Wednesday, August 24, 2011

Seara Bucatariei Internationale Veliko Tarnovo Bulgaria

Anul acesta am fost din nou la Seminarul de limbă și cultură bulgară organizat în fiecare August în vechea capitală a Bulgariei, și anume Veliko Târnovo. Despre seminar am să vă povestesc mai încolo. Acum doresc să vă povestesc și să vă ilustrez isprava românească din Seara Bucătăriei Internaționale. Echipa românească a constat în acest an din 4 oameni, 3 dintre ei încă locuind în România, și cea de a patra venind din Germania. Pe scurt, acolo avem diverse seri tematice. Una dintre ele se numește *Cu cuțitul și furculița prin lume* și este ziua când seminariștii pun umărul la treabă. Toate țările se adună, fac liste de cumpărături, năvălesc în supermarketuri, uneori fac alianțe care mai de care mai dubioase ca să gătească împreună dacă nu sunt pricepuți solo.
Noi având experiența anilor trecuți am mers la cumpărături cu o zi înainte și apoi am fost prima grupă care a intrat în aceea zi în bucătărie. Cumpărăturile le-am făcut la Metro din Veliko Târnovo (se află la ieșirea din oraș în direcția Sofia). Am cumpărat cât pentru tot seminarul, eram determinați să facem ceva interesant.
Toată echipa României, la începutul drumul nostru culinar prin bucătărie. Ne bucuram de un mic Șumensko rece care să alunge zăpușeala din bucătărie.
Al nostru bucătar șef Eleodor în timp ce se lupta cu puiul. Una din ideile noastre a fost să facem un pui la tavă cât mai interesant și mai aromat. Până la urmă am luat 2 pui, pe care am hotărât să-i împănăm puțin cu usturoi, măsline, puțin cascaval și alte mirodenii.
Apoi am pus pe lângă ei și garnitura, formată din cartofi, morcovi, măsline, ciupercuțe, ceapă. Peste ele s-a turnat bere (din păcate noi doream bere neagră în combinația asta, dar nu am găsit) și pastă de tomate. Apoi puiul s-a băgat la cuptor pentru vreo 2 ore. Înainte de a fi băgat la cuptor, am ras din plin și cascaval peste el pentru a îi face o crustă cât mai crocantă și gustoasă.
Apoi după ce am terminat cu puiul, am trecut la felul 2 și anume salată de vinete. O mâncare atât de simplă, încât nu credeam că o să avem așa un succes cu ea. Am copt vinetele pe o plită încinsă, am făcut noi maioneza și apoi am început să ne gândim cum să avem o prezentare cât mai faină a salatei de vinete.
Am găsit niște boluri de ghiveci (Giuveceul bulgăresc, sau mai e cunoscut sub denumirea de Kavarma) și pe care le-am ornat cu salata. Am găsit și niște farfurii mai mari, pe care de asemenea le-am ornat cu salată iceberg, apoi am pus peste niște ardei tăiați fășii, și am început să aruncăm peste și niște măsline, plus niște superbe roșii cherry.
În procesul creației. Cantina Facultății.
Procesul de ornare al salatei. După cum se vede ardeii au fost folosiți pe post de pâine (mai ales că aveam destui oameni din Europa de Vest care nu sunt fani pâine) în ceea ce privește salata.
Puiul nostru după vreo oră și ceva de stat în cuptor. Încă mai era nevoie. L-am pozat doar și l-am pus din nou la căldurică.
Desigur că de la festin nu a lipsit și Țuica! Și steagul României era prezent.
Felul 3 de mâncare (ca să fim români până la capăt) a constat în dovlecei prăjiți și cu cascaval. Că tot ne mai rămăseseră și era păcat să nu-i fructificăm și pe ei.
Așa au arătat bolurile de salată la final.
O parte din masa noastră, după cum se vede, mâncarea românească era plină de stegulețe și se vedea de departe. Plus că ocupam aproape singuri o masă întreagă.
Puiul nostru, preferatul serii. Chiar s-au înghesuit toți la el. Și de unde se temeau organizatorii seminarului că am cam exagerat cu mâncarea și că am făcut deosebit de multă, vă anunț că după 2 ore nu mai exista nimic din ceea ce făcusem noi. Puiul a fost lăudat de toți, și nu le venea să creadă că era făcut în bere.
Masa noastră. Salata de vinete a fost prima care s-a epuizat, apoi dovleceii (care nu erau așa de mulți) și în cele din urmă și puiul, asta pentru că era mai multă carne și multă garnitură.
Și din ce am auzit țuica noastră a mers de minune cu mâncarea. Zic asta pentru că nu sunt fan, dar băieții și unele fete (din Peninsula Balcanică, Ucraina și Rusia) au avut grijă de sticlă. Aceasta a fost încercarea a 4 oameni cu profesii în orice alt domeniu, și nu cel culinar. Sper că vă place rezultatul nostru și felul în care am încercat să prezentăm țara.

Ps. Mămăliga era deja mult prea prezentă peste tot, și nu toți o agrează atât de tare. Mai ales cei din afara Europei, nu prea se ating de ea din experiența anilor trecuți.

2 comments:

Liviu said...

Puiul arată genial!

Plus că-mi place foarte tare ideea asta de a găti în spiritul unei culturi, parcă îți oferă un motiv de mîndrie în plus, mai ales că e făcut de mâna ta.

Pare ceva cu adevărat deosebit seminarul ăsta, mai ales că văd că vin într-adevăr destul de mulți oameni din multe țări.

Dianora Ungureanu-Maier said...

Mă bucur că îți place! deci am avut o idee bună. Cât despre gătit, eu de exemplu am reușit să schimb părerea multora despre mămăligă în ultimul an, mai ales în timpul Erasmusului meu în Sofia. Toți care trecuseră prin Ro avuseseră măcar o experiență culinară proastă. Și toți au fost încântați de mămăliga mea super simplă gătită în camera de cămin.

Oho, seminarul este pur și simplu o altă lume. chiar trebuie să îi dedic un articol separat.