Ca să ajungem mai repede în zona "Belvaros" am luat tramvaiul 2 până la staţia Fővám tér. Staţie ce se află undeva sub podul Libertăţii. O staţie de tramvai ce seamănă mai mult cu o staţie de metrou. Una foarte îngrijită.
Foarte interesant design nu? A fost puţin şocant să văd asta. Doar prin Viena ce mai văzusem cum tramvaiul era pe la suprafaţă ba pe sub pământ pe post de metrou. Se pare că nu sunt vecini degeaba. Au mai furat unii de la alţii câte ceva.
Chiar peste drum de Piaţa Centrală (
Market Hall) şi lângă Burger King se află un Pub foarte interesant! Şi anume "For Sale". Da, asta era denumirea. E un concept tare interesant, fiecare om vine şi îşi lipeşte cartea de vizită pe unde apucă. Astfel locul primeşte un nou "tapet" mai interesant şi în mod sigur unicat. Seamănă foarte mult cu cel de pe plaiurile mioritice din
Braşov. Sunt curioasă dacă mai există şi în alte oraşe mari. Deşi era foarte central, am observat că aveau bere la preţuri ok.
Am avut parte de o seară mai urâtă pentru poze, dar nici măcar picăturile de ploaie nu ne-au putut ţine departe de străzile frumos luminate, mai ales că apa ce strălucea cât de cât pe jos conferea o altă nuantă întregului.
Şi tot în zonă, lângă pub şi hală am găsit şi un superb magazin de muzică. Lăsând la o parte veşnicele cd-uri, aveau tricouri de calitate superioară şi la preţuri foarte bune, postere cu mii de formaţii în jur de 1000 de forinţi, căşti, o chitară Fender era expusă pe post de trofeu pe undeva, muzică liniştită în surdină şi oameni foarte drăguţi în spatele casei de marcat!
Staţia de tramvai din Kalvin Ter. Pe aici am găsit un nene, balcanic în orice caz, unde am mâncat cel mai gustos şi mai picant Gyros şi asta fără a plăti sume catastrofale. A fost o descoperire bună pentru nişte oameni înfometaţi dar nu numai.
Muzeul Naţional situat strategic pe "Bulevardului Muzeului"
Continuând periplul pe
Múzeum körút
O viziune diferită asupra traficului din capitala Ungariei.
Aşa arata un anticariat! Din păcate nu aveau ei prea multe cărţi în engleză (la anticariat) dar arată atât de primitor locul încât cred că dacă ştiam maghiară nu mai ieşeam de acolo fără un teanc în mână. Ca să nu mai vorbesc de unele librării ce frumoase erau! Şi pline de oameni.. şi desigur de preţuri chiar sub Cărtureşti uneori.
Asta înseamnă "Crăciun Fericit!"
Din păcate am dat şi peste unii locuitori mai paranoici. Un amic pozase picăturile de pe geamul unei maşini. Şoferul văzând asta (din casă sau unde o fi fost) a trimis nevasta la înaintare. Norocul meu că ştia limbi străine. Prietenii mei apoi intraseră într-un magazin şi eu am stat afară cu rucsacele. Aşa că tanti a venit la mine întâi zicând o frază imens în maghiară. Pauza şi privirea mea stupefiată au facut-o să se oprească.
Aşa că am început să vorbesc în engleză sperând că ea cunoaşte limba. Mi-a explicat că soţul ei a văzut un băiat pozându-le maşina şi că îi era frică că nu ştim de ce am făcut asta. Că e proprietate privată.. În sinea mea îmi făceam cruce, dar am zis "Ok, atunci staţi 2-3 minute să vină prietenul cu pricina, să vedeţi poza şi eventual o ştergem dacă este o problemă". Când a văzut şi ea ce pozase s-a ruşinat şi a plecat puţin cu coada între picioare realizând probabil că puştanii din faţa ei chiar nu doreau nimic de la maşina ei ponosită (nu era nici cine ştie ce firmă ca să merite atenţia)
Sinagoga şi Muzeul Evreiesc
Unele clădiri pe timp de noapte puteau arăta destul de spooky se pare. Asta fiindcă erau părăsite în aceea perioadă de sărbătoare. Aşa că având puţine becuri ce ardeau.. vedeai doar faţata, luminată sau nu.
Şi veşnicele lor telefoane de un roz ţipător. Înţeleg că aşa era logo-ul firmei, dar pe cuvântul meu că arătau mai mult decât caraghios. Plus că şi pe acolo au devenit la fel de inutile ca la noi. Doar că ei le păstrează în general într-o stare mult mai bună şi încă se pot găsi peste tot. Probabil că sunt încă destui străini ce le utilizează.
Şi la ei de Crăciun localnicii nu prea erau de găsit. Pe străzi chiar în preajma Crăciunului mai întâlneai doar turişti nebuni ca noi, care se plimbau pe străduţe în loc să stea în hotel noaptea.
O chestie interesantă este că deşi ei au mai mulţi "homeleşi" peste tot, nu prea deranjează imaginea oraşului. Nu vin la tine să cerşească, stau de obicei la locul lor şi aşteaptă să le dai. De obicei ei sunt în pasajele subterane sau intrările de metrou. Dar sunt foarte paşnici, nu am văzut în cele câteva zile pe acolo nicio manifestare violentă din partea lor faţă de oricine sau orice.
Plus că plimbările noaptea pe stradă sunt o adevărată plăcere. Şi asta fără ca ei să aibă tone de maşini de poliţie care să patruleze zona. Şi nu mă refer doar la zona centrală, ci peste tot pe unde am fost. Nu aveai nicio frică să mergi seara pe jos.
Un alt târg foarte mic de data asta. Aici atracţia o reprezentau
Kürtőskalácsi.
Şi nici bisericile nu erau aşa pline de oameni. Nu mă refer la seara de Crăciun, ci în general la slujbele normale din aceea perioadă, populaţia era formată din turişti curioşi. Mi-a plăcut că cel puţin ei nu merg pe o idee la fel de tâmpită ca mulţi români "măcar de sărbători să mergem să ne spovedim-înpărtăşim".
Ferenciek tere (sau Piaţa Franciscanilor)
Ca să ajungem mai repede în zona "Belvaros" am luat tramvaiul 2 până la staţia Fővám tér. Staţie ce se află undeva sub podul Libertăţii. O staţie de tramvai ce seamănă mai mult cu o staţie de metrou. Una foarte îngrijită.
Foarte interesant design nu? A fost puţin şocant să văd asta. Doar prin Viena ce mai văzusem cum tramvaiul era pe la suprafaţă ba pe sub pământ pe post de metrou. Se pare că nu sunt vecini degeaba. Au mai furat unii de la alţii câte ceva.
Chiar peste drum de Piaţa Centrală (Market Hall) şi lângă Burger King se află un Pub foarte interesant! Şi anume "For Sale". Da, asta era denumirea. E un concept tare interesant, fiecare om vine şi îşi lipeşte cartea de vizită pe unde apucă. Astfel locul primeşte un nou "tapet" mai interesant şi în mod sigur unicat. Seamănă foarte mult cu cel de pe plaiurile mioritice din Braşov. Sunt curioasă dacă mai există şi în alte oraşe mari. Deşi era foarte central, am observat că aveau bere la preţuri ok.
Am avut parte de o seară mai urâtă pentru poze, dar nici măcar picăturile de ploaie nu ne-au putut ţine departe de străzile frumos luminate, mai ales că apa ce strălucea cât de cât pe jos conferea o altă nuantă întregului.
Şi tot în zonă, lângă pub şi hală am găsit şi un superb magazin de muzică. Lăsând la o parte veşnicele cd-uri, aveau tricouri de calitate superioară şi la preţuri foarte bune, postere cu mii de formaţii în jur de 1000 de forinţi, căşti, o chitară Fender era expusă pe post de trofeu pe undeva, muzică liniştită în surdină şi oameni foarte drăguţi în spatele casei de marcat!
Staţia de tramvai din Kalvin Ter. Pe aici am găsit un nene, balcanic în orice caz, unde am mâncat cel mai gustos şi mai picant Gyros şi asta fără a plăti sume catastrofale. A fost o descoperire bună pentru nişte oameni înfometaţi dar nu numai.
Muzeul Naţional situat strategic pe "Bulevardului Muzeului"
Continuând periplul pe Múzeum körút
O viziune diferită asupra traficului din capitala Ungariei.
Aşa arata un anticariat! Din păcate nu aveau ei prea multe cărţi în engleză (la anticariat) dar arată atât de primitor locul încât cred că dacă ştiam maghiară nu mai ieşeam de acolo fără un teanc în mână. Ca să nu mai vorbesc de unele librării ce frumoase erau! Şi pline de oameni.. şi desigur de preţuri chiar sub Cărtureşti uneori.
Asta înseamnă "Crăciun Fericit!"
Din păcate am dat şi peste unii locuitori mai paranoici. Un amic pozase picăturile de pe geamul unei maşini. Şoferul văzând asta (din casă sau unde o fi fost) a trimis nevasta la înaintare. Norocul meu că ştia limbi străine. Prietenii mei apoi intraseră într-un magazin şi eu am stat afară cu rucsacele. Aşa că tanti a venit la mine întâi zicând o frază imens în maghiară. Pauza şi privirea mea stupefiată au facut-o să se oprească.
Aşa că am început să vorbesc în engleză sperând că ea cunoaşte limba. Mi-a explicat că soţul ei a văzut un băiat pozându-le maşina şi că îi era frică că nu ştim de ce am făcut asta. Că e proprietate privată.. În sinea mea îmi făceam cruce, dar am zis "Ok, atunci staţi 2-3 minute să vină prietenul cu pricina, să vedeţi poza şi eventual o ştergem dacă este o problemă". Când a văzut şi ea ce pozase s-a ruşinat şi a plecat puţin cu coada între picioare realizând probabil că puştanii din faţa ei chiar nu doreau nimic de la maşina ei ponosită (nu era nici cine ştie ce firmă ca să merite atenţia)
Sinagoga şi Muzeul Evreiesc
Unele clădiri pe timp de noapte puteau arăta destul de spooky se pare. Asta fiindcă erau părăsite în aceea perioadă de sărbătoare. Aşa că având puţine becuri ce ardeau.. vedeai doar faţata, luminată sau nu.
Şi veşnicele lor telefoane de un roz ţipător. Înţeleg că aşa era logo-ul firmei, dar pe cuvântul meu că arătau mai mult decât caraghios. Plus că şi pe acolo au devenit la fel de inutile ca la noi. Doar că ei le păstrează în general într-o stare mult mai bună şi încă se pot găsi peste tot. Probabil că sunt încă destui străini ce le utilizează.
Şi la ei de Crăciun localnicii nu prea erau de găsit. Pe străzi chiar în preajma Crăciunului mai întâlneai doar turişti nebuni ca noi, care se plimbau pe străduţe în loc să stea în hotel noaptea.
O chestie interesantă este că deşi ei au mai mulţi "homeleşi" peste tot, nu prea deranjează imaginea oraşului. Nu vin la tine să cerşească, stau de obicei la locul lor şi aşteaptă să le dai. De obicei ei sunt în pasajele subterane sau intrările de metrou. Dar sunt foarte paşnici, nu am văzut în cele câteva zile pe acolo nicio manifestare violentă din partea lor faţă de oricine sau orice.
Plus că plimbările noaptea pe stradă sunt o adevărată plăcere. Şi asta fără ca ei să aibă tone de maşini de poliţie care să patruleze zona. Şi nu mă refer doar la zona centrală, ci peste tot pe unde am fost. Nu aveai nicio frică să mergi seara pe jos.
Un alt târg foarte mic de data asta. Aici atracţia o reprezentau Kürtőskalácsi.
Şi nici bisericile nu erau aşa pline de oameni. Nu mă refer la seara de Crăciun, ci în general la slujbele normale din aceea perioadă, populaţia era formată din turişti curioşi. Mi-a plăcut că cel puţin ei nu merg pe o idee la fel de tâmpită ca mulţi români "măcar de sărbători să mergem să ne spovedim-înpărtăşim".
Ferenciek tere (sau Piaţa Franciscanilor)
Comments