Privire către Vitoşa

Urcând către "Zlatni Mostove" din cartierul Kniajevo.

Admirând peisajul superb de decembrie.

şi înaintând către Parcul Naţional Vitoşa.

Deşi eram atât de aproape de oraş aerul era surprinzător de curat. În doar câteva minute te simţeai de parcă erai "teleportat" în altă zonă.

În schimb cel mai tare m-a uimit curăţenia. Mai ales că din ce am auzit, este un loc foarte circulat ăn weekend-uri. În timpul săptămânii doar bătrâneii ce se mai plimbau. Dar chiar şi aşa era frumos să vezi grupuri de bătrânei ce alegeau să se plimbe pe acele poteci decât să lâncezească în faţa unui televizor!

Când am dat de peisajul acesta, pur şi simplu nu îmi venea să cred! Arăta totul ca desprins dintr-un film. Mult prea frumos ca să fie adevărat, aşa că am furat multe cadre, ca să fiu sigură şi când ajung acasă că nu a fost un vis!

Deşi nu sunt fan, imaginile m-au dus cu gândul la Lord of the Rings sau la alte filme.. ce prezintă păduri asemănătoare. Păduri.. ce par magice!

Şi revenind la curăţenie, este un fapt şocant că locul este aşa bine întreţinut. Ori se face curat mai des ori oamenii au descoperit că dacă nu lasă tot gunoiul după ei, se pot bucura de natură şi în ală zi.

Nu-i aşa că te invită la o plimbare?

2 bătrănei depănând amintiri.

Vitoşa în luna decembrie.

De aceea sunt eu geloasă pe sofioţi! Au asemenea minune la doar câteva minute de ei (maxim jumate de oră din orice parte a oraşului). Pentru ei, mersul la munte are cu totul altă însemnătate. Ei au locuri superbe unde să mearga pentru un "photo-hunt".

Mă gândesc ce frumos ar arăta locul ăsta cu zăpadă.

O parte din Sofia văzută de sus.

Urcând în continuare către "Podurile de aur". Nu am înţeles exact de ce denumirea este asta din moment ce traseul duce către un fenomen numit "râuri de piatră".

Din păcate nu am ajuns să văd acei "bolovani" atunci. Am înteles că ei începeau abia pe la cota 1350 şi tineau până la 1500. Oricum am în plan ca anul ascesta, să fac un traseu cap-coadă!

Şi.. cum deja urcasem destul, picioarele dădeau semne de oboseală, am hotărât să ne întoarcem către oraş. Dar nu înainte de a promite că revin!