Monday, November 29, 2010

Drumul catre Belogradchik

Aventura a început foarte devreme într-o dimineață de sâmbătă. Toți am coborât în fața căminului încă de la 6 dimineața. Am început să mergem către stația de autobuz și la un moment dat vedem că autobuzul vine în stație mult mai devreme decât era scris în program. Așa că alergăm ca nebunii și.. cu toate astea tot îl ratămn. Nici aici, autobuzul nu așteaptă călătorii. Până la urmă.. luam un taxi și mergem către gară.
Ajungem acolo destul de repede. Și mai așteptăm puțin să ne strângem și apoi.. urmează distracția! Am ajuns la ghișeu și am început să discutăm despre bilete, pentru că nu toți aveam bilete reduse. Până la urmă cea mai convenabilă soluție a fost să luam bilete dus-întors. Așa am avut și o mică reducere.
Excursia a fost pe la începutul lui octombrie, așa că încă nu primisem carnetele de student și deci nu aveam niciun fel de reducere. Biletul dus întors a costat 20 leva. În mod normal, cu reducere de student ar fi fost 12 leva! Costă mai mult pentru că distanța este mare, se călătorește prin munte.. și călătoria cu trenul durează 4 ore.
De precizat că gara nu se numește Belogradchik ci Oreșeț! Așa că.. 4 ore mai târziu am ajuns și în Oreshets, am coborât din tren și am constatat că nu exista niciun maxi-taxi cum scria pe net, dar din fericire erau acolo 4 taxiuri. Pentru a ajunge în oraș, puteam să folosim taxiul pe post de maxi taxi. 2 leva de persoană. Până ne-am tot gândit noi, 2 taxiuri plecaseră deja. Au mai rămas 2, dintre care unul deja avea 2 oameni. Așa că șoferul ne-a zis că să ne hotărâm mai repede, și că acolo pe bancheta din spate pot încape 3 oameni subțirei. Și uimitor.. 3 fete curajoase au încăput acolo. Taxiul sardină, a cărui ușă cu greu s-a închis.. a plecat în trombă, urmând ca noi să-l urmăm curând.
Noi, cei 5 rămași, am luat alt taxi. Tot o lada veche (și am fost mândri de asta, se potrivea mai bine cu peisajul rustic al zonei) cu o femeie la volan. Deși noi nu am avut parte de aventurile celor din primul taxi (mers cu viteza, iar ele făcute sardină).. și noi am avut distracția noastră.
Pe niște serpentine mai strânse, tanti mândră să afle că noi suntem străini din atâtea tări și îi vizităm orașul.. s-a apucat să ne arate niște poze cu fata ei, care fusese vara asta la Marele Canion. Era tare mândră de ea, pentru că reușise să obțină o bursă pentru state. Așa că până în oraș am admirat Marele Canion.. pregătindu-ne pentru micul canion (dar oricum foarte impresionant) de aici!
Afară încă era cald și frumos iar copacii încă în multe culori. Au fost 10 kilometri superbi și distractivi. Mai ales că tanti era foarte deschisă și ne-a oferit câteva sfaturi despre ce să facem pe acolo. Și ne-a întrebat apoi la cât plecăm ca să ne aștepte să ne ducă înapoi la gară pe seară.
Mai ales că ei fac mereu ture între Oreșeț și Belogradchik în funcție de trenuri. E fain că astfel am aflat că ei sunt foarte importanți aici. Nu toți oamenii având o mașină, în caz de ceva, la ei se apelează. Mi-a povestit că dacă este o urgență medicală, ei sunt sunați să ducă pacientul la medic în Vrața.
Peisajul era de vis! Și mai ales pentru că imediat după curbă am beneficiat de o superbă panoramă a orașului și a stâncilor.
Intrarea în oraș încă arăta puțin comunistă.
Dar odată ajuns acolo, nu vei regreta nimic! Mai ales că peisajul este de vis! Chiar dacă drumul a fost lung, totul a meritat.

No comments: