Dimcho Debelyanov a fost un autor şi poet bulgar a cărui moarte ce a survenit în timpul Primului Război Mondial a terminat vremelnic ceea ce părea a fi o carieră literară promiţătoare.
Născut într-o familie prosperă în Koprivshtitsa, Bulgaria, Dimcho s-a confruntat cu moartea tatălui său în 1896, ceea ce făcut ca familia sa să trebuiască să se mute în Plovdiv şi apoi în Sofia opt ani mai târziu. Debelyanov a vorbit mereu despre acei opt ani din Plovdiv cu regret, numindu-l "oraşul plin de tristeţe".
În 1906 a început să îşi trimită poeziile la revistele literare bulgare, la rugăminţile lui Pencho Slaveikov. Astfel şi-a văzut primele creaţii publicate, care au fost și foarte bine primite. A schimbat job după job în următorii şase ani, nefiind capabil să se stabilească undeva, şi a ocupat postul de funcţionar junior la o staţie centrală de meteorologie şi de jurnalist indepedent, înainte de a se înrola în armată în 1912 pentru a lupta în Războaiele Balcanice.
În 1914 a fost eliberat din funcţiile militare şi a acceptat un post într-un birou, o poziţie pe care o ura aşa de mult încât s-a înrolat din nou în armată doi ani mai târziu, însă a fost omorât lângă Dolno şi Gorno Karadjovo în timpul unei lupte cu o divizie irlandeză. Corpul său a fost înmormântat în localitatea Valovishta, astăzi cunoscută sub denumirea de Sidirokastro, Grecia. Rămăşiţele sale umane au fost duse în oraşul său natal abia în 1931.
Creaţiile sale au fost strânse de prietenii săi, după moartea sa, şi publicate într-o antologie de două volume împreună cu o colecţie de scrisori şi scrieri personale. Acestea au devenit faimoase în Bulgaria de după război, criticii fiind de părere că acestea reflectă sufletul poetului în mod remarcabil, ele încadrându-se în stilul simbolist şi astfel neputând să fie încadrate într-o anumită temă, încercând mai degrabă să abordeze îndeaproape prezenţa morţii şi disperarea, creând un efect de melancolie sumbră.
Casa unde s-a născut Dimcho Debelianov încă păstrează magia radiantă din poeziile celui mai delicat poet bulgar. Trecând peste poarta de lemn, vizitatorul va fi imediat atras de curtea minunată, cu pini vechi şi cireşi pitoreşti. O casă mică din lemn cu pereţi de un albastru închis se află în mijlocul unui peisaj verde bogat, învăluită de un parfum delicios.
Frumuseţea acestei case şi a acestui oraş a rămas în sufletul poetului până la ultima răsuflare. Viaţa poetului Dimcho Debelianov s-a sfârşit tragic, pe când avea doar 29 de ani.
Dimcho Debelyanov a fost un autor şi poet bulgar a cărui moarte ce a survenit în timpul Primului Război Mondial a terminat vremelnic ceea ce părea a fi o carieră literară promiţătoare.
Născut într-o familie prosperă în Koprivshtitsa, Bulgaria, Dimcho s-a confruntat cu moartea tatălui său în 1896, ceea ce făcut ca familia sa să trebuiască să se mute în Plovdiv şi apoi în Sofia opt ani mai târziu. Debelyanov a vorbit mereu despre acei opt ani din Plovdiv cu regret, numindu-l "oraşul plin de tristeţe".
În 1906 a început să îşi trimită poeziile la revistele literare bulgare, la rugăminţile lui Pencho Slaveikov. Astfel şi-a văzut primele creaţii publicate, care au fost și foarte bine primite. A schimbat job după job în următorii şase ani, nefiind capabil să se stabilească undeva, şi a ocupat postul de funcţionar junior la o staţie centrală de meteorologie şi de jurnalist indepedent, înainte de a se înrola în armată în 1912 pentru a lupta în Războaiele Balcanice.
În 1914 a fost eliberat din funcţiile militare şi a acceptat un post într-un birou, o poziţie pe care o ura aşa de mult încât s-a înrolat din nou în armată doi ani mai târziu, însă a fost omorât lângă Dolno şi Gorno Karadjovo în timpul unei lupte cu o divizie irlandeză. Corpul său a fost înmormântat în localitatea Valovishta, astăzi cunoscută sub denumirea de Sidirokastro, Grecia. Rămăşiţele sale umane au fost duse în oraşul său natal abia în 1931.
Creaţiile sale au fost strânse de prietenii săi, după moartea sa, şi publicate într-o antologie de două volume împreună cu o colecţie de scrisori şi scrieri personale. Acestea au devenit faimoase în Bulgaria de după război, criticii fiind de părere că acestea reflectă sufletul poetului în mod remarcabil, ele încadrându-se în stilul simbolist şi astfel neputând să fie încadrate într-o anumită temă, încercând mai degrabă să abordeze îndeaproape prezenţa morţii şi disperarea, creând un efect de melancolie sumbră.
Casa unde s-a născut Dimcho Debelianov încă păstrează magia radiantă din poeziile celui mai delicat poet bulgar. Trecând peste poarta de lemn, vizitatorul va fi imediat atras de curtea minunată, cu pini vechi şi cireşi pitoreşti. O casă mică din lemn cu pereţi de un albastru închis se află în mijlocul unui peisaj verde bogat, învăluită de un parfum delicios.
Frumuseţea acestei case şi a acestui oraş a rămas în sufletul poetului până la ultima răsuflare. Viaţa poetului Dimcho Debelianov s-a sfârşit tragic, pe când avea doar 29 de ani.
Comments
ne vedem maine prin Veliko? :D sau unde ne recomanzi mai spre sofia sa venim o zi?
Sedere placuta in continuare