Prin Romania - Rm. Valcea - Valea Jiului si retur

Făcând de câteva ori pe an drumul București - Valea Jiului, am strâns și eu câteva poze cu peisaje frumoase din România. În special pe a doua jumătate a tronsonului de drum, mai precis de la Râmnicu Vâlcea până la Petroșani și înapoi.
Undeva între Târgul Jiu și Horezu.
Mai precis, undeva între satele Scoarța și Câmpul Mare.
Tot pe acolo. De reținut este că pozele sunt făcute în decurs de vreo 2 ani și neavând un gps sau ceva, nu mai țin minte cu exactitate fiecare locație, deci pot apărea greșeli în povestea mea.
Ador drumul ăsta și primăvara și toamna. Ba e totul de un verde crud, ba am parte de un covor pastelat de culori. Toamna e tare fain, mai ales în jurul lui 1 noiembrie.
După orașul Târgu Jiu, undeva după ieșirea din suburbiile orașului (cel puțin așa par, că am văzut că nu mai sunt chiar toate sate separate), pe câmpul ce duce către Defileul Jiului.
Pe Defileul Jiului (un loc unde mereu mi se făcea rău în mașină copil fiind), undeva foarte aproape de Petroșani. Mai precis între Mănăstirea Lainici și Petroșani.
Reîntorcându-ne din Valea Jiului, din nou un peisaj de undeva după Târgu Jiu.
Copăcel! Trebuie să recunoaștem zona asta arată interesant chiar și vara. E mai rău doar când cobori din mașină și simți că te sufoci. Sau atunci când circuli cu CFR-ul și din păcate de la atâta zăpușeală ratezi peisajele ce trec pe lângă geam.
Cel mai rău îmi pare că fix unde sunt locurile cu panorame superbe, nu poți să oprești mașina. Ba e o curbă urâtă, ba e drumul pea mic și n-au cei din spate pe unde trece. Din păcate drumul e îngust.
Și uneori e tare frustrant că poți poza doar prin geamul mașinii (în față) sau scoțând aparatul pe unul din geamurile laterale. De multe ori iese câte ceva, dar nu e la fel. Poza de mai sus cred că este făcută pe undeva pe lângă Costești.
Și după ce că drumurile-s mici, mai trec și prin toate satele posibile și imposibile. Și uite așa, te trezești că un drum ce nu ar trebui să te obosească, durează muuulte ore și dacă mai e și aglomerat, deja devine film horror. Mai ales că în unele zone avem parte și de șoferi care nu au aflat că seminalizarea există cu un motiv și probabil le este frică să nu li se ardă becul, altfel nu-mi explic cum de-și permit asemenea cretinități, de a face stânga-dreapta cu coloana de mașini în spate.
Sau cel mai fain, este când câte unul oprește în fața curții, tot fără a seminaliza de nicio culoare. Norocul celorlalți participanți în trafic este că fiind sat ai viteză cam de 50-60 și dacă păstrezi distanța nu ai parte de distracție când un astfel de specimen parchează în viteză fără să spună mai departe.
Hai.. Încă puțin și ajungem. Mai avem 3 ore până la București.
Peisajele aici sunt de vis. Când ai asemenea lucruri de pozat, timpul trece mai repede. Ca șofer nu știu cum e, deși cred că nu e la fel de plăcut.
Drumul către Băile Govora venind dinspre Târgu Jiu. Deși știam că și în urmă cu vreo 3 ani drumul era groaznic, totuși ne-am aventurat. De data asta știam ce ne așteaptă.
Pe cât era de frumoasă această mică pădure, pe atât de rău și de surpat era drumul. Așa că dacă nu aveți mașină rezistentă, mai bine mergeți către Govora dinspre Rm Vâlcea. Acolo drumul e mai ok.
Deși faptul că drumul era mai prost, tot avea și o parte bună. Pădurea părea destul de curată. Nu părea atacată de grătaragii și de gunoaie. Sau poate oamenii din zonă erau tare harnici. Oricare era motivul, tot a fost frumos să admir primăvara fără gunoaie.
Deși sunt doar vreo 5-6 kilometri, îi faci cam în 20-25 de minute. Asta desigur dacă nu ai o mașină 4x4, că atunci nu contează.
Am fost plăcut surprinsă să văd că și stațiunea începe să prindă cât de cât viața, mai ales că vechiul hotel, despre care văzusem un reportaj acum vreo 2 ani la tv, era acum în reconstrucție. Deci se poate!
Pe aici e un loc fain de plimbare. Chiar e un loc liniștit. Păcat doar că gara Govora este atât de departe de orășel și e destul de greu de ajuns pentru cei ce nu dețin mașină.

Share

Comments

Rose said…
Frumoasa tara avem! :) Imi clatesc sufletul cu fotografiile tale, ca de obicei cand prezinti cate un loc pe unde ai trecut. Dar cel mai mult cand locurile respective sunt in Romania. Patriotism la superlativ. :)
Dudian said…
Ma omori cu pozele tale clare din mers! Poate ma inveti si pe mine intr-o buna zi, asta normal daca nu e secret de stat:) Zona aia si mie imi place f tare, ma oftic ca inca nu am ajuns pe cheile din Subcarpati (oltetului, bistritei, cheii...) si in buila-vanturaritza. E timp...
Chiulica said…
Uau.. parca n-ar fi in Ro, jur... Super tari pozele!!
Narcisa said…
foarte fainele fotografiile! deşi şi mie imi era teamă cu maşina, zona aceea e cu adevărat deosebita. peisaje ca acestea mă fac să plec din oraş aproape în fiecare weekend.
@Chiulică - Chiar este o zonă superbă, mai ales la mine acasă în Valea Jiului. Doar că mereu am fost pe fugă și nu am ajuns că fac poze așa cum trebuie.

@Dudian - Secretul se numește Nikon D5000. El face pozele din mașină o posibilitate, mai ales că atunci când călătoresc cu tata el nu prea vrea să audă de multe pauze. Mai ales dacă se circulă prost pe drum și este nervos. Pe cheile amintite de tine din păcate nu am ajuns nici eu.

@Narcisa - De ce îți este teamă? Zona este foarte ok și foarte frumoasă. Merită explorată mai mult. Eu îmi doresc acum la Cozia să merg.