Eco Poteca Cascada Hotnisa Veliko Tarnovo Bulgaria

Acum că deja am arătat poze de la cascadă, este vreme să vă arăt ce se află în jurul ei. Încă din oraş am văzut noi indicatoarele cu "Ekopăteka" dar nu ştiam concret la ce se referă.

Vedere de sus a cascadei

Dar urmând drumul ce pornea undeva în partea stângă a lacului, şi începând să urcăm.. am descoperit că chiar ne aflam pe un fel de potecă. Iar partea cu eco, cred că se referea la faptul că totul era construit din lemn.

Pe alocuri era uşor de mers, dar erau şi locuri mai abrupte unde trebuia să te caţeri cu ambele mâini. Aşa că e mai uşor să nu aveţi multe cheştii la voi. Sau daca aveţi, mai bine să fie un rucsac.

Pietrele ţineau loc de scări. Atâta timp cât pe jos nu era umed nu erau probleme de alunecare (nu cred că se aplică şi la şlapi acest lucru).

Mai sus, drumul devenea puţin mai drept. Iar panorama din ce în ce mai superbă. Deşi nu e recomandat să vă uitaţi în jos dacă nu vă place înălţimea.

Aveţi de trecut apoi printr-o porţiune mai stransă. Este ca un fel de tunel. Traversarea devine mai dificilă în cazul în care pământul este plin de noroi (cum a fost în cazul nostru).

Vedere de sus asupra lacului.

Pârâiaşul înainte de "a se transforma" în cascadă.

Şi după ce ajungi la cascadă.. poteca continuă. Podeţul te îmbie să mai explorezi puţin zona să vezi ce este mai departe.

Şi ajungi aici.. un peisaj de vis, ca în pozele alea cu paradisul la care toţi visăm. Linişte, pace şi curăţenie.

Apa e atât de liniştită încât ai impresia că este un lac şi nu un pârâiaş.

Uimitor este că podeţele sunt foarte bine făcute (poate chiar întreţinute) pentru că în urma ploilor care s-au abătut asupra zonei vara asta, nu erau deloc şubrede.

Apoi drumul merge câţiva metri prin pădure..

Şi aşa ajungem la următorul pod peste pârâu.

De acolo.. mai avem puţin şi ne putem bucura de o nouă privelişte.

O altă mini cascadă! De data asta una perfectă pentru sărituri se pare. Cel puţin o parte din colegii mei nebuni nu au rezistat tentaţiei de a sări în apă.

Părea destul de ademenitoare apa, nu-i aşa? Un tip din cadrul seminarului a reuşit chiar să îşi piardă permisul de conducere sărind pe acolo cu o pasiune nebună.

Cei doi care nu s-au încumetat să sară, neştiind exact cum este apa şi dacă sunt stânci pe acolo ascunse.

Şi râul tot continua. Din ce am observat pe Wikimapia se întinde pe o arie de teren destul de mare. Dar din păcate, nu am avut timpul necesar să explorăm toată zona.

Am mai urcat o scară (cea mai nasoală de pe traseu) ce necesita întreaga atenţie şi ambele mâini. A trebuit să am ceva grijă să nu lovesc aparatul.

Alţii care încă nu obosiseră au mai continuat puţin traseul, dar majoritatea ne-am oprit aici. Era deja târziu.. şi trebuia să ne bucurăm şi de puţină odihnă înainte să plecăm iar în oraş.

Pe drumul de întoarcere către Cascadă.

Micul colţ de paradis la care toţi o să visăm o bună bucată de vreme.

Peştera lui Josh.

Înapoi prin tunelul strâmt.

O altă porţiune de drum drept..

Şi apoi.. distracţia pe ultima bucată de drum. Dar a meritat! O zonă fantastică. Sper doar ca data viitoare să am destul timp ca să văd exact unde se termină poteca!