Tuesday, November 16, 2010

Alte imagini din Ohrid Macedonia

Și acum ultimele poze din Macedonia. Știu.. deși nu am stat prea mult, am venit înapoi cu o tonă de poze. Asta este chiar una dintre primele poze făcute în oraș. Colega mea Bronia și mașina galbenă.
Încă se mai practică mersul la bărbier prin acele locuri. Ba chiar, oamenii stăteau la coadă. Mai ales că la câțiva pași mai încolo se afla un fel de ceainărie bărbătească. Toți bărbații din zonă cred că erau acolo pentru ceaiul de dimineața. Nu știu dacă era o lege nescrisă, dar nu era nicio femeie prin zonă.
Mai găseai aruncate pe diverse străduțe și mici case vechi de genul asta făcute din chirpici. Dar, chiar și așa aveau farmecul lor aparte.
Intrarea în orașul vechi, zidul Portii Principale.
Poarta Principală de intrarea în vechiul Ohrid.
Arhitectura caselor seamană destul de mult pe alocuri cu cea din timpul Renașterii Bulgare. Deși ei nu sunt prea fericiți de comparația asta.
Cumpărături matinale de weekend.
O broscuță așteptându-și cuminte stăpânul.
Mergând către teatru..
Teatrul din mijlocul orașului.
Ce frumos pot să arate casele astea având pe fundal cerul albastru și jos în vale.. un lac la fel de limpede și albastru.
Pare un loc frumos pentru o casă de vacanță nu?
Hoteluri și bărulețe se găsesc din plin la prețuri foarte bune!
unele chiar cu o vedere uimitoare!
Iar plimbatul pe străduțe într-o zi călduță este chiar de vis. Mai ales simțind ușor o adiere rece fluturând prin păr.
Muntele am înțeles că este mai greu accesibil, dar pentru doritori sunt diversi ghizi prin Ohrid gata să te ducă pe acolo pentru o sumă de bani. Zic asta pentru că am înțeles că există ceva probleme cu marcajele.
Mașini parcate pe niște străduțe atât de în pantă că te mirai că nu începeau să vină la vale ca în episoadele de desene animate.
Coborând către Sfânta Sofia..
O vedem mai de aproape și chiar asistăm la turnarea unui fel de videoclip. Din păcate nici tipul și nici melodia nu ne-au spus nimic așa că ne-am văzut de drum.
Și am început să pornim în căutarea unui local frumos pentru masa de prânz. Și am dorit să fie prin centru, ca apoi să ne reîntoarcem imediat la vizitat.
Așa că am pornit în jos înspre lac, auzind că pe acolo au fost niște terase tare faine pe timpul verii, așa că trebuia investighat.
Am trecut pe sub Institutul de Protectie a Monumentelor Culturale din Ohrid (Casa Familiei Robevi în vechime).
Și am ajuns în final la Cossa Nostra, foarte aproape de lac. Localul a avut ceva special și ne-a atras atenția imediat.
Am încercat una din berile macedonene în timp ce așteptam mâncarea, care deși s-a lăsat puțin așteptată, a meritat!
Macaroane Bolognese
Și.. un fel de pizza mai ciudată ca aspect, dar cu un gust foarte bun! Văd că la ei mai toate sortimentele de pizza se serveau cu smântână, ceea ce mi s-a părut bizar.
Una din străduțele comerciale și centrale, când încă nu se năpustiseră toți afară din casă. Că mai pe seară, aici era ca într-un furnicar.
Pregătiri de iarnă.
Ceaiul meu foarte turcesc.. a aparut pe nota de plată sub denumirea de ceai Rusesc! M-am amuzat și mai copios pentru că prin Sofia l-am primit odată sub denumirea de ceai bulgăresc! :)

5 comments:

Rose said...

Ce-mi place broscuta roz! :D

Ania said...

Fainut oraselul. Numai bun de fotografiat.

Dianora Ungureanu-Maier said...

@Rose - Mai erau si alte broscute colorate prin oras. Cred ca erau ideale pt stradutele mici si intortocheate de acolo.

@Ania - Da, chiar de vis! :D Pozezi in nestire.

Dudian said...

Ha ha...broscuţa roz e tot acolo parcată, am văzut-o acum câteva zile când am ajuns în Ohrid...cred că nici n-o să mai pornească prea curând dacă dă gerul:). Iar treaba cu pozatul e contagioasă, chiar nu ai cum să te abţii, am făcut aproape două sute de poze în 30 de ore cât am stat acolo.

Dianora Ungureanu-Maier said...

Ti-am spus ca oraselul asta are ceva magic si contagios! :D Nu pot sa descriu ce am simtit.. dar a fost de vis si abia astept sa ma intorc acolo.