Scările pe care făceam fitnes dacă nu doream să aşteptăm liftul.-
Intrarea în superba clădire unde am locuit.-
Am nimerit şi diverşi proprietari nebuni de tot! Cereau fel de fel de declaraţii, mult prea multe date personale, fiindcă noi eram toţi sub 21 de ani (deşi în Ungaria majoratul este tot la 18 ani) trebuia ca unul din părinţi să facă rezervarea de pe mailul de la serviciu. Mailuri normale care cele de pe yahoo şi gmail erau periculoase cică. Plus că mai stipula în contract câţi metri de apă avem voie să folosim şi cât gaz. Păcat doar de apartament, că era superb poziţionat şi foarte ieftin, dar cu un asemenea proprietar sărit de pe fix, am zis "mulţumesc, mai căutăm!".
Şi în cele din urmă am descoperit site-ul ApartmentsApart, versiunea Budapesta (Au o bază de date cu apartamente din foarte multe oraşe importante, dar la preţuri mult mai mari in celelalte orase). Este o firma din Polonia. Un site pe care îl recomand cu plăcere, pentru că totul a mers strună. Orice problemă am avut s-a rezolvat imediat cu un mail. Profesionalismul este la putere în mica lor afacere.
Astfel am găsit apartamentul First Lady Jaqueline, deţinut de un ungur pe nume Marian. Am plătit o sumă modică în momentul în care am rezervat, urmând ca restul să-l plătim atunci când ajungem. Am ajuns în cameră după prânz. Aveam deja totul pregătit şi un bileţel de la proprietar, care ne ura zile frumoase prin al său oraş, cu numărul lui de telefon în caz de urgente in josul paginii. Pe seară a venit şi el, era un tip tare haios. Genul jovial cu care îţi făcea plăcere să vorbeşti.
Studioul avea puţin peste 30 m2. Aşa arăta curtea interioară a clădirii unde am locuit. Sus de tot la etajul 6 se afla şi apartamentul nostru. Aveam acolo şi conexiune la internet. Pentru cele 5 nopţi în care am stat acolo, apartamentul a costat 200 Euro per total. Iniţial ai spune că este mult pentru un studio, dar când vezi preţurile în general.. şi mai ales când iei în calcul şi locaţia (Piaţa Kossuth Lajos) atunci constaţi că este un preţ chiar mai bun decât la hostel (pe persoană).
cameră de studenţi, tipic nu-i aşa?-
Ca totul să fie mai amuzant.. am avut şi mici probleme. Se pare că nişte ţevi se fisuraseră puţin şi când făceam duş îi inundam pe cei de sub noi. Momentul amuzant fost imediat după ce terminasem toţi sesiunea de duş pentru că ne-am trezit cu tanti de la etajul 5 la uşă. Problema era că ea nu vorbea engleză.. noi nu vorbeam maghiară sau germană. Aşa că am încercat pe cât posibil să ne înţelegem prin semne şi prin intermediul micului ghid de conversaţie pe care îl aveam cu mine. În cele din urmă ei l-au sunat pe Marian şi au rezolvat problema, dar tot mă amuz copios de fiecare dată când îmi aduc aminte cum ne chinuiam să-i explicăm că în baia noastră nu era nimic ud şi că sigur e problema undeva între etaje.
Nu era Revelionul, dar artificiile nu fac rău nimănui, mai ales când este vorba de poze. Deşi doi din patru s-au plâns. Noi, ceilalţi doi.. eram cei cu pozele. Ei vedeau şi simţeau doar fumul. Dar nu era ceva ce să nu se rezolve prin deschisul geamului.
Micuţa bucătărie echipată integral din Ikea din ce am observat. Mi-a plăcut că era complet utilată. Aveai fel de fel de cratiţe, căni, farfurii şi tacâmuri. Cât despre aprovizionare, este destul de uşor să găseşti un supermarket sau un Match (echivalentul Mega Image).
Nici nu ştiu dacă are rost să mai povestesc cât de bună era locaţia. Imediat ce ieşeam din clădire vedeam Parlamentul, puţin mai încolo era Dunărea, eram aproape de Podul cu Lanţuri, aproape de Bazilica Sf. Ştefan.
0 Comments