Peripetii prin Bulgaria - Partea 1

Uneori inevitabilul se intamplă, mai ales la noi se pare că nu există o excursie de vară (mai ales) fără niște aventuri. Plecăm de acasă pe la 8 dimineața, veseli și înarmați să ajungem până în Kyustendil, un orășel de la granița Bulgariei cu Macedonia, destinația noastră fiind desigur lacul Ohrid din Macedonia. Deci destul de departe de ajuns acolo într-un singur drum.

Totul este ok până la Yablanița. Am mers pe drumul de Grecia, mai precis Ruse – Byala – Pleven – Lukovit. După Lukovit, chiar în apropiere de Yablanița incepea avtomagistralna (autostrada) către Sofia. Ei bine.. la prima pantă chiar înainte de autostradă ne-a lăsat de tot motorul. Noroc că tata s-a prins ce se întâmplă și a găsit imediat un loc unde să ieșim puțin de pe șosea.

Deschide capota.. și totul fierbea pe acolo. Lăsăm așa, sperăm că în jumate de oră se răcește și putem să pornim. Problema era că în acel moment nici nu știam clar care este problema. Ai mei părinți avuseseră aventuri de genul acesta și în vara anului trecut prin Macedonia și Albania (și mai urât atunci). Am așteptat, am încercat să pornim mașina.. nimic.

Ok, tata își aduce aminte că în urmă cu vreo 3-4 km se afla o mașină mică de tractat. Așa că ne gândim să facem autostopul. Traversăm drumul și mergem într-o porțiune ce permite oprirea. Și începem să facem semne timp de vreo 10 minute către diverse mașini. Nimeni nu se uita la noi (la mine și la mama). Chiar când ne pregăteam să renunțăm și să o luăm încetișor pe jos, vedem că o mașină neagră adevărată oprește lângă noi. Omul deschide și zice hai! Era un puștiulică cu câțiva ani mai mare decat mine. Îi explicăm care e treaba și că vrem să mergem doar vreo 3-4 km până la acel popas unde am văzut service-ul. Omul fericit că ne poate ajuta ne-a dus acolo, ne întrebat dacă mai poate face ceva, și dacă totul e ok. Apoi își continuă drumul. Atunci abia îmi spusese mama că tocmai făcusem autostopul cu un Lexus. Nicio altă mașină mai normală sau mai prăpădită nu se uitase la noi.

Apoi îl găsim pe nenea cu mașina de tractat. Îi spunem că suntem la vreo 3-4 km pe drum în sus, ne urcăm cu el în cabină și pornim spre tata. Ajunși acolo vede că nu poate urca mașina noastră pe trailerul de tractare așa că alege să ne tracteze cu un cablu. Ne întoarcem așa tractați până la service-ul de la popas. Acolo parcăm frumos mașina și nenea acela începe să inspecteze. Șocant pentru noi a fost că aproape instant a realizat care ar putea fi problema cu motorul nostru. S-a dus direct la capacul de la delco. Și ghici ce, era cam pe ducă și cam ars. Tata a cam protestat el când a văzut în ce se înfige nenea, *nu, că ăla e nou, că nu e nicio problemă*. Atunci mecanicul a zis, ba da, uite aici, și l-a băgat pe tata cu nasul în capac care mirosea de parcă făcusem grătar pe el. Era perfect de pus pe jar.

L-a luat l-a curățat cât de mult a putut și asta pentru că din păcate nicăieri în zonă nu găseam piesă de schimb. Așa că nenea acela s-a chinuit să facă ceva ca să ajungem până în Sofia. Din păcate totul a fost ok doar vreo 50 de km, apoi iar rămânem cu mașina în pană. Am stat și acolo pe marginea drumului- pentru ca in ruptul capului masina n-a mai vrut sa mearga mai departe- vreo jumate de oră cel puțin sperând să ni se răcească motorul. Între timp au oprit și niște români cu mașină de Bulgaria care ne întrebau dacă ne pot ajuta cu ceva. Frumos din partea lor!
După ce motorul a ajuns la o temperatură ok, am încercat iar să pornim. Tot ce ne doream deja era doar să ajungem în Sofia. Dar nu am ajuns decât încă vreo 10 km, când mașina noastră și-a dat obștescul sfârșit într-un tunel, unul destul de lung. Am avut baftă că drăcia s-a întâmplat destul de aproape de gura de tunel. Așa că neavând altceva de făcut, am ieșit afară și am sunat la o firmă de tractare. Ne-au trimis pe cineva din Botevgrad care spre fericirea noastră a ajuns destul de repede acolo. Mai repede decât dacă așteptam mașină din Sofia.

Dar până să vină mica mașinuță de tractare, eu stăteam la intrarea în tunel și făceam semne disperate către toți care mergeau pe banda a 3-a să schimbe pe banda 2. Și asta pentru că deși pusesem avariile, aveam și triunghiul scos, din viteză era greu de văzut și apoi de frânat. Așa văzându-mă pe mine ca un pepsi, mulți treceau pe banda 2 sau măcar mai încetineau din viteza lor amețitoare pentru a vedea ce anume se întâmplă!

Apoi când a venit nenea, m-a luat în mașină de la intrearea în tunel. Am urcat repede mașina pe platforma și apoi ne-am urcat toți ba în mașina personală, ba lângă șofer. Am început să-i explic și lui cât de cât ce fel de problemă avem și ce anume ne trebuie. Cu ocazia asta mi-am dat seama că trebuie să mă pun la punct serios cu un mic lexic legat de mașină. Sigur îmi va fi util pe viitor. Și șoferului i-am spus că avem probleme cu delcoul și că trebuie să schimbăm. Între timp apucasem să îi spun și de unde am numărul de telefon, că anul trecut șeful lui din Sofia îi tractase puțin pe ai mei. Și pentru că am fist clienți fideli (fără să ne dorim) ne-a făcut și o reducere de preț.

Săracul în cei 40 și ceva de km până în Sofia a stat numai la telefon cu toată lumea. Nu a reușit să găsească pe nimeni care să aibă, și multe magazine de piese erau deja închise. Era aproape ora 6 sâmbăta dupa masa. Avusesem ghinion. Așa că am decis că cel mai ok este să ne ducă la un hotel. Și chiar am avut baftă că nenea știa un hotel foarte ok, destul de aproape de centură, ca să fim și aproape de service pentru că luni eram așteptați acolo.
Blocați în tunel.
Vedere înspre cealaltă parte a tunelului
Ajunși în Sofia, la hotel.

Comments

Anonymous said…
Felicitari pt blogul f reusit! Probabil o sa incerc sa vizitez Bulgaria dupa ce am citit cateva posturi de pe blog.
Interesanta aventura ai avut :D
Anonymous said…
Pare destul de complicat ce ai povestit. Bine ca ati scapat cu bine :)
Plimbarici said…
Pare destul de complicat ce ai povestit. Bine ca ati scapat cu bine :)
dani said…
Naspa aventura!
@Anonim - Mă bucur mult! Chiar sper să ai parte numai de lucruri bune! Și fără aventuri cum am avut eu!

Plimbarici - A fost foarte complicat, dar cel mai rău a fost stresul. Stresul de a ajunge cu bine la destinație. Mai ales că drumul București - Ohrid era de vreo 800 de km.

@Dani - Dar până la urmă totul e bine când se termină cu bine.