorială Geo Milev a fost deschisă pe 27 septembrie 1953. Aceasta expune peste 3000 de exponate, toate conectate cu viaţa şi munca poetului Geo Milev. Vizitatorii pot viziona un film documentar despre moştenirea poetului intr-o cameră audio vizuală modernă. În gradina din faţa casei creşte un stejar vechi de un secol. Nu este deschisă în weekend din păcate decât la cerere.