Poarta lui Michael, văzută de pe strada lui Michael
...

Datorită avansărilor trupelor otomane în teritoriul Ungariei, oraşul Pressburg a devenit capitală a regatului din 1536, luând parte la monarhia austro-habsburgică. Pressburg a devenit un oraş al coroanei şi un scaun al regilor, al arheopiscopilor (1543), al nobililor şi al organizaţiilor şi oficiilor importante.

Între 1536 şi 1830, 11 regi şi regine au fost încoronaţi la catedrala Sfântul Martin. Cu toate acestea, secolul al 17-lea a fost marcat de revoltele împotriva habsburgilor, luptele cu turcii, inundaţii, ciumă şi alte dezastre.

Un oraş pe care nu te lasă să îl descoperi total în doar 2 zile. Deşi am mers încontinuu, tot mi-au mai rămas obiective nevizitate, dar chiar şi aşa mergând foarte mult (în special pe jos) am reuşit să descopăr tot centrul. Next time.. voi merge şi mai mult în inima periferiilor.

Pressburg a înflorit în timpul domniei Mariei Teresa a Austriei (secolul al 18-lea), a devenit cel mai mare şi cel mai important oraş din teritoriul de astăzi al Slovaciei şi Ungariei.

Oricum, oraşul a început să îşi piardă din importanţă sub domnia fiului Mariei Tereza, Iosif al doilea, în special când bijuteriile coroanei au fost duse la Viena în 1783, în încercarea de a întări legătura dintre Austria şi Ungaria.

Istoria secolului al 19-lea a fost strâns legată de evenimentele importante din Europa. Pacea din Pressburg dintre Austria şi Franţa a fost semnată aici în 1805. Castelul Theben (Devin) a fost ruinat de trupele franceze ale lui Napoleon în 1809.

Vechea cşădire a Teatrul Naţional Slovak (Slovenské národné divadlo)

În 1825, Societatea Naţională Ungară a Învăţaţilor (în prezent Academia de Ştiinţe din Ungaria) a fost înfiinţată în Pressburg cu ajutorul unei donaţii din partea lui Ivan Szechenyi. În 1843, limba ungară a fost proclamată limbă oficială în legislaţie, administraţia publică şi educaţie de către congresul oraşului.

Ca o reacţie la revoluţiile paşoptiste, Ferdinand al V-lea a semnat aşa-numitele legi ale lui aprilie, care, printre altele, aboleau iobăgia din palatul arhiepiscopului. Oraşul a ales să fie de partea revoluţionarilor din Ungaria, dar a fost capturat de austrieci în decembrie 1848.

Industria s-a dezvoltat rapid în acest secol. Primele căi ferate construite în Regatul Ungariei porneau din Pressburg şi ajungeau la Svaty Jur şi au fost construite în 1840. O nouă linie spre Viena a fost deschisă în 1848 şi folosea locomotive pe bază de abur, iar în 1850 a fost dată spre folosire încă o linie spre Pest.

Şi că tot vorbim de transporturi, atunci cea mai profitabilă chestie este o excursie de o zi către Viena. Biletul de tren (dus-întors) costă doar 11 euro şi este valabil întreaga zi pentru orice tren. Deşi după ce vedeţi preţurile din Bratislava, cele din Viena pot părea umflate, dar este cel mai fain sa stai în Bratislava şi să fugi în Viena. Am înteles că au oferte speciale şi pentru Budapesta, dar nu ştiu încă preţurile.

A urmat înfiinţarea multor alte instituţii industriale, financiare şi de alt gen; spre exemplu, prima bancă ce încă există în Slovacia a fost înfiinţată în 1842. Primul pod permanent al oraşului peste fluviul Dunărea se numeşte Stary most şi datează din anul 1891.

După primul război mondial şi formarea Ceho-Slovaciei în 28 octombrie 1918, oraşul a fost incorporat în noul stat, în ciuda reticenţei reprezentanţilor săi.

Populaţia dominantă ungară şi germană a încercat să prevină anexarea oraşului de către Ceho-Slovacia şi l-a declarat oraş liber. Cu toate astea, legiunile ceho-slovace au ocupat oraşul în prima zi din anul 1919 şi l-a anexat, astfel, Ceho-Slovaciei.

Oraşul a devenit scaun al organelor politice şi a organizaţiilor slovace şi a devenit capitala Slovaciei în 4 (5) februarie. Protestele germanilor şi ungurilor faţă de ocuparea ceho-slovacă au început câteva zile mai târziu, dar legiunile Ceho-Slovaciei au deschis focul asupra demonstranţilor neînarmaţi.

După ce Partidul Comunist a pus stăpânire pe Ceho-Slovacia în februarie 1948, oraşul a devenit parte din blocul estic. După ce i-au fost anexate noi teritorii, populaţia Bratislavei a crescut semnificativ, devenind slovacă în proporţie de 90 la sută. Guvernul comunist a construit şi alte clădiri grandioase precum podul Novy Most şi sediul central al Radio Slovacia.

Poarta lui Mihai este singura poartă ce s-a păstrat dintre fortificaţiile medievale şi se situează pe locul printre cele mai vechi clădiri ale oraşului; tot aici se află şi cea mai îngustă casă din Europa. Clădirea Bibliotecii Universitare, ridicată în 1756, a fost folosită de congresul Regatului Ungariei din 1802 până în 1848. O parte importantă din legislaţia din timpul reformei ungare (abolirea iobăgiei şi fundarea Academiei de Ştiinţe Ungare) a fost promulgată aici.Centrul istoric este caracterizat de multe palate în stil baroc. Palatul Grassalkovich, construit în jurul anului 1760, este acum reşedinţa preşedintelui Slovaciei, iar guvernul slovac este adăpostit în fostul palat al arhiepiscopului.

În 1968, după o tentativă nereuşită de eliberare a Ceho-Slovaciei de sub egida regimului comunist, oraşul a fost ocupat de trupele Pactului de la Varşovia. La puţin timp după aceasta, Bratislava a devenit capitala Republicii Socialiste Slovacia, unul din cele două state ale Ceho-Slovaciei federale. Disidenţii Bratislavei au anticipat căderea comunismului în demonstraţia din 1988, iar oraşul a devenit unul dintre cele mai importante centre anti-comuniste din revoluţia de catifea din 1989.

Priveliştea Bratislavei este caracterizată de turnurile medievale şi de clădirile din secolul al 20-lea grandioase, dar acestea l-au făcut obiectul unor modificări masive într-un boom de construcţii de la început de secol 21.Multe clădiri istorice se află în oraşul vechi.

Importante catedrale şi biserici (precum Catedrala gotică a Sfântului Martin), construite între secolele 13 şi 16, au servit drept biserici ale coroanei Regatului Ungar între anii 1563 şi 1830. Biserica franciscană, datând din secolul al 13-lea, a fost locul unde s-au desfăşurat multe ceremonii de numire a cavelerilor şi este cea mai veche clădire sacră conservată din oraş. Biserica Sfânta Elizabeta, cunoscută sub numele de Biserica Albastră, din cauza culorii sale, este construită în totalitate în stilul secesionist ungar.

O altă curiozitate este subsolul (fostul parter) unei părţi din cimitirul evreiesc, unde a fost înhumat rabinul Moses Sofer în secolul al 19-lea, localizat la poalele dealului castelului, lângă intrarea într-un tunel. Singurul cimitir al militarilor în Bratislava este Slavin, deschis în 1960 în onoarea trupelor armatei sovietice, care au căzut în timpul eliberării Bratislavei în aprilie 1945.

Alte structuri proeminente din secolul al 20-lea include podul Novy Most (noul pod), ce trece peste Dunăre, pe care este un turn restaurant în formă de OZN, centrul Radioului Slovac în formă de piramidă inversă şi turnul TV Kamzik, cu o punte de observaţie şi un restaurant ce se roteşte. La începutul secolului al 21-lea, au apărut alte clădiri publice, precum noua clădire a Teatrului Naţional Ungar.

Datorită poziţiei sale la baza Carpaţilor Mici (Carpaţii de Vest) şi datorită vegetaţiei riverane pe zonele inundate de Dunăre, Bratislava are păduri aproape de centrul oraşului. Spaţiile verzi publice măsoară aproape 50 de km pătraţi sau 110 m pătraţi pe locuitor. Cel mai mare parc al Bratislavei este Horsky (literalmente un parc muntos), aflat în oraşul vechi.