Peripeții prin Macedonia Partea a 2-a

După aventurile de sâmbătă din Bulgaria se pare că nu ne-am învățat. Luni dimineața am mers în zona ulița Kozlodui și Tsar Simeon, unde este plin (prin plin înseamnă că e un mini cartier) doar de magazine de piese auto pentru orice fel de mașină, piese noi sau la mâna a doua. Noi am mers la un magazin ce vindea doar piese Daewoo, de unde am achiziționat Delco-ul mult dorit și visat.

Apoi ne-am întors la hotel, unde tata a meșterit până a reușit să monteze el corect noul delco și ce mai era pe acolo. Motorul începuse să sune mai bine, așa că ai mei au zis, gata! Hai că merge, și că nu mai e nevoie să mai trecem și pe la service să pierdem timpul. Din Sofia până în Ohrid mai aveam o bună bucată de drum și tata nu dorea să-l prindă întunericul de niciun fel, mai ales prin zona Straja din Macedonia.

Totul bine și frumos până am ajuns în zona de graniță, la Giușevo (Bg) când tata a observat că mașina iar începe să tragă destul de greu, mai ales că deja aveam piese noi, deci nu ar mai fi trebuit să avem nicio durere de cap. Din fericire, până prin Skopje nu am avut niciun fel de probleme. Mașina a mers ok, drumul era destul de drept, iar din Skopie autostrada este foarte buna.

Și de menționat că la macedoneni aceste autostrăzi se plătesc, fiecare tronson costă între 30 și 50 de denari (62 denari = 1 euro). Eh, și chiar înainte de Tetovo, un orășel predominant de albanezi, chiar la Patarina (așa de cheamă punctul asta unde plătești taxa de drum) ne-a decedat iarăși motorul! Și era din nou ziua în amiaza mare, în jur de ora 3. Afară erau peste 35 de grade. Am avut și un ghinion crunt să prindem niște temperaturi record și pentru Macedonia anul asta. Ei bine, am mai apucat doar să o parcăm la umbră chiar în fața clădirii lor, fără a bloca sensul de trecere.

A încercat tata să resusciteze mașina, nici vorbă! Făcea doar puf! Puf și gata! Atunci am zis ok, asta e, și l-am sunat pe amicul nostru din Ohrid să-l întrebăm ce facem, dacă ne dă el vreun număr de telefon. El zice, ok stai că vedem, să-l sun pe amicul meu Igor și vă anunț. Așteptăm.. și așteptăm.. și după vreo 20 de minute (sau mai mult poate) sună Igor! Care Igor știa și engleză, motiv mare de bucurie pentru mine. Asta însemna că făceam și eu o pauză. Am dat telefonul tatălui meu și a putut el sa-i explice care e baiul. Dar Igor asta, nu era din zonă. Așa că Igor ne-a dat numărul lui Gotse, un nene ce avea un service auto pe lângă Tetovo.

Ok, pun iar mâna pe telefon și îl sun pe nenea Gotse. Îi explic ce s-a întâmplat și el zice că trimite o mașină de tractare după noi. Îi explic eu pe unde suntem, dar se pare că lângă Tetovo erau 2 puncte de plătit taxa de drum (patarine) și inițial nenea cu tractarea a mers la prima patarina. Atunci m-a sunat el să mă întrebe unde suntem. Am întrebat iar un nene din zonă cum se numește locația, și așa înțeles și Sasho, șoferul nostru.

A ajuns repede, ne-a urcat pe mașinuța lui și apoi a gonit nebunește către Goștivar, unde avea Gotse service-ul. Atunci am aflat și noi defapt unde mergeam. Au trecut vreo 30 și ceva de km și ajungem și la service. Ne parcăm în curtea lui și acolo mă chinui iar să explic muncitorilor de acolo (care spre disperarea mea erau albanezi ce vorbeau destul de prost macedoneana. Oricum nu pricep eu perfect ce spun macedonenii care vorbesc corect, dar unul care vorbește prost este cu adevărat un coșmar). Eh, mai cu chiu cu vai, dar puștanii de acolo au priceput. Doar că atunci mașina mergea destul de bine (motorul se răcise între timp).

Așa că am plecat cu unul din puștani și cu tata ca să ne plimbăm cu mașina să vadă și ei ce se întâmplă. A gonit-o tata o vreme și chiar înainte de service a început iar se se înfunde ceva și făcea ca în videoclipurile cu hip-hoperi când mașina țopăia puțin. Văzând asta, puștiulică are o idee. Vede că la motor totul e ok, zice *Clar, pompa de benzină trebuie să fie de vină! Hai să vedem*. Noi zicem ok, ce naiba mai puteam să pierdem la ora aia?

Urcă mașina pe rampă, începe să desfacă totul pe acolo. Scoate pompa de benzină veche, o verifică, apoi o pune pe cea nouă, montăm totul. Acum iar plecăm la test drive, de data asta puștiulică trece le volan. El știa perfect și zona și și-a permis să gonească nebunește în anumite locuri și curbe pe unde tata sigur nu ar fi mers cu 100 și ceva! Și a fost tare mulțumit de mașină acum. Se pare că nu mai făcea niciun fel de întrerupere.

Așa că ne întoarcem înapoi la service, ne face nota de plată, apoi aflăm că nu au bancomat în zonă. Nota de plată era mai mare decât aveam noi cash. Așa că iar plec eu cu puștiulică, și cu mama în oraș în expediția *găsește un bancomat*. A durat ceva până să găsim, și apoi ne-am întors, am plătit și am pornit cu speranță în suflet spre Ohrid. Și se pare că puștiulicii albanezi au găsit problema, și asta pentru că mașina a mers super până în Ohrid.

Asta da fericire când am întrat în curtea prietenilor noștrii! Îmi venea să pup viluța de fericire că am ajuns. Așa că am luat o bere rece, un Krali Marko și am încheiat seara într-un mod frumos. Ne-am strâns aici ditamai grupul, tot familionul. Prietenii nostrii, și rudele lor. Toți au venit să ne întâmpine!
Oprirea de la Patarină de care povesteam. Din nou în soare și cu fundul pe asfalt în așteptarea unei minuni (să pornească motorul).
Asta era peisajul din spatele patarinei. Noroc cu panta aia, că așa a mers mașina fix până unde am vrut noi și am putut să o parcăm ok, fără să oprim circulația.
La service-ul plin de albanezi, facem prima inspecție.
Lagadin, a doua dimineață când am ajuns. Frumos a fost să ne trezim cu panorama asta după toate aventurile din Bg și Mk.
Plaja din Lagadin.

Comments

intotdeauna este o placere sa revin la tine pe blog sa iti citesc povestile! :)

totusi ai avut satisfactie pe masura aventurilor :)
ma bucur ca s-a terminat cu bine, dar imi aduce aminte de cei 5000 km facuti in vara asta cu un ambreiaj defect spre mort :))

dar la fel si la mine, s-a terminat cu bine :D
Claus Web said…
Ce fain arata plaja din Lagadin, pfoaaa ce m-as scalda, ai facut baie?
Mersi mult Octaviane! Da, a fost un drum lung, 3 zile de stres, desi doar 2 au fost pe traseu. Dar nu a existat fericire mai mare ca atunci cand am ajuns in Ohrid!

A, stai calm. Am patit si noi ceva de genul cu un ambreiaj defect. Tot in Sofia s-a intamplat minunea! Mergeam catre Bansko. Era iarna.

@Claus - Da, zona este superbă. Revin zilele astea cu clipuri si poze de acolo. Acum doar am zis pe scurt.
Rose said…
Oricum, e frumos acolo, asa ca se iarta! :D Plus de asta... e aventura, nu?
Unknown said…
Vai ce de aventuri, si toate intr-o singura excursie... Daca mi se intampla mie, nu stiu cum ma descurcam, ca nici nu stiu limba.
Tot te-ai fi descurcat cumva pana la urma. Spun asta pentru ca cu un an in urma au reusit ai mei, si asta fara vaste cunostiinte de limba.