Sighisoara Transilvania - Partea 9 Pe dealuri

Căluţul l-am descoperit la scurt timp după ce am ajuns la pensiune. Afară picura şi noi, ca nişte minţi luminate am zis că în loc să mergem spre oraş mai bine mergem pe dealuri înspre mănăstire, pe un drum fără copaci sau alte locuri unde te poţi ascunde. Aşa că imediat după ce am pozat căluţul am făcut un mic autostop, pentru că nişte vecini de pensiune au fost destul de drăguţi să ne ducă până în faţa pensiunii.

Ajunşi acolo, am redeschis singura umbrelă din dotare şi încetişor am pornit către oraş. Spre fericirea noastră picăturile se răreau cu fiecare pas, încât până am ajuns în centru deja era soare şi frumos.

Pe drum am găsit şi nişte superbe floricele. Iar alţii cu un aparat ce permite o apropiere uimitoare au făcut câteva poze incredibile cu gângănii precum asta.

A doua zi am hotărât ca drumul spre centru să nu mai fie cel obişnuit şi că era timpul să cucerim dealul ca nişte adevăraţi copilaşi de 5 ani. Aşa că ne-am înarmat cu aparatele foto, apă rece dintr-o fântână şi am pornit cucerirea dealului ca într-o misiune "Capture the flag".

Am trecut pe lângă nişte copilaşi foarte jucăuşi de a căror minge a trebuit să ne ferim şi apoi am fost întâmpinaţi de această panoramă. Un mic cimitir.. şi un superb deal în spate!

Apoi am continuat să urcăm pe un drum destul de plin de noroi (în acea noapte plouase destul). Cu cât urcam mai mult, cu atât ne umpleam de noroi dar odată ajunşi lângă căsuţa din vârf, totul a meritat!

Asta e panorama ce ne-a încântat de acolo de sus. Şi undeva pe acolo era şi pensiunea noastră. Asta da loc de vis. Păcat că nu exista o pensiune sau ceva acolo în deal! În mod sigur eram în stare să dormim acolo sub stele.

Mulţi copăcei drăguţi de pozat şi pe aici. Menţionez că noi ne cam aflam ilegal în grădina unui om, care din fericire pentru noi nu era acasă, altfel nu ştiu cât de bine ar fi reacţionat în legătura cu iarba lui destul de mare pe care noi o cam călcamîn goana noastră după poze.

Imaginea asta mă făcea să mă gândesc la reclama veche cu plantaţia de ceai a celor de la Lipton parcă. Şi cum afară era destul de cald, nu chiar ca acum, dar începusem să visez la un ice tea rece de piersici.

Asta era dealul care ne încânta priveliştea în fiecare dimineaţă

Asta se vedea în cealaltă parte, către centru de sus, de la căsuţa din deal.

O ultimă privire către frumuseţea naturii şi plecăm să vânăm floricele şi insecte dornice să facă o scurtă şedinţă foto cu noi, de preferat pe gratis!

vedere de la baza ierbii

Şcoala din deal şi biserica din deal

Turnul şi centrul văzute de pe deal

Ce frumos arătau de sus! E superb să poţi vedea un oraş şi astfel. Întâi să-i cunoşti străzile cu piatră cubică şi apoi să-l admiri pe furiş de undeva de sus, fară ca nimeni să ştie că eşti acolo.

Coborând spre centru pe lângă un alt cimitir

Încă un deal

Aici Răzvan se gândea dacă este prudent să intrăm în altă grădină dat fiind că poate asta are şi ceva cătei mai răi care să ne ciupească puţin. Am votat toţi că periplul a fost destul de frumos până atunci şi că mai bine începem să coborâm.

La scurt timp după am dat şi de acest princhindel care era perfect pe post de alarmă sau sonerie. Deşi nu ne aflam deloc în vecinătatea zonei lui, a venit la noi foarte nervos cerându-ne să plecăm cât mai repede.

Aşa că am pozat câteva păpădii ce se aflau în curtea vecină şi am continuat să explorăm aleile din aceea parte mai neumblată a oraşului.

Astfel am descoperi nişte scări care ne-au dus destul de aproape de locul magic pentru noi după asemenea efort şi anume, un local cu bere rece şi bună!

Alex bucuros de verdeaţă

Love is in the air