Noaptea in Thessaloniki Grecia

Prima dată am cunoscut orașul noaptea. Am văzut eu ceva și din mașină pe drumul gară - Ano Polis unde locuiau niște prieteni de ai mei, dar nu am apucat să văd ceva chiar atât de spectaculos. Așa că primele imagini au fost cele cu orașul de sus, de undeva de lângă zidul orașului ce încă era în picioare.

Pozele astea sunt făcute de pe terasa Mănăstirii Vlatadon (ce datează încă din anul 1360). Nu prea este ea deschisă oficial turiștilor, dar poarta era deschisă și nimeni nu s-a uitat chiorâș la noi. Așa că am intrat, am pozat și am admirat panorama. Din păcate nu am văzut și interiorul pentru că era o slujbă.

Pot spune că atunci în prima seară, am ajuns în mai toate punctele faine încât să admir orașul în toată splendoarea lui. Amicii mei îmi știau boala cu pozele așa că, ne-am plimbărit cu mașina până au fost ei liniștiți că am pozat tot. Și sincer.. unele locuri, ca cel de mai sus, erau tare greu de părăsit.

Apoi am mers în alt loc, de unde puteam să admirăm o altă parte a orașului. Nu mai țin minte exact zona, dar oricum, urmați zidurile din partea de nord a orașului. O să descoperiți astfel multe locuri superbe.

Locul de mai sus este unul din locuri preferate de puștani pentru a bea o bere, a face un picnic, sau de ce nu, o ieșire mai romantică cu iubita/ul. Noi nu am prins lume în zonă pentru că era o seară mai ploioasă.

Au și ei multitudinea lor de străduțe pietruite.

Apoi din partea de nord vest, am venit acolo unde se termină zidul de nord-est. Cel mai ușor să reperați zona de care vorbesc, este să vă uitați după turnuleț la capătul zidului numit Trigonion.

După cum se vede zidurile sunt uimitor de bine conservate. În Thessaloniki este foarte ușor să te pierzi, dar mai bine să te pierzi urmând zidul. E frumos felul în care au păstrat acum istoria atât de vie și felul cum au reușit să o integreze în viața cotidiană. Mai ales că primele ziduri datează de mult prea mult ani ( și sunt încă în picioare) încă de la fondarea orașului.

Drumul spre turnulețul Trigonion. Curat, băncuțe peste tot și luminat aproape ca ziua. Era foarte bine pus în valoare totul. Mai ales că ziua, locul era și mai spectaculos. Mai ales așa plin de verdeață. Deși vara recomand să purtați o șapcă când mergeți pe acolo.

E frumos că plecând de aici, puteți să urmăriți zidul până jos, lângă mare. Partea asta de zid este încă destul de intactă ca să vă conducă către fortăreața Vardar.

Mi-a plăcut mult să văd cum pe alocuri oamenii din zonă, au încadrat zidurile în viața lor, în sensul că am văzut și câteva căsuțe ce aveau un perete format de către zid. Și chiar nu arăta rău. Nu cred că strica deloc integritatea monumentului, ba chiar îl făcea mai uman.

Doar vă povestisem că mai și picura, nu? Trebuia să pun și picăturile de ploaie la lucru puțin, dacă tot ne deranjau plimbarea nocturnă.

Poza e făcută tot acolo lângă Turn, la granița dintre cartierul Ano Poli (Upper town) și Cartierul Aghios Pavlos.

Vedere înspre mare și înspre centrul orașului.

.. mai aruncăm o ultimă privire, și parcă ni se face poftă de o cafea. Seara era lungă și poveștile nu se mai terminau. Trecuse un an și ceva de când nu ne mai văzusem.

Mai erau și alți nebuni ca și noi care veniseră să admire panorama în ciuda picăturilor de apă care nu îți dădeau pace. Nu că erau enervante, dar trebuia să tot înfofolesc aparatul.

Pe cealaltă parte a zidului.. se afla asta. O zonă plină de taverne grecești tipice. Din păcate fiind încă într-o zonă turistică cred că aveau și prețuri mai piperate, dar pe cuvântul meu că arătau atât de bine! Și muzica ce se auzea.. te ducea cu gândul la Zorba.

Aici coborâsem deja în centrul orașului, acolo unde toți grecii ieseau la o bere seara. Era normal să ne alăturăm și noi.

Salonicul este un oraș extrem de viu și cu o viață de noapte pe placul amatorilor de ceva nou. Am încercat și câteva petreceri. Și mi-au plăcut cum se distrau grecii. Așa că dacă doriți petreceri nebune, aici e locul vostru!

Îmi place și că la ei nu există mania asta cu statul la terasă. Cel puțin prin centru, am observat multe localuri cu o măsuță dinaia înaltă și îngustă și cu o duzină de oameni ce povesteau în gura mare (și în greacă..). Foloseau masa doar pentru a sprijini băutura. Și pe bune că veselia lor era molipsitoare!

Nu sper nimic, nu mă tem de nimic, sunt liber. - Zorba

“Nenumarate sunt bucuriile acestei lumi – femeile, fructele, ideile. Dar sa strabati o mare ca asta, pe-o toamna blanda, soptind numele fiecarei insule, cred ca nu exista bucurie care sa cufunde mai mult sufletul omului in paradis.” citat din Zorba Grecul

Fiecare om are câte-o nebunie, dar cea mai mare nebunie, după mine, e să n-ai niciuna. - Zorba. (Nebunia mea este să hoinăresc).