Sunday, April 24, 2011

Piata Aristotelous Thessaloniki Grecia

Piața Aristotel a fost printre primele locuri vizitate de mine în frumosul oraș Thessaloniki. Plus că era singura mea amintire în legătură cu orașul pe care îl mai vizitasem prin 2003/4. Și chiar și la final de noiembrie, orașul arăta splendid și uimitor de verde.
Clădirile din zonă erau toate foarte frumos îngrijite. Se vedea că ești în centru. Și era plăcută vremea, deși eram aproape în decembrie, mergeam în tricou și o bluză subțire pe stradă. În prima zi când am ajuns am avut ceva surprize neplăcute dat fiind că în gară m-a întâmpinat o ploicică veselă, dar apoi peste noapte norii au fugit și toată ziua de sâmbătă am putut să vizitez în voie orașul.
Piața se află chiar în centrul orașului și a fost proiectată de către arhitectul francez Ernest Hebrard în anul 1918, dar o mare parte din clădirile de atunci au fost construite și terminate în 1950, și restaurate mai apoi în anul 2000. Și se vedea și acum cât de bine erau îngrijite. Mai ales că strada în sine este un obiectiv turistic important pentru oraș.
Așa final de toamnă să tot fie, nu-i așa?
Mi-au plăcut la nebunie balcoanele cu acele mici modele. Foarte frumos arătau. Chiar și de la depărtare îți luau ochii. Se simte influența bizantină.
Istoria pieții a început odată cu marele foc din anul 1917 care a cam distrus la vremea respectivă vreo două treimi din oraș. Orașului îi lipseau multe elemente *europene*, mai ales că fiind sub dominație otomană mult timp, orașul s-a dezvoltat fără un plan bine stabilit. De aceea vedem și azi că sunt multe străduțe înguste, pe unde cu greu încape o mașină.
Ei bine, ele datează de peste 100 de ani. Așa că după incendiu, s-a remarcat lipsa piețelor în oraș așa că arhitectul francez a văzut această ocazie și a propus construirea unor piețe. Așa că el s-a pus pe treabă, a introdus noțiunea de fațadă (el e cel care a redecorate clădirile în stilul pe care îl vedem azi)și a folosit elemente de arhitectură vestice și bizantine (încercând să îndepărteze puțin orașul de dominația arhitecturală otomană).
Asta da penthouse!
Cel mai haios mi s-a părut în schimb când am văzut autobuzele (care acolo făceau rondul și apoi cred că se întorceau) ce mai staționau prin zona din cauza traficului, că aveau oarecum steagul românesc pe ele. Știu că culorile nu sunt în ordinea în care trebuie dacă privim de la stânga la dreapta, dar privind invers.. e fix steagul nostru.
Și din ce am înțeles, steagul ala era un fel de emblemă a companiei lor de transport în comun. Nu mai spun cum arătau autobuzele! Problema era doar ca se mișcau mai greu, dat fiind traficului intens și străzilor mai mici, pe care le era greu să se strecoare.
Am observat că pe acolo erau destui oameni care hrăneau porumbeii. Și cu toate astea, piața era foarte curată (fără prea multe cadouri din partea porumbeilor). Se pare că la ei curățenia este lege.
Și altă chestie șocantă au fost să văd pomii plini ochi de mandarine. Și nimeni nu avea treaba lor. Amicii mei greci erau chiar amuzați de întrebarea mea (cum de nu au dispărut deja din copaci) și mi-au zis că în general nu prea se fură. Uneori doar diversi homelessi albanezi ce mai atentează la ei.
Și locul arată foarte frumos și seara. E tare drăguț luminat. Asta mi-a plăcut în tot orașul că centrul este foarte bine pus în evidență. Așa că au o mare bulină roșie!
Covrigii mei preferați. Prima dată am încercat în Turcia. Aici văd că rețeta diferă puțin, în sensul că aici eram mai mult crocanți și mai puțin pufoși. Dar erau oricum foarte gustoși (neapărat de încercat!).
Nenea asta stătea acolo într-o mică intersecție și îi mergea de minune. Fiind dimineață se pare că erau destui pofticioși prin zonă.
Anybody up for a drink?
Au și ei un ceas din flori ca în Cișmigiu.
La finalul promenadei, către Mare.. se aflau clădirile cele mai luxoase și cele mai scumpe desigur. Așa că dacă doriți o panoramă de vis, sus de tot există un bar, doar că am înțeles că prețurile sunt cam duble.

No comments: