Sunday, March 07, 2010

Nikopolis ad Istrum Veliko Tarnovo Bulgaria

La această aşezare se ajunge relativ uşor din drumul Veliko Târnovo - Ruse. Cam cu 20 de kilometri înainte de Veliko Târnovo se face drumul către Nikopolis ad Istrum. Din păcate cei 2-3 kilometri de la drumul principal până la intrarea în vechiul oraş roman sunt teribili. Drumul nu a mai fost refăcut de mulţi ani.
Partea bună este că se lucrează intens la descoperire tuturor artefactelor ce se află încă în pământ. Cei care se ocupă de asta sunt studenţii de la Universitatea din Veliko Târnovo.
La intrarea mi-a dat impresia de "Sarmizegetusa", tot acel aspect puţin neîngrijit. Dar părerea s-a schimbat rapid. Câţiva paşi mai încolo am fost întâmpinaţi de un moşuleţ care venise să ne ceară o taxă de vizitare.
Iniţial am fost surprinşi, nu credeam că există taxă şi mai ales că există vizitatori. Oricum asta nu era un impediment pentru că chiar ne doream să vedem ruinele. Aşa că ne-am scotocit bine de leva şi am strâns banii de bilete.
Nu vă gândiţi că era vorba de o sumă astronomică, doar că se nimerise ca noi să rămânem fără leva şi cum nu oprisem în Ruse, nu am avut de unde "scoate" un bancomat. Biletul era de 6 leva de persoană. Poate vi se pare mult, poate că este, dar măcar sunt bani ce merg pentru descoperirea şi celorlalte ruine.
Din păcate, altă pereche de români ce venise în urma noastră, a plecat imediat ce au auzit că este cu plată. Deşi s-au înţeles destul de greu cu moşuleţul care nu prea rupea engleza. Dar pentru mine a fost un ghid foarte bun. Cred că m-a ţinut în jur de 10-15 minute ca să îmi explice istoria locului, să îmi spună despre fiecare străduţă, despre cum a fost construită aşezarea şi ce s-a construit pe parcurs.
Nicopolis ad Istrum a fost un oraş roman întemeiat de Împăratul Traian, în jurul anilor 101 - 106, la confluenţa râurilor Yantra şi Rositsa, în memoria victoriei asupra dacilor. Oraşul a ajuns la apogeu în timpul domniei lui Traian, Antonilor şi a dinastiei Severilor.
Partea veche a oraşului a fost planificată conform sistemului octogonal. Sistemul stradal şi forumul, înconjurate de coloane ionice şi de multe clădiri, o cameră cu două naosuri, tranformată ulterior în bazilică, dar şi multe alte clădiri publice sunt câteva din descoperirile arheologice la acel sit. Arhitectura bogată şi sculpturile găsite arată o mare asemănare cu cele din oraşele antice din Asia Mică.
În anul 447 e.n., oraşul a fost distrus de către hunii lui Attila, dar probabil a fost abandonat cu mult înainte de secolul al IV-lea. Peste două secole, oraşul a fost reconstruit şi transformat într-o puternică fortăreaţă, ce îngrădea multe clădiri militare şi biserici, urmând un trend comun al oraşelor din acel secol din zona Dunării.
Un loc în care istoria luptă pentru a ieşi la suprafaţă.
Oraşul a devenit centrul episcopal în timpul perioadei bizantine timpurii, însă a fost distrus în timpul invaziilor avarilor de la sfârşitul secolului al VI-lea. Mult mai târziu (secolele X - XIV), o aşezare bulgară medievală s-a ridicat pe ruinele oraşului cunoscut sub denumirea de Nicopolis ad Istrum.
Se poate spune despre Nicopolis că a fost locul de naştere a tradiţiei literare germane. În secolul al IV-lea, Ulfilas, episcop gotic, misionar şi traducător, a obţinut permsiunea Împăratului Constantin al II-lea de a emigra, împreună cu grupul său de convertiţi, în Moesia şi de a stabili lângă Nicopolis ad Istrum în 347-348. Acolo, el a inventat alfabetul gotic şi a tradus Biblia din greacă în scriere gotică.
Ajungând în partea centrală a "oraşului" am observat cu uimire că mai erau şi alţi oameni pe acolo veniţi în plimbare. Şi m-am bucurat văzând că mai erau şi alţii ce intraseră în urma noastră. Erau 2 familii de bulgari care se simţeau ca acasă. Veniseră doar în plimbare, pentru a se plimba puţin prin istorie. Mi-a plăcut în mod deosebit atenţia manifestată faţă de ruine, erau foarte grijulii pe unde călcau.
Pe alocuri mă simţeam puţin ca într-un desen animat cu Asterix şi Obelix (pe care le ador încă de când sunt mică). Parcă eram într-un mic sătuc din Galia. Nu aş putea spune de ce am avut sentimentul acesta. Poate fiindcă ruinele semănau ca poziţionare foarte mult cu anumite locuri din acele desene.
Mai ales micul amfiteatru de aici mă ducea cu gândul la scena finală din fiecare desen animat, când îl legau pe "cântăreţ" de pom, îi puneau un căluş în gură să nu-i mai "încânte" şi apoi îşi vedeau fericiţi de mica lor petrecere.
Se considera ca limbă oficială era Greaca. Oraşul era condus de 2 instituţii importante: Consiliul Orăşenesc şi Adunarea Naţională (demosul). Iar o adunare de preoţi veghea ca religia să fie respectată şi ritualurile îndeplinite faţă de zei. Au rămas chiar urme ale venerării "Călăreţului Trac" (cunoscut sub numele de Heros).
O poartă către alt timp.
Un timp în care veselia domnea aici.
Anumiţi cercetători sunt de părere că locuitori din acest oraş au fost cei care s-au mutat pe Dealul Ţareveţ, unde se află acum cetatea din Veliko Târnovo.
Oraşul a fost construit în sistemul Hipodamova (străzile se intersectează în unghiuri drepte reprezentând direcţiile lumii). Astăzi, puteţi vedea cum arată: străzile pavate cu imense blocuri antice de piatra, locul unde erau trotoarele, canalele ce însoţeau străzile, intrările şi ieşirile în diverse încăperi.
La 200 de metri în Vestul oraşului s-a găsit un rezervor de apă ce are o lungime de 25 de kilometri şi care putea suplimenta oraşul cu 16 000 metri cubi de apă zilnic. Încă se mai pot observa câteva din rămăşitele unor fântâni.
Pe lângă vestitele lor băi termale (mereu o să mă întreb cum de găseau toate locurile astea) romanii din acele timpuri se pare că beneficiau şi de încălzire! Uimitor nu-i aşa? Cel puţin asta susţin arheologii care au studiat locul.
E păcat că totuşi se cunosc atât de puţine din această poveste.
Aşa că în drum spre Veliko, Sofia sau Grecia.. sacrificaţi o oră pentru o plimbare prin istorie. Mai ales că această aşezare este strâns legată de daci. Cum aşa? Chiar numele lui înseamnă "Victoria Împăratului Traian pe Dunăre".

3 comments:

Rose said...

Ah, frumos, frumos! :) Mi-e dor de iesit la pozat ceva, orice altceva in afara de Bucuresti. Nu ma intelege gresit, it is still my love, dar asa nu mai vreau sa vad parcurile astea weekend de weekend si aceleasi strazi Incepe sa ma irite rau "neiesitul" din oras! :))
Noroc ca ma dai tu cate o gura de aer cu cate un loc din asta minunat. Ce plimbare frumoasa si ce loc minunat! Sa staaaai acolo cu ochii cat cepele si sa privesti toate detaliile alea, sa absorbi toaa istoria locului ala. Uai! Mai da-ne! :)
And thanks for the air!

Dianora Ungureanu-Maier said...

@Rose- Da, e tare fain sa mai pot evada. Din pacate anul asta nu am mai fost asa des la pozat prin Bg. Nu inca. Planuiesc ca totul sa se schimbe, macar vara asta! :D

Lasa ca vei ajunge si tu curand in zona Veliko Tarnovo! Trebuie! :D

Anonymous said...

O mica rectificare : nu rezervorul ci apeductul avea o lungime de 25 km.