Mănăstirea Preobrajenski (sau Schimbării la Față cum ar suna traducerea în limba română) este cea mai mare mănăstire din zona Veliko Târnovo și a 4-a ca mărime din Bulgaria. Se află imediat după satul Samovodene cum veniți dinspre Ruse înspre Veliko Târnovo. A fost construită cândva în timpul celui de al doilea Țarat Bulgar în secolele 13-14.
Din păcate cei 2 kilometri pe care îi faci din drumul principal de VT, până sus la mănăstire sunt oribili. În sensul că nu a mai fost de foarte mult timp îngrijit și e cam plin de cratere. Dar se poate ajunge până sus fără să îți faci praf mașina dacă mergi încet.
Apa nu este de băut! Straniu, nu-i așa?
Se crede că în anul 1360 mănăstirea a devenit autonomă, la ordinul lui Ivan Alexandru al Bulgariei. Dar după cucerirea Bulgariei de către otomani, mănăstirea a fost de multe ori atacată și incendiată, așa cum s-a întâmplat și cu alte locașuri de cult din Bulgaria acelor vremuri.
De asemenea prima structură a mănăstirii a fost undeva la vreo 500 de metri de locul unde se află mănăstirea actuală. Ea a fost reconstruită în acest loc în anul 1824, de către părintele Zotik de la mănăstirea din Rila, sau mai bine zis începută. Asta pentru că acesta a fost spânzurat după vreo zece ani din cauza faptului ca participase la o conspirație împotriva otomanilor.
Dar apoi vestitul Kolio Ficheto a venit la datorie, și a dus la final lucrarea în exterior până în anul 1837. Apoi interiorul a fost pictat cu icoane și scene biblice între anii 1849-1851, de către marele pictor Zaharii Zograf din Samokov. Lucrările la mănăstire continuă până în anul 1863, Kolio Ficheto fiind cel care a ridicat aripa de Est a mănăstirii și turnul cu ceas.
Un corp mai vechi, probabil chiliile celor din mănăstire.
Privind înspre Veliko Târnovo.
Admirând celebra pictură a lui Kolio Ficheto intitulată *Roata Vieții*. O pictură ce înfăţişează stadiile existenţei umane având reprentări alegorice ale celor patru anotimpuri.
Încă de pe vremea părintelui Zotik această mănăstire devenise unul din cele mai importante centre culturale și desigur revoluționare din zona Veliko Târnovo. Încă de la răscoala lui Velcho Atanasov din anul 1835 și până la răscoala din Aprilie din anul 1876, aici se adunau mulți revoluționari care doreau să fie în siguranță. Până și *Apostolul* cum îl numesc bulgarii pe Vasil Levski trecea des pe aici în drumul său spre Ruse.
Mica grădina de relaxare a mănăstirii
Era frumos că se vedea că încă se lucrează la Mănăstire, deși mai sunt multe de pus la punct, dar bănuiesc că le este greu având în vedere că abia de vreun an este *semnalizată* așa cum trebuie locația. Mai trebuie doar ca municipalitatea să rezolve problema cu drumul până acolo sus.
Clădirile mai toate sunt în stilul renascentist bulgar.
Mănăstirea - full view.
Mi-a plăcut mult pictura asta de la intrarea în biserică. Ciudat este că deși există taxă de vizitare de 2 leva, nu se plătește. Am scos banii și nenea de după tejghea a zis că nu, doar dacă decid să îi donez.
După toate cele îndurate sub turci, prin anul 1991 mănăstirea a fost afectată de căderea unor stâci. Nu atât mănăstirea, cât chiliile din spatele mănăstirii.
Mănăstirea Preobrajenski (sau Schimbării la Față cum ar suna traducerea în limba română) este cea mai mare mănăstire din zona Veliko Târnovo și a 4-a ca mărime din Bulgaria. Se află imediat după satul Samovodene cum veniți dinspre Ruse înspre Veliko Târnovo. A fost construită cândva în timpul celui de al doilea Țarat Bulgar în secolele 13-14.
Din păcate cei 2 kilometri pe care îi faci din drumul principal de VT, până sus la mănăstire sunt oribili. În sensul că nu a mai fost de foarte mult timp îngrijit și e cam plin de cratere. Dar se poate ajunge până sus fără să îți faci praf mașina dacă mergi încet.
Apa nu este de băut! Straniu, nu-i așa?
Se crede că în anul 1360 mănăstirea a devenit autonomă, la ordinul lui Ivan Alexandru al Bulgariei. Dar după cucerirea Bulgariei de către otomani, mănăstirea a fost de multe ori atacată și incendiată, așa cum s-a întâmplat și cu alte locașuri de cult din Bulgaria acelor vremuri.
De asemenea prima structură a mănăstirii a fost undeva la vreo 500 de metri de locul unde se află mănăstirea actuală. Ea a fost reconstruită în acest loc în anul 1824, de către părintele Zotik de la mănăstirea din Rila, sau mai bine zis începută. Asta pentru că acesta a fost spânzurat după vreo zece ani din cauza faptului ca participase la o conspirație împotriva otomanilor.
Dar apoi vestitul Kolio Ficheto a venit la datorie, și a dus la final lucrarea în exterior până în anul 1837. Apoi interiorul a fost pictat cu icoane și scene biblice între anii 1849-1851, de către marele pictor Zaharii Zograf din Samokov. Lucrările la mănăstire continuă până în anul 1863, Kolio Ficheto fiind cel care a ridicat aripa de Est a mănăstirii și turnul cu ceas.
Un corp mai vechi, probabil chiliile celor din mănăstire.
Privind înspre Veliko Târnovo.
Admirând celebra pictură a lui Kolio Ficheto intitulată *Roata Vieții*. O pictură ce înfăţişează stadiile existenţei umane având reprentări alegorice ale celor patru anotimpuri.
Încă de pe vremea părintelui Zotik această mănăstire devenise unul din cele mai importante centre culturale și desigur revoluționare din zona Veliko Târnovo. Încă de la răscoala lui Velcho Atanasov din anul 1835 și până la răscoala din Aprilie din anul 1876, aici se adunau mulți revoluționari care doreau să fie în siguranță. Până și *Apostolul* cum îl numesc bulgarii pe Vasil Levski trecea des pe aici în drumul său spre Ruse.
Mica grădina de relaxare a mănăstirii
Era frumos că se vedea că încă se lucrează la Mănăstire, deși mai sunt multe de pus la punct, dar bănuiesc că le este greu având în vedere că abia de vreun an este *semnalizată* așa cum trebuie locația. Mai trebuie doar ca municipalitatea să rezolve problema cu drumul până acolo sus.
Clădirile mai toate sunt în stilul renascentist bulgar.
Mănăstirea - full view.
Mi-a plăcut mult pictura asta de la intrarea în biserică. Ciudat este că deși există taxă de vizitare de 2 leva, nu se plătește. Am scos banii și nenea de după tejghea a zis că nu, doar dacă decid să îi donez.
După toate cele îndurate sub turci, prin anul 1991 mănăstirea a fost afectată de căderea unor stâci. Nu atât mănăstirea, cât chiliile din spatele mănăstirii.
Comments
@Apollo - Exista cateva. Acum imi mai aduc aminte de Troyan care are picturi pe afara, celebra Rila si probabil mai sunt. La ei oricum crestinismul e un hibrid intre ortodoxism, catolicism si cu elemente de islamism in ceea ce priveste uneori cladirile.