Aici, părăsind cartierul Varoşa (despre care vă voi povesti mai multe zilele următoare) către scările ce duc sus la cetate. Cetate care se vede perfect din mijlocul centrului vechi. Plus că peste tot sunt puse indicatoare.
Scările ce urcă către cetate.
Fortăreaţa Lovech este situată pe malul drept al rîului Osam, pe dealul cunoscut sub numele de Hisarya(a nu se confunda cu oraşul din provincia Plovdiv!), aflat în partea veche a oraşului.
Aici au fost găsite şi urme ale vechilor aşezări tracice. Lucru dovedit prin excavaţii arheologice. Au fost găsite urme de ceramică, urme ale unei sălaş, ce fusese construit din pietre şi lut, precum şi un mâner ce stătusese cândva pe o amforă de Rodos.
Şi ne continuăm drumul... nu sunt chiar atât de multe scări. Doar că sunt făcute în formă de S şi de sus sau de la bază par mai multe decât sunt în realitate. Dar în plus.. nu strică niciodată puţină mişcare!
Odată ajunşi pe platou, am admirat priveliştea (pentru că de acolo vedeam perfect şi oraşul vechi, dar şi nou cât şi valea râului ce se afla în partea dreaptă).
Oraşul văzut de sus. Lovech, un oraşel care din păcate nu este asaltat de hoardele de turişti. Nici nu este cunoscut ca un punct de atracţia aşa de mare, deşi are multe de oferit.
Fortăreaţa datează din timpul ocupaţiei romane, din primul secol, când regiunea Lovech a fost inclusă în Provincia Mizia. La începutul dominaţiei romane fortăreaţa a fost mutată la poalele dealului, dar datorită atacurilor repetate şi sîngeroase ale barbarilor, a ajuns din nou în vârful dealului de unde putea supraveghea mai bine zona.
Îl mai admirăm odată pe Levski, memorăm citatul de pe placă (Dacă câştig, câştigă şi poporul bulgar, dacă pierd, mă pierd doar pe mine) şi ne pregătim să mai urcăm câţiva metri pentru a vedea şi vechea cetate.
Biletul de intrare este doar de 1 lev.
Primele documente în care este menţionată cetatea, datează încă din secolul 11, cu ocazia invaziei pecenegilor şi sunt descrise măsurile luate de Imperiul Bizantin, pentru a se apăra de invadatori.
Este una din cetăţile care a ţinut departe imperiul Bizantin şi astfel ajungîndu-se la Al doilea stat Bulgar! Lovech, a fost una din fortăreţele ce a ţinut bine piept armatei bizantine.
intrarea în cetate
Panoramă partea dreaptă a cetăţii, privire înspre platou.
Deşi turcii au distrus în mare parte cetatea prin anul 1446 când Bulgaria a căzut sub jugul turcesc, nu au reuşit să distrugă chiar tot. Multe părţi s-au păstrat destul de bine în timp, iar altele se refac de zor în momentul de faţă.
În timpul dominaţiei turceşti, Lovech-ul a avut totuşi un tratament preferenţial, păstrîndu-şi cumva o parte din drepturile avute iniţial.
Peste tot o să găsiţi indicatoare care să vă clarifice nelămuririle legate de acele rămăşite. Mai ales că toate sunt bilingve (bulgară şi engleză).
Poarta principală de intrare în cetate şi unul din steagurile imense ce le puteţi admira mai nou prin toată ţara. Să se vadă că aici au fost bulgari şi nu turci.
Am văzut şi nişte oameni fericiţi ce se pregăteau de nuntă pe acolo. Totul era aranjat cu mult bun gust şi fără a distruge nimic în zonă.
Privire asupra zonei, puţin mai de sus. Acolo în drepta se poate observa şi puţin din Valea râului. De aici se poate vedea clar cum de romanilor le-a plăcut aici.
Aer curat din belşug, Balcanii văzându-se acolo undeva în depărtare. Fortăreaţa era construită lângă apă, era bine fortificată.. şi era greu de cucerit.
Toţi din zonă admiram.. şi făceam poze. Auzisem de mult de Lovech, că ar fii ceva foarte frumos, dar nu mă asteptasem să îmi placă atât de mult!
Unul din puţinele ziduri încă foarte bine conservate.
Vasil Levski văzut din spate, de pe peretele cetăţii.
Vedere asupra ruinelor de pe zidul încă rămas intact.
Drumul de întoarcere. Acum mergem către centrul oraşului.
Aici, părăsind cartierul Varoşa (despre care vă voi povesti mai multe zilele următoare) către scările ce duc sus la cetate. Cetate care se vede perfect din mijlocul centrului vechi. Plus că peste tot sunt puse indicatoare.
Scările ce urcă către cetate.
Fortăreaţa Lovech este situată pe malul drept al rîului Osam, pe dealul cunoscut sub numele de Hisarya(a nu se confunda cu oraşul din provincia Plovdiv!), aflat în partea veche a oraşului.
Aici au fost găsite şi urme ale vechilor aşezări tracice. Lucru dovedit prin excavaţii arheologice. Au fost găsite urme de ceramică, urme ale unei sălaş, ce fusese construit din pietre şi lut, precum şi un mâner ce stătusese cândva pe o amforă de Rodos.
Şi ne continuăm drumul... nu sunt chiar atât de multe scări. Doar că sunt făcute în formă de S şi de sus sau de la bază par mai multe decât sunt în realitate. Dar în plus.. nu strică niciodată puţină mişcare!
Odată ajunşi pe platou, am admirat priveliştea (pentru că de acolo vedeam perfect şi oraşul vechi, dar şi nou cât şi valea râului ce se afla în partea dreaptă).
Oraşul văzut de sus. Lovech, un oraşel care din păcate nu este asaltat de hoardele de turişti. Nici nu este cunoscut ca un punct de atracţia aşa de mare, deşi are multe de oferit.
Fortăreaţa datează din timpul ocupaţiei romane, din primul secol, când regiunea Lovech a fost inclusă în Provincia Mizia. La începutul dominaţiei romane fortăreaţa a fost mutată la poalele dealului, dar datorită atacurilor repetate şi sîngeroase ale barbarilor, a ajuns din nou în vârful dealului de unde putea supraveghea mai bine zona.
Îl mai admirăm odată pe Levski, memorăm citatul de pe placă (Dacă câştig, câştigă şi poporul bulgar, dacă pierd, mă pierd doar pe mine) şi ne pregătim să mai urcăm câţiva metri pentru a vedea şi vechea cetate.
Biletul de intrare este doar de 1 lev.
Primele documente în care este menţionată cetatea, datează încă din secolul 11, cu ocazia invaziei pecenegilor şi sunt descrise măsurile luate de Imperiul Bizantin, pentru a se apăra de invadatori.
Este una din cetăţile care a ţinut departe imperiul Bizantin şi astfel ajungîndu-se la Al doilea stat Bulgar! Lovech, a fost una din fortăreţele ce a ţinut bine piept armatei bizantine.
intrarea în cetate
Panoramă partea dreaptă a cetăţii, privire înspre platou.
Deşi turcii au distrus în mare parte cetatea prin anul 1446 când Bulgaria a căzut sub jugul turcesc, nu au reuşit să distrugă chiar tot. Multe părţi s-au păstrat destul de bine în timp, iar altele se refac de zor în momentul de faţă.
În timpul dominaţiei turceşti, Lovech-ul a avut totuşi un tratament preferenţial, păstrîndu-şi cumva o parte din drepturile avute iniţial.
Peste tot o să găsiţi indicatoare care să vă clarifice nelămuririle legate de acele rămăşite. Mai ales că toate sunt bilingve (bulgară şi engleză).
Poarta principală de intrare în cetate şi unul din steagurile imense ce le puteţi admira mai nou prin toată ţara. Să se vadă că aici au fost bulgari şi nu turci.
Am văzut şi nişte oameni fericiţi ce se pregăteau de nuntă pe acolo. Totul era aranjat cu mult bun gust şi fără a distruge nimic în zonă.
Privire asupra zonei, puţin mai de sus. Acolo în drepta se poate observa şi puţin din Valea râului. De aici se poate vedea clar cum de romanilor le-a plăcut aici.
Aer curat din belşug, Balcanii văzându-se acolo undeva în depărtare. Fortăreaţa era construită lângă apă, era bine fortificată.. şi era greu de cucerit.
Toţi din zonă admiram.. şi făceam poze. Auzisem de mult de Lovech, că ar fii ceva foarte frumos, dar nu mă asteptasem să îmi placă atât de mult!
Unul din puţinele ziduri încă foarte bine conservate.
Vasil Levski văzut din spate, de pe peretele cetăţii.
Vedere asupra ruinelor de pe zidul încă rămas intact.
Drumul de întoarcere. Acum mergem către centrul oraşului.
Comments