Wednesday, March 31, 2010

Tryavna Iarna Decembrie 2009 Bulgaria

Imediat după ce am terminat de vizitat Mănăstirea Dryanovo şi Peştera ne-am gândit că tot este devreme şi avem timp să facem o scurtă oprire şi în Tryavna înainte de a continua drumul spre Gabrovo.
Deşi încă ningea cât de cât, am sperat că drumul va fi ok. Ne-am cam înşelat. Încă nu apucaseră să bage plugurile pe cei câţiva kilometri dintre cele 2 localităţi. Aşa că am fost nevoiţi să mergem foarte încet. Drumul e execelent vara, dar iarna, fără echipament corespunzător poate deveni puţin mai periculos.
Ghinionul ne-a întâmpinat cu doar 2 kilometri înainte de Tryavna. Acolo o curbă mai strânsă, puţin mai multă gheaţă şi o altă maşină venind pe bucăţica ei şi s-a produs o mică ciocăneală. A noastră maşinuţa nu avea mai nimic, doar nenea bulgar era foarte supărat că îşi buşise iar tabla. Tocmai ce o scosese de 2 zile din service şi acum era nevoit să o ducă din nou.
Deşi era doar 12 Decembrie, atmosfera era ca de Crăciun.
Acel domn a chemat poliţia iar noi am stat cuminţi şi am aşteptat. Se pare că la ei este necesar să stai la locul accidentului indiferent cât de nesemnificativ a fost. Poliţia vine, face o constatare şi dacă doriţi vor face şi proces verbal. Am fost întrebaţi de vreo 3 ori dacă suntem siguri că vrem să facem asta cu acte, ca să-i putem da omului asigurarea.
În acel moment chiar nu întelegeam de ce tot întrebau asta. Abia apoi am înţeles de ce au făcut asta. Primul gând e mereu către vreo şmecherie, doar că oamenii chiar au fost drăguţi făcând asta ca să nu ne amendeze. Cel vinovat de accident trebuie să plătească o amendă între 100-200 de euro în funcţie de cum consideră poliţiştii de serviciu.
Vedere de pe pod. Mai jos un mic magazinaş de suveniruri, situat imediat după pod. Merită să aruncaţi o privire. Chiar dacă nu vreţi nimic pentru uzul personal, se pot găsi numeroase suveniruri frumoase.

După ce am făcut puţin pe Toma Necredinciosul, am scapat cu doar o amenda de 100 de leva. Am primit minimul. Ce-i drept, în înconştienţa mea de a pricepe ce spun ei, m-am cam „certat” cu ei. Mi-a trebuit ceva vreme să pricep de ce trebuie să plătim. Precizez că toate conversaţiile au avut loc în bulgară. Orice alta tentativă era egală cu 0. Aşa că.. deşi ştiu bulgara la un nivel mediu tot am avut multe dificultăţi în a mă înţelege cu poliţiştii de acolo. Eram într-un mic oraş, ce-i drept turistic, dar am impresia că mai mult pentru bulgari. Aşa că engleza nu fusese ceva scris în fişa postului.
Dificultatea noastră de comunicare a constant mai mult în faptul că ei învăţaseră anumite clişeuri şi exprimări la şcoala lor de „cadeţi” pe care apoi mi le recitau mie. Ele cred că sunau foarte familiar pentru bulgarul de rând, dar pentru mine care mă strofoc cu limba literară, erau egale cu zero. Aşa că îi tot rugam la fiecare 5 minute să repete ce a spus dar să formuleze altfel. Cred că bietul puştan (pentru că cel care a stat de fundul nostru nu cred că avea mai mult de 25 de ani) dorea deja să mă bată.
Turnul cu ceas şi podul din centrul orăşelului.
Până la urmă ca să mă facă să tac din gură şi să nu le mai zic că eu nu am auzit o astfel de lege, mi-au adus „the book”, mi-au deschis-o la articolul cu pricina şi m-au pus să citesc ca să fiu convinsă că totul e legal.
Apoi a urmat în sfârşit întocmirea procesului verbal! Aici iar mici chicoteli. Puştanul se uita foarte strâmb la numele părinţilor mei.. mai ales al mamei, ea având 2 nume de familie şi 2 prenume. Pentru el era ceva total debusolant, plus că îi era dificil să jongleze cu alfabetul latin.
Aventura asta la poliţie a durat din păcate mai mult decât ne-am fi dorit. Şi la ei este foarte multă birocraţie, dar măcar s-au purtat foarte frumos. Aşa că după 3 ore petrecute la secţie, văzând deja că afară se întuneca rapid, am decis să petrecem noaptea acolo. L-am întrebat la final pe puştan dacă ştie vreun hotel ok în zona. El a început să zâmbească, ne-a scos afară şi a început să zică „acolo, acolo,acolo...” indicând în diverse direcţii. Ne-a liniştit că nefiind încă atât de aproape de sărbătorile de iarnă, nu vom avea probleme să găsim cazare.
Străzile sunt perfecte pentru o plimbare nocturnă. Păcat doar că erau încă destui de puţini curajoşi care să se aventureze pe strădă pe zăpada-gheaţa ce era pe jos.
Aşa că am lăsat maşina lângă secţia de poliţie, am luat bagajele în spate şi am început să colindăm puţin prin oraş după o pensiune care să ne facă cu ochiul. Dar am şi făcut poze, am admirat superbul brad din piaţa centrală, imediat ce am trecut podul am făcut şi puţin shopping şi tot mergând am ajuns pe undeva pe lângă Muzeul Sculpturilor din Lemn, am început să vedem din ce în ce mai multe camere de închiriat. La un moment dat am găsit una care mai avea şi lumini aprinse, am intrat şi după o scurtă negociere ne-am cazat cu 50 de leva 3 oameni într-un apartament imens.
Am lăsat bagajele acolo, ne-am mai înfofolit puţin şi am ieştit din nou în atmosfera de Crăciun de afară. Am revenit în centru luptându-ne puţin cu fulgii. Eram destul de flămânzi şi ni se pusese pata pe o pizza. În căutarea acestui fel de mâncare am încercat şi alt local chiar lângă pod. Acolo ne-am trezit cu o cafea şi ne-am îmbărbătat cu o bere şi am revenit afară.
Tot plimbându-ne pe străduţe, fără o ţintă precisă, am reuşit să găsim şi singura pizzerie din oraş. Era undeva foarte aproape de centru, la nici 10 minute de mers pe jos (prin zăpadă) de secţia de poliţie. Pizzeria se numeşte Domino. Servirea este impecabilă, pizza este excepţională încât te lingi pe degete şi combinată cu un vin demi-sec alb de Târgovişte (oraşul din Bg) merge ca unsă.
secţia de poliţie
Pentru a vedea filmuleţul din acel weekend, click AICI.
Iar pentru toate articolele despre Tryavna, vă rog să vizitaţi acest tag.

No comments: