Thursday, April 15, 2010

Craciun in Budapesta Ungaria - Partea 7 Catedrala Szent Istvan

La nici câteva minute după ce am plecat din Piaţa Libertăţii, mergând tot înainte, am ajuns în faţa măreţei catedrale Sfântul Ştefan. Deşi mai văzusem destule catedrale, tot am rămas uimită de frumuseţe şi am stat mai mult să o admir.
Este numită astfel în memoria primului rege al Ungariei, Ştefan I, a cărui mână dreaptă este păstrată în interior mumificată pentru a-i cinsti incoruptibilitatea. Precizez că el a trăi în perioada 975–1038. Nu ştiu dacă se fura mai mult sau mai puţin în acele timpuri. Cert este că existau şi oameni ce nu puteau fi cumpăraţi. Ceea ce chiar înseamnă ceva!
Construcţia a durat destul de mult şi de aceea am înţeles că locuitorii Budapestei au şi o mică glumă referitoare la acest lucru. Când cineva împrumută nişte bani şi doreşte să fie haios îi spune prietenului său că îi va înapoia banii atunci când vor termina şi muncitorii catedrala. Având în vedere că period se fac lucrări de întreţinere, bancul este valabil şi azi.
Impresionanta clădire a necesitat multe decenii pentru a ajunge în forma de azi. A fost construită între 1851-1905. A avut din păcate parte şi de câteva evenimente nefericite care au "surpat" clădirea. Dar după mult timp şi 3 arhitecţi, ea este într-o formă perfectă.
Este la fel de înaltă ca şi clădirea Parlamentului, lucru ce trece neobservat datorită formelor diferite ale celor 2 construcţii. Ambele ajung în jur de 96 de metri. Dar neaflându-se una lângă alta, nici nu te gândeşti la acest aspect.
Piaţa din faţa catedralei. Locul perfect de întâlnire. Aici am organizat noi o mică reuniune cu amicii noştri, un olandez şi o poloneză pe care îi cunoscusem astă vară în Bulgaria. Am avut timp să aflăm mai multe unii despre alţii, să ne mai povesteasca despre experienţa lor Erasmus, unul dintre ei studia în Budapesta, iar ea in Koln. Ei amândoi fiind de la Universitatea din Breda. Ceea ce vi se va părea mai interesant este că în clădirea din faţă, la parter acolo unde este lumina vă puteţi bucura de unele dintre cele mai delicioase sortimente de cafea la preţuri foarte bune. Pentru cei familiarizaţi cu Costa Cafe, era ceva asemănător, deşi uimitor, mai ieftin!
Din păcate, catedrala era destul de slab luminată. Iniţial nu mi-a dat seama de asta, pentru că o vizitasem seara, dar când am revenit acolo într-o zi cu mult soare, mi-am dat seama ce nedreptate i se face, fiindcă nu s-a inversit mai mult în iluminare. Uneori şi pentru poze este destul de dificil. Dar trecând peste acest singur inconvenient este superbă. Nu poţi să rămâi nemişcat văzând aşa ceva.
Iar dacă vei ridica privirea pentru a privi cupola, ţine bine căciula sau şapca fiindcă altfel sigur va pica pe jos. Efectul cred că este identic cu cel al unui om simplu ce ajunge să vadă primul său zgârie nor.
Amuzant era că puteai să-i identifici pe români imediat. Doar ei puteau să folosească un ton rodicat în biserică şi asta aflându-se lângă ditamai semnul cu "Linişte, vă rog" care era scris în cel puţin trei limbi. Se pare că nefiind în română a trecut ignorat. Nu generalizez, dar în toate cele 5 zile, ne-am dat seama foarte repede când un conaţional se afla în zonă.
Straniu era că fiind o biserică catolică nu avea veşnicele băncuţe. Cel puţin eu mereu le-am considerat "un trademark" al catolicismului. Aşa că mi s-a părut ciudat. Nicăieri nu am găsit informaţii despre asta, mă refer la faptul că poate au existat odată şi doar acum sunt înlocuite de scaune.
Biserica se poate vizita zilnic tot anul. Uneori dacă aveţi o baftă incredibilă puteţi nimeri şi un concert de orgă. Şi dacă se întâmplă asta, luaţi un loc şi ascultaţi! Este o experienţă tare frumoasă. Eu nu am avut parte din păcate de aşa ceva, cel puţin nu la Budapesta că în copilărie m-am bucurat destul de des de astfel de "concerte".
În perioada sărbătorilor de Crăciun erau aproape zilnic concerte de muzică clasică în interior. Din păcate chiar şi cel mai mic preţ (unde primeai un loc în cel mai îndepărtat punct) era destul de ridicat ca preţ. Cel puţin pentru noi atunci, asta pentru că nu avusesem în plan şi asta.
Au "montat" o iesle şi afară în faţa catedralei, o iesle ce conferea şi mai multă lumină şi culoare micuţei pieţi. Era foarte frumos luminată seara.
Superbele ornamente de Crăciun, care făceau deliciul oricui. Nu puteai să nu le pozezi de fiecare dată când treceai prin zonă. Mi-a plăcut că s-a mers pe ceva simplu în tot oraşul. Nu 10 culori, ci una sau 2 care să lumineze străzile, să le ofere o lumină caldă în timpul călduroaselor nopţi de iarnă.
Între lunile Aprilie şi Octombrie, se poate urca sus în turnul Catedralei pentru o vedere de ansamblu a Budapestei. Asta se poate face în cadrul unui tur sau separat. Oricum, pentru studenţi există reducere şi la tur şi la urcat, aşa că este păcat să nu profitaţi de ofertă!
Catedrala la câteva minute după aprinderea luminilor.
Străduţa ce ducea de la catedrală direct către Dunăre, fix acolo unde se afla Podul cu Lanţuri. Tot traseul fiind superb luminat şi plin de băncuţe pe care nu prea puteai sta în aceea perioadă din cauza gerului.
Mai ales pe timpul verii, este locul ideal unde te poţi bucura de o cafea sau de un sandviş mâncat pe o băncuţa sau la o terasă în timp ce simţi uşor briza Dunării.
O superbă zi de iarnă. Poza este făcută chiar pe 26 decembie, în ziua când urma să plecăm. Afară deja se încâlzise şi soarele trona mândru pe cer.
Alt călător ce îşi studia de zor ghidul.

2 comments:

Rose said...

Cat de frumoase sunt bisericile! :) Si aici la Paris sunt foarte multe biserici cu scaune in loc de banci. Intotodeauna exista si oameni care nu pot fi cumparati, frumoasa legenda ai prezentat. there is still hope!

Dia Ungureanu said...

@Rose - Da, sunt atatea cladiri frumoase ca nici nu stii unde sa te uiti mai intai, mai ales prima data cand mergi acolo! :D

De ce oare pun scaune in loc de banci? Se strica frumusetea locului. Din punctul meu de vedere.

Speranta este mereu, problema este cu educatia ce incepe de acasa, care uneori exista si uneori nu.