Superba vilă Robinson Sunset House din micul sătuc Lagadin, la doar 8 kilometri de superbul Ohrid, perla Macedoniei. Povestirea ce va urma este relatată de mama. Părinţii mei şi-au petrecut anul acesta concediul în jurul lacului Ohrid, locuind în pensiunea de mai sus, la superba familie Misevski.
Când am făcut rezerervarea pe net la Robinson Sunset House, am fost atraşi de peisajul din fotografiile postate pe cele două site-uri
Hostelbookers şi
HostelWorld. Locul arăta extrem de promiţător, mai ales că promitea linişte.
Am citit că vila este aproape de lac, la 200 de metri, în pădure. Realitatea a întrecut aşteptările. Vila e solitară, sus, pe deal, în pădure. A fost ceva mai dificil până am descoperit drumul care urca la ea.
Imedit după ce se iese din Lagadin, venind dinspre Ohrid se face un drum la stânga, ce urca până în curtea vilei. Din curtea pensiunii, se coboară spre lac pe un drum în zig-zag, printre Pensiunea Ruban şi o vilă privată.
Vila are 5 camere de închiriat, plus camera noastră- a şasea. Proprietarii locuiesc şi ei tot aici. Vila are alura unei cabane de munte, a fost construita de Andon Misevski şi soţia lui, Tatiana (Tania).
Aceasta este plaja ce se află oarecum în faţa vilei, sau cel puţin.. aici vă va duce poteca ce pleacă de sus de la pensiune. Liniştitul lac Ohrid şi în zare, Albanezii cei răi care furau soarele.
Terasa unde se poate lua masa e superbă, construită în patru nivele, la fiecare din ele sunt mese, astfel încât fiecare locatar să poată sta la masă nestingherit de nimeni. În faţa camerelor sunt măsuţe şi scaune, şi ceva mai jos, în curte, un bazin pentru copii.
Nu-i aşa că te apucă pofta de o baie?
Cu barca din dotarea pensiunii pe lac. De reţinut.. pe acolo mai toate pensiunile deţin bărci cu care îţi plimbă turiştii pe gratis. Deşi pe site-uri nu aflaţi nimic despre asta.. plimbarea cu barca şi ospitalitatea sunt incluse în pachetul de vacanţă.
Superba plajă, care poate pentru unii este mai problematică datorită faptului că intrarea în lac se face pe pietre, dar la cât este de frumoasă apa, merită orice sacrificiu. Deşi se poate intra cu şlapi.
O bucăţică din curte
Locul unde puteţi să aveţi parte de o cină romantică, sau un picnic, fiind un loc superb pentru a admira apusul cu cel drag lângă tine.
Viluţa de care mulţi turişti se îndrăgostesc anual. Totul a fost făcut manual de către proprietar în cam 10 ani. Tot ce o să vedeţi acolo este munca lui, este visul pentru care a muncit cu drag.
Şi încă una din surprize.. hamacul! Care a fost extraordinar pentru siesta de prânz când era mult prea cald pe plaja. Mai ales dacă aveai şi o carte bună la tine..
Un iepure şi două ţestoase (dintre care una adusă de noi de pe drum, ca uite, aşa suntem acum şi salvatori de ţestoase!) sunt locatarii grădinii. Iepurele, sau zaiek, în limba macedoneană a venit în fiecare dimineaţă cu regularitate la noi, să îi dăm pâine. Degeaba l-a îndopat Tatiana (proprietara) cu vitamine, zaiekul nostru prefera pâinea şi… florile frumoase din ghiveciurile înşirate prin curte.
Seara admiram apusul stând în faţa vilei. Nu degeaba vila avea aceasta denumire, iar soarele era furat de către albanezi, care se aflau fix în partea cealaltă a lacului. Şi de fiecare dată, asfinţitul era altfel, de fiecare dată priveam ca şi cînd ar fi fost pentru prima dată lacul cu reflexiile pe care le făcea apa la asfinţit. Lacul se colora, apa devenea din portocalie-rosiatică, apoi trecea discret spre galben stins, pe masură ce soarele apunea în spatele munţilor Albaniei.
Cum am ajuns, am fost întâmpinaţi de Andon şi Mihail, băiatul lui cu câte un păhărel de rachiu. Ne-a plăcut amabilitatea lor, ca şi bucuria că i-am găsit fără să fi fost nevoie să îi sunăm (aşa cum fac majoritatea celorlalţi turişti). Camera noastră era cea mai mică dintre camerele din vilă, asta însă nu ne-a deranjat, din contră, fiind într-o laterală, nu deranjam pe nimeni şi nici nu eram deranjaţi de nimeni.
Am fost singurii români, ceilalţi locatari ai vilei au fost polonezi şi macedoneni. Dar am reuşit să ne înţelegem unii cu alţii în engleză, astfel încât, spre sfârşitul sejurului să fim ca o mare familie. Andon si Tatiana- proprietarii vilei ne-au rămas prieteni.
Superba vilă Robinson Sunset House din micul sătuc Lagadin, la doar 8 kilometri de superbul Ohrid, perla Macedoniei. Povestirea ce va urma este relatată de mama. Părinţii mei şi-au petrecut anul acesta concediul în jurul lacului Ohrid, locuind în pensiunea de mai sus, la superba familie Misevski.
Când am făcut rezerervarea pe net la Robinson Sunset House, am fost atraşi de peisajul din fotografiile postate pe cele două site-uri Hostelbookers şi HostelWorld. Locul arăta extrem de promiţător, mai ales că promitea linişte.
Am citit că vila este aproape de lac, la 200 de metri, în pădure. Realitatea a întrecut aşteptările. Vila e solitară, sus, pe deal, în pădure. A fost ceva mai dificil până am descoperit drumul care urca la ea.
Imedit după ce se iese din Lagadin, venind dinspre Ohrid se face un drum la stânga, ce urca până în curtea vilei. Din curtea pensiunii, se coboară spre lac pe un drum în zig-zag, printre Pensiunea Ruban şi o vilă privată.
Vila are 5 camere de închiriat, plus camera noastră- a şasea. Proprietarii locuiesc şi ei tot aici. Vila are alura unei cabane de munte, a fost construita de Andon Misevski şi soţia lui, Tatiana (Tania).
Aceasta este plaja ce se află oarecum în faţa vilei, sau cel puţin.. aici vă va duce poteca ce pleacă de sus de la pensiune. Liniştitul lac Ohrid şi în zare, Albanezii cei răi care furau soarele.
Terasa unde se poate lua masa e superbă, construită în patru nivele, la fiecare din ele sunt mese, astfel încât fiecare locatar să poată sta la masă nestingherit de nimeni. În faţa camerelor sunt măsuţe şi scaune, şi ceva mai jos, în curte, un bazin pentru copii.
Nu-i aşa că te apucă pofta de o baie?
Cu barca din dotarea pensiunii pe lac. De reţinut.. pe acolo mai toate pensiunile deţin bărci cu care îţi plimbă turiştii pe gratis. Deşi pe site-uri nu aflaţi nimic despre asta.. plimbarea cu barca şi ospitalitatea sunt incluse în pachetul de vacanţă.
Superba plajă, care poate pentru unii este mai problematică datorită faptului că intrarea în lac se face pe pietre, dar la cât este de frumoasă apa, merită orice sacrificiu. Deşi se poate intra cu şlapi.
O bucăţică din curte
Locul unde puteţi să aveţi parte de o cină romantică, sau un picnic, fiind un loc superb pentru a admira apusul cu cel drag lângă tine.
Viluţa de care mulţi turişti se îndrăgostesc anual. Totul a fost făcut manual de către proprietar în cam 10 ani. Tot ce o să vedeţi acolo este munca lui, este visul pentru care a muncit cu drag.
Şi încă una din surprize.. hamacul! Care a fost extraordinar pentru siesta de prânz când era mult prea cald pe plaja. Mai ales dacă aveai şi o carte bună la tine..
Un iepure şi două ţestoase (dintre care una adusă de noi de pe drum, ca uite, aşa suntem acum şi salvatori de ţestoase!) sunt locatarii grădinii. Iepurele, sau zaiek, în limba macedoneană a venit în fiecare dimineaţă cu regularitate la noi, să îi dăm pâine. Degeaba l-a îndopat Tatiana (proprietara) cu vitamine, zaiekul nostru prefera pâinea şi… florile frumoase din ghiveciurile înşirate prin curte.
Seara admiram apusul stând în faţa vilei. Nu degeaba vila avea aceasta denumire, iar soarele era furat de către albanezi, care se aflau fix în partea cealaltă a lacului. Şi de fiecare dată, asfinţitul era altfel, de fiecare dată priveam ca şi cînd ar fi fost pentru prima dată lacul cu reflexiile pe care le făcea apa la asfinţit. Lacul se colora, apa devenea din portocalie-rosiatică, apoi trecea discret spre galben stins, pe masură ce soarele apunea în spatele munţilor Albaniei.
Cum am ajuns, am fost întâmpinaţi de Andon şi Mihail, băiatul lui cu câte un păhărel de rachiu. Ne-a plăcut amabilitatea lor, ca şi bucuria că i-am găsit fără să fi fost nevoie să îi sunăm (aşa cum fac majoritatea celorlalţi turişti). Camera noastră era cea mai mică dintre camerele din vilă, asta însă nu ne-a deranjat, din contră, fiind într-o laterală, nu deranjam pe nimeni şi nici nu eram deranjaţi de nimeni.
Am fost singurii români, ceilalţi locatari ai vilei au fost polonezi şi macedoneni. Dar am reuşit să ne înţelegem unii cu alţii în engleză, astfel încât, spre sfârşitul sejurului să fim ca o mare familie. Andon si Tatiana- proprietarii vilei ne-au rămas prieteni.
Comments