Manastirea Sfantul Ilie Plakovo Veliko Tarnovo Bulgaria

După cum vă spuneam în articolele precedente, după ce am vizitat Mănăstirea Kilifarevski și Kapinovski, urma să o bifăm și pe Plakovski, sau Sfântul Ilie. Vă povesteam în articolul trecut că ajunsesem la un moment dat la o bifurcație unde trebuia să mergem spre una din cele două mănăstiri. Inițial crezusem că drumul către Mănăstirea Plakovski este prost, pentru că nu știam cât de lung este. Norocul nostru cu doamna foarte drăguță de la Mănăstirea Kapinovski. Ea ne-a spus că urcăm cu încredere panta că sunt doar 500 de metri de drum și că e mult mai ok decât pare.

Zis și făcut, ne-am întors și am mers spre mănăstire. Imediat ce am trecut panta, am văzut și mănăstirea, am parcat și am început să explorăm puțin. Din păcate fiind așa de ascunsă și având porțiunea aia de 300 de metri de drum dezarmant, nu am văzut așa mulți turiști aici. Mănăstirea Plakovo se află la 18 km sud de Veliko Târnovo, mai precis în zona Elena din Munții Stara Planina. Mănăstirea a fost făcută în timpul celui de al doilea țarat bulgar, mai precis în anul 1280, dar a fost distrusă în mare parte după ce Bulgaria a căzut sub dominația otomană. În jurul anului 1450 este refăcută dar după vreo 100 de ani este din nou atacată și incendiată.

În anul 1835 aici a fost organizată Răscoala lui Velchov. Totul a început după revoltele din Grecia din anul 1821. După acest imbold, trebuie să ne aducem aminte că încă exista posibilitatea cu Rusia să declare război Turciei (ceea ce s-a și întâmplat) așa că s-a născut această mică ceată de revoluționari din Elena, cu sediul la Plakovo.

După ce răscoala a fost înăbușită, biserica a fost din nou distrusă. Dar restaurarea ei a început în anul 1845, când a fost construită și biserica Sfântul Ilie – un adevărat fenomen în arhitectura bulgară a acelor vremuri, cu elemente caracteristice celui de al doilea Țarat Bulgar, dar și alte elemente balcanice în componență. Mai ales coloanele de la intrare, ce te duc cu gândul la Muntele Acropole din Grecia și la coloanele de acolo.

În anul 1845 Zahari Zograf a fost cel care a pictat o icoană, Hristos alături de cei 12 apostoli. Apoi în anul 1865 Kolyo Ficheto a venit și pe aici (nu doar pe la Preobrajenski Manastir) și a construit un turn magnific de 26 de metri.

Interiorul Bisericii Sfantul Ilie.

Din păcate mănăstirea este mai greu de găsit, așa că recomand să aveți la voi o hartă mai detaliată. Nu știu cât de bun este un GPS pe altfel de drumuri, poate doar vă rătăciți mai tare. Harta e cea mai clară. Și din acest motiv că e greu de găsit, sunt și puțini turiști. După ce am vizitat biserica de acolo, am ieșit afară, am mai pozat și vorbeam între noi și atunci s-a apropiat de noi o tanti care mergea șontâc-șontâc. Ne-am prezentat toți. Era preoteasa. Și ea era tare fericită să vadă tineri prin acele locuri, mai ales că în general au puțini oameni în zonă.

Ea ne-a povestit cum a ajuns aici la mănăstire, cum i s-a părut groaznic de pustiu la început și cum nu ar mai dori să plece acum preferând liniștea. De asemenea ne-a povestit și despre situația preoților din Bulgaria, cum că sunt mai multe locuri libere în biserici decât există preoți și glumea că ar trebui să le trimitem noi din România că tot avem așa mulți.

Această doamnă a fost tare drăguță, și ne-a mai povestit puțin și despre biserică și despre orice altceva am fi întrebat. Se bucura să mai schimbă o vorbă, mai ales cu 4 români. A fost impresionată când a auzit ce cursuri de vară se țin în Târnovo. Din păcate ea știe doar limba bulgară. Așa că o să fie mai dificil să vă înțelegeți cu ea din punctul acesta de vedere. Dar bisericuța și mai ales superba grădină cu flori, merită drumul. Mai ales că este la doar 2 km de Kapinovski Manastir.

Biserica Sfântul Ilie, vedere de afară. Aici se văd mai bine coloanele de care vă povesteam. Chiar o fac mai deosebită, și aduce puțin cu modelul Bisericii celor 40 de martiri din Veliko Târnovo.