Am plecat din Sofia dimineaţa, în jur de 8 şi puţin de undeva dintr-o autogară mai îndepărtată de centru. Nu avea rost să pierdem o oră "călătorind" prin oraş, având în vedere că locuiam foarte aproape de drumul spre Kulata (cum este cunoscut de români).
Am pornit din autogara din cartierul "Ovcha Kupel" cu primul autobuz către Dupniţa. De acolo nu exista rută directă pentru Rila (Există doar la autogara centrală, care este situată la câteva sute de metri de gară).
Am avut parte de o dimineaţă superbă, puţin răcoroasă şi cu multă ceaţă pe alocuri, spre deliciul meu. Îmi venea să-l rog pe sofer să oprescă în câmp să pot poza. Am trecut prin locuri normale, dar care în aceea lumină matinală şi cu ceaţă arătau splendid, parcă cereau o şedinţă foto.
Un asemenea peisaj nu are cum să te lase indiferent! Aşa că am străbătut fericiţi distanţa de 70 de kilometri. Odată ajunşi în Dupniţa, am coborât din acel maxi-taxi şi ne-am urcat în cel către Rila.
Am plecat din Sofia dimineaţa, în jur de 8 şi puţin de undeva dintr-o autogară mai îndepărtată de centru. Nu avea rost să pierdem o oră "călătorind" prin oraş, având în vedere că locuiam foarte aproape de drumul spre Kulata (cum este cunoscut de români).
Am pornit din autogara din cartierul "Ovcha Kupel" cu primul autobuz către Dupniţa. De acolo nu exista rută directă pentru Rila (Există doar la autogara centrală, care este situată la câteva sute de metri de gară).
Am avut parte de o dimineaţă superbă, puţin răcoroasă şi cu multă ceaţă pe alocuri, spre deliciul meu. Îmi venea să-l rog pe sofer să oprescă în câmp să pot poza. Am trecut prin locuri normale, dar care în aceea lumină matinală şi cu ceaţă arătau splendid, parcă cereau o şedinţă foto.
Un asemenea peisaj nu are cum să te lase indiferent! Aşa că am străbătut fericiţi distanţa de 70 de kilometri. Odată ajunşi în Dupniţa, am coborât din acel maxi-taxi şi ne-am urcat în cel către Rila.
Comments