Saturday, February 28, 2009

Melc mel codobelc

Un melcişor care a stat 2 zile în împrejurimile casei din Anver, unde am stat o lună în august 2007. Era adorabil, îl duceam mereu din stradă şi mereu revenea pe aleea de maşini. Era atras de casa noastră, găsindu-l de multe ori pe uşa de la garaj.

Citat Jostein Gaarder Fata cu Portocale

Nu are nici un rost să menţionez toate încercările nereuşite de a o întâlni, după cum nu are nici un rost să faci caz de toate lozurile necâştigătoare pe care le-ai cumpărat. Ai auzit tu vreodată de o astfel de istorie? Când ai citit ultima oară într-un ziar sau în vreo revistă despre cineva care nu a devenit milionar Ia loterie? Exact aşa stau lucrurile şi cu povestea fetei cu portocale. Este ca povestea unei loterii gigantice unde numai lozurile câştigătoare sunt vizibile. Gândeşte-te la toate biletele de loterie care se completează în cursul unei săptămâni. încearcă să ţi le închipui într-o cameră mare, poate chiar într-o sală de sport Apoi, ca prin minune, toate biletele care nu au un câştig de cel puţin un milion, dis¬par. In acel moment nu rămân prea multe lozuri în sala de sport, Georg. Şi totuşi, numai despre acelea citim în ziare! (Jostein Gaarder - Fata cu portocale)
Un citat care m-a impresionat. Este atât de actual! De cele mai multe ori sunt atât de mulţi care participă la un ceva şi totuşi atât de puţini au clipa lor de celebritate. Aşa se întâmpla şi în ciclism, şi în tenis, sau într-o redacţie. Mereu cel mare contează, cel care câştigă. Restul, care defapt l-au ajutat să căştige prin simpla participare rămân simpli oameni necunoscuţi. Aşa şi la loto.. o ţară întreagă participă şi din când în când doar 1 din peste 20 de milioane are parte de cele 15 minute de faimă, deşi dacă nu erau restul care să cumpere bilete şi care să menţină sistemul jocului viu, el nu ar fi avut nicio şansă. Toţi îi mulţumesc doar lui Dumnezeu.. nu şi celorlalţi participanţi.

Jostein Gaarder - Fata cu Portocale

Am citit acum al doilea roman a lui Jostein Gaarder şi anume „Fata cu Portocale”. Auzeam din toate părţile doar păreri bune. Aşa că am luat cartea şi încă din primele pagini am rămas vrăjită. Este vorba despre un tata ce lasă o scrisoare în timp, un tata ce doreşte să comunice cu fiul său la o vârstă când aceste îl va putea înţelege mai bine!

„Ti-am spus deja că am ceva să-ţi povestesc, dar nu este uşor să găsesc un ton potrivit pentru această scrisoare. Deja am făcut greşeala de a mă adresa micuţu¬lui pe care îl cunosc atât de bine. Dar tu nu mai eşti mic acum când citeşti aceste rânduri. Nu mai eşti puş¬tiul cu plete blonde”
Eroul romanului "Fata cu portocale" este un pusti de 15 ani, care se numeste Georg Olav şi care locuieşte pe strada Humleveien din Oslo. Şi după vreo 12 ani, bunica lui descoperă de ce fiul ei, Ian insistase ca acel cărucior roşu să nu fie vreodată aruncat, deoarece în el se afla scrisoarea. În el se afla cea mai importantă poveste din viaţa micuţului.
“Aşa că există două timpuri în această contabili¬tate a noastră, ori în această ultimă întâlnire dintre noi doi. Este ca şi cum am sta fiecare pe vârful lui de munte învăluit în ceaţă şi am încerca să ne zărim unul pe celălalt. Între noi se află o vale a făgăduinţei pe care tu tocmai ai lisat-o în spate pe drumul vieţii tale, dar eu nu vot mai trăi să văd aceasta. Totuşi, eu trebuie să încerc si mă situez atât în timpul la care scriu în aceste dimineţi când tu eşti la grădiniţă - cât şi in timpul la care tu citeşti, care este doar al tău, atunci când intr-o zi ai să citeşti acestea.”
Micul Georg, are câteva amintiri despre tatăl lui din vremea redactării scrisorii, în timp ce el se juca cu trenuleţul, după ce venea de la grădinită, tatăl său continua incursiunea în timp.
“Ţi-am spus că scriu o scrisoare către cel mai bun prieten al meu
Probabil ţi s-a părut ciudat că aveam o voce atât de tristă când am spus că scriu o scrisoare către cel mai bun prieten al meu.
- Este pentru mama? m-ai întrebat
Am dat din cap că nu.
Mama este iubita mea, am apus. Este cu totul altceva.
Atunci cine sunt eu? m-ai întrebat.
M-ai făcut să cad într-o capcană. Te-am luat însă în braţe acolo, în faţa calculatorului, te-am strâns la piept şi ţi-am spus că tu erai cel mai bun prieten al meu.”
Este un roman mic şi plin de învătături. În primul rând.. că de multe ori copii nu ştiu aventurile trăite de unul din părinţi, că ei pot avea o viaţă plină şi atât de faină! Este o poveste de dragoste, emoţionantă, ciudată oarecum şi totuşi care te captivează atât de tare, ca la final aproape că reuşeşte să stoarcă o lacrimă până şi celor mai insensibili. Pentru a afla cine este fata cu portocale şi de ce este ea atât de importantă în această poveste pe care tatăl a ţinut să o spună… aflaţi doar din carte. Şi e interesant de văzut cum deşi avem destule indicii cât să ne dăm seama de anumite lucruri, uneori nu reuşim să facem asta decât împreună cu autorul.
“De fapt, nu am nimic împotriva machiajului şi a ruju¬lui de buze. Totuşi, să nu uităm că ne aflăm pe o planetă în spaţiul cosmic. Este înnebunitor să te gândeşti la asta. îţi pierzi minţile când te gândeşti la spaţiul cosmic. Totuşi, unele fete nu sunt în stare să vadă Universul din cauza ma¬chiajului de la ochi. Poate şi unii băieţi nu sunt în stare să arunce o privire deasupra orizontului din cauza fotbalului. Este oricum o bucată bună de mers de la mica oglindă de machiaj până la oglinda unui telescop! Cred că aceasta se poate numi „o schimbare în felul de a vedea lucrurile". Sau poate o experienţă revelatoare, când „îţi pică fisa”. Nu este niciodată prea târziu să ai o astfel de experienţă. Sunt mulţi care trăiesc toată viaţa fără să-şi dea seama că plutesc în spaţiu. Aici jos oamenii au prea multă treabă şi nu se pot gândi la altceva decât la viaţa de zi cu zi. ”

Wednesday, February 25, 2009

Antwerpen Anvers Belgia Flandria

Antwerpen (în neerlandeză), Anvers (în franceză) este capitala provinciei Antwerp din Flandra. Are o populaţie de 472071 locuitori (la 01.01.2008), o suprafaţă totală de 204.5 Km2.

Este situat pe malul drept al râului Scheldt, legat de Marea Nordului prin estuarul Westerschelde.
Gara Centrala, ridicată în 1905 după planurile arhitectului Louis Delacenserie, cu 2 faţade neo baroce, un dom din metal şi sticlă şi marmură în interior.
O vedere tot asupra gării, în special a locului unde se afla peronul care la ei este în interior, bine acoperit şi frumos întreţinut.
Aici urcai treptele pentru a ajunge la nivelul superior al gării acolo unde erau liniile la care staţionau trenurile.
Tot în gară, arăta puţin mai ciudat deoarece se făceau lucrări de consolidare asupra spaţiului acesta care era un fel de preambul al casei de bilete.
vedere de ansamblu asupra gării
Gara cred că este un loc fascinant, pe mine oricum mă fascinau gările şi trenurile dar aici ai la ce te holba cel puţin 2 ore fără să te plictiseşti fiind un spaţiu încărcat de detalii.
vedere a unui peron al Gării centrale din Anver (mai există şi Antwerpen BERCHEM ca şi gară)
Meir este strada comercială principală. Numai Nieuwstraad din Bruxelles o concureaza ca frumuseţe, splendoare, mărci de prestigiu. Meirul uneşte centrul oraşului cu zona din jurul Gării Centrale. După deschiderea unui shopping centre, in 2007, Stadtfeestzaal, care reuneşte cele mai renumite case de modă ale lumii, Meirul a crescut ca importanţă pe harta mondială a fashionului.
Conform legendei din folclor, lângă râul Scheldt locuia un gigant numit Antigoon, care cerea o taxă tuturor acelora care traversau râul, iar celor ce refuzau să o plătească le taia una din mâini şi o arunca în apele Scheldei.
A fost invins însă de un tânăr erou numit Brabo, care I-a tăiat gigantului mâna şi a aruncat-o în râu. De aici vine denumirea oraşului, din olandezul “hand werpen”- mână aruncată. Grupul statuar din faţa primăriei îl reprezintă pe gigant în lupta cu Brabo.
În favoarea acestei teorii stă practica din Europa feudală de a tăia mâna învinsului şi a trimite-o lordului ca dovadă.
Aceşti elefanţi făcuţi din muuult lemn se aflau în imediata vecinătate a Gării Centrale, şi mai precis, fix la intrarea în Grădina Zoologică.
O altă teorie a etimologiei cuvântului care a dat denumirea oraşului provine din perioada galico – romana, din latinul antverpia (ante = împotriva, verpia = sedimentare), indicând teritoriul care s-a format prin sedimente în curba interioara a râului.
Catedrala Doamnei Noastre - biserica ce a fost construită în secolul 14, terminată abia in 1518. Are în patrimoniu patru opere ale lui Rubens: “Coborârea de pe Cruce”, “Ridicarea pe Cruce”, “Învierea lui Cristos” şi “Assumption”.
Fortareaţa HET STEEN
Vedere asupra Scheldei de pe Promenadă
un superb tablou din flori, ceva specific Belgiei
În sec 16, Antwerpenul era un oraş bine structurat, cu case impunătoare, manufacturi şi clădiri de birouri. Mare parte a construcţiilor datând din acea perioadă se găsesc în oraş.
undeva în inima Parcului Middleheim
câteva statui lipite de zidul catedralei
Cel mai interesant bar din Anver. Acolo am avut norocul sa beau primele beri tari, acolo am cunoscut oameni noi care m-au ajutat să descopăr oraşul prin ochii lor şi nu ca un simplu turist! Un bar amplasat undeva în centrul vechi. DE ROTS - Salutati-l pe Simon dacă ajungeţi acolo!
Deşi a fost iniţial un oraş fortificat, nimic nu a mai rămas din zidurile exterioare. Excepţie face Castelul HET Steen (Piatra), care a fost restaurat şi care adăposteşte acum Muzeul Marinei. În anii de început ai secolului 19, vechea citadelă a fost demolată, o nouă incintă de 13 km lugime a fost construită, iar satele Berchem şi Borgerhout, acum cartiere ale oraşului au fost absorbite. Au fost construite diguri împotriva inundaţiilor.
Mare mi-a fost surprinderea când într-unul din parcuri, parcă Middleheim am găsit o mică grădina zoologică superbă!
muuulte căprioare care dormeau sau se plimbau
altele care simţeau că este rost de papa veneau la gard
şi alţii mai nepăsători doar stăteau la o baie solară
Piaţa Centrală, locul cu cele mai interesante clădiri, un loc unde poţi poposi în una din multitudinea de cafenele de pe margine pentru a admira totul nestingherit.
Primăria oraşului se află în partea vestică a Pieţei Mari (Grote Markt) a Anverului. Ridicată între 1561-1565 după planurile lui Cornelis Floris de Vriendt, clădirea în stil renascentist incorporează atât stilurile flamande, cât şi italiene, a căror influenţă e vizibilă. Ornamentele bogate ale secţiunii centrale ale clădirii reprezintă statui ale unei femei ce reprezintă justiţia, o altă e Prudenţa şi a treia o reprezintă pe Fecioara Maria, înconjurate de armate, duci de Brabant şi regi spanioli.
Portul oraşului era în anul 2005 al 17-lea ca mărime din lume şi al doilea din Europa, după Rotterdam. Docurile, cu 5 rafinării de petrol sunt centrul industriei petrochimice, Antwerpenul fiind al doilea centru ca importanţă din lume, dupa Houston, Texas în acest domeniu. Există planuri pentru construcţia unei zone de centrale eoliene în interiorul docurilor în perioada următoare, fiind recunoscut potenţialul acestora în dezvoltarea tehnologiilor complementare.
O altă mare atracţie a oraşului o reprezintă comerţul cu diamante. Are 4 burse pentru tranzacţionarea acestora. Încă din timpul celui de-al doilea război mondial, familii din comunitatea evreiască au dominat comerţul cu pietrele preţioase, întregit acum şi de reprezentanţi indieni şi armeni. Centrul mondial al diamantelor din Antwerp are o importanţă deosebită în ceea ce priveşte stabilirea standardelor, a regulilor profesionale, etice, precum şi în ceea ce presupune promovarea intereselor oraşului ca centru important al industriei.
Din secolul 17, oraşul are o reputaţie artistică, bazată pe şcoala de pictură, ce include pictori renumiţi ca: Rubens, Van Dyck, Jordaens, Teniers. Casa lui Rubens se găseşte pe strada Wapper, în apropierea Meirului, artera comercială vertebrală a oraşului. Casa a fost construită de artist la un an după căsătoria sa cu Isabella Brant, în stil italian, după un plan propriu, bazat pe studiile renaşterii italiene. Ansamblul cuprinde casa, un studio, un portic monumental şi o curte interioară, care se deschide într-o grădină în stil baroc, concepută, de asemenea de Rubens. În incinta studioului, el şi studenţii săi au executat cele mai multe opere datorită cărora a devenit faimos în lumea întreagă.
şi pe acolo există trăsuri disponibile pentru a te plimba
sau poate doreşti un tur cu trenuleţul dar sincer, recomand piciorul! Aşa sigur nu ratezi nimic!
o străduţa din Anver undeva la graniţa între cartierele Berchem şi Wilrijk.
linişte, pace şi destulă lumină
deşi esti singurel pe stradă nu simţi frică
da aici eram încă într-un parc
o adevărată plăcere să stai acolo pe un buştean într-o zi oarecum toridă
raţele umblau libere şi nestingherite
mult verde şi o fântânică, Cismigiul aduce ceva cu locul ăsta deşi aici era impecabil de curat
un oraş şi o tară în care parcurile reprezintă un lucru important
Park Den Brandt and castle Den Brandt
Acacialaan 2610 Wilrijk
tot în superbul parc menţionat mai sus.. am găsit această sălbăticie incât nu îmi venea să cred că ma aflu încă într-un oraş.
am întâlnit acolo şi o gască simpatică de bătrânei ce doreau să se menţină în formă
asta era un din aleile.. din parcul de peste drum de precedentul, din păcate nu îmi mai aduc aminte dacă se numea tot aşa sau nu, dar având adresa sigur vă va îndruma careva în acest paradis.
nici nu îţi vine să crezi că nu eşti într-o pădure, ăsta da oraş european!
Şi pentru a citi puţin şi despre Abaţia foarte bine ascunsă a Anverului, vă invit să mergeţi aici pentru a citi (tot în română) şi vedea pozele mamei mele. Şi important este să ştiţi că în poze nu am reuşit să cuprind nici măcar jumătate din superbul oraş care mă fascinează.