Sighisoara Transilvania - Partea 2 Drumul catre cetate

Aceasta este prima casă pozată, imediat ce am plecat către oraş. Normal că imediat ce ajunsesem am fugit la pensiune să lăsăm bagajele şi alte lucruri ce nu ne erau necesare şi am pornit apoi pe drum în jos către oraş.
Eram destul de departe de oraş încât să avem parte de linişte dar destul de aproape încât să nu ne văităm de picioare (ca nişte pensionari) până am fi ajuns în centru. Drumul dura 15-20 minute ( incluzând lălăiala de poze).
Asta m-a distrat destul de mult, să văd căruţa asta stând aşa "on hold" şi atât de aproape de centru. Din păcatul este genul de imagine pe care mulţi o atribuie din start României. Partea bună este că măcar nu a staţionat atât de mult acolo.
Centruuuu! Ne-am oprit să ne răcorim cu o bere şi să înfulecăm ceva rapid şi apoi am înaintat încetişor către scările ce urcau la cetate. Pe drum ne-am oprit şi la un magazin de chinezării şi dinastea.. doar eram copilaşi.
Şi am cumpărat nişte prostiuţe, printre care şi maimuţoiul din imagine pe care l-am plimbat prin cetatea medievală şi care a atras privirile unor străini. Dar din păcate bietul de el nu a apucat a doua zi.
Şi aşa am ajuns pe prima strădiţa medievală.. şi am încercat să intrăm puţin în spiritul vremii. După cum se vede, în mare parte am avut baftă să fim destul de singurei şi să pozăm în linişte.
Şi.. urcăm! Deşi în această poză totul arată mai dezolant decât era.. se pare că sunt destule clădiri care se renovează. Rămâne de văzut şi ce bani şi ajutoare mai primesc în acest an de la ministerul turismului.
Desigur, ca orice loc turistic este plin de fel de fel de prostiuţe pe post de suveniruri. Unele faine, iar altele ieftine. Uimitor este că am găsit şi lucruri mai ieftine decât în a noastră capitală.
Scările ce ne duceau sus către cetate şi către Turnul cu ceas.
Oraşul răsărea de după tufe încet, încet şi se vedea din ce în ce mai frumos. Chiar dacă nu îţi place să urci scări, tot vei urca fiind prins de mirajul panoramei.
Scările văzute de sus. Apropo, chiar acolo la baza scărilor, o să găsiţi cele mai frumoase brătărici. Acolo am întâlnit o tanti unguroaică, destul de bătrânică, dar absolut adorabilă. Am cumpărat mai multe prostiuţe de la ea şi din puţinul ei, drept mulţumire ne-a oferit câte un breloc cadou. A fost unul din cele mai şocante şi mai frumoase lucruri din acest an. Să vezi fericirea şi mulţumirea sclipind în ochii acelei bătrânici a fost un moment memorabil.
Încă din primele minute petrecute pe acolo, ne-am dat seama că făcusem o alegere bună şi că sigur vom mai avea parte de alte momente faine care ne vor surprinde. Mai ales că era prima noastră întâlnire.

Comments

Rose said…
Superb. Imi plac foarte mult culorile. Stiam ca Sighisoara e un loc colorat, dar ai suprins niste culori extraordinare. Cred ca ploaia aia a ajutat nitel. :)
Si ploaia, si soarele.. si totul! Oamenii, prietenii.. ziua, luna, verdele! :D
Andra Pavel said…
Bună!
Știu că postarea e de anul trecut, dar fotografiile sunt superbe!
Cu atât mai mult mă bucur când lumea se uită și prin arhivă! Mi-a plăcut mult la Sighișoara și sper să mai merg curând!