Friday, September 30, 2011

Ceai si panorama in Istanbul

Într-o seară prin Istanbul, eu și prietena mea din Polonia, Ewelina am fost invitate de un prieten de al ei la o mica plimbare prin Istanbul. Un localnic vede mereu altfel totul. Așa că știind cam ce ne dorim, ne-a dus în prima fază să bem un ceai, dar unde să ne putem bucura și de superba panoramă oferită de Istanbul. Ne-am întâlnit cu toții în Taksim și de acolo am urmat șinele de tranvai până pe la jumătate. Deja strada se aglomerase de nu o mai recunoșteam. Acum vedeam cu adevărat cum este să mergi pe strada comercială din Istanbul.
Din păcate nu mai știu cum anume se numește locația. Singurul ajutor este clădirea mare de peste drum. Dacă o reperați pe strada comercială, găsiți imediat și scările care duc către localul de sus. Ca să ajungi sus trebuia să urci mult, câteva etaje (vreo 5) până ajungeai la primul etaj al locului. Totul era dispus pe vreo 3 sau 4 etaje, fiecare etaj era diferit, oferea produse diferite, jocuri, narghilea, prăjiturele și baclava. Noi ne-am oprit la ultimul etaj, am tot urcat până ni s-au terminat scările. Am mai înjurat eu în gând dar asta doar până am văzut panorama, apoi nu știam cum să-i mulțumesc lui Sezar că ne-a adus acolo. Ultimul etaj unde eram noi era într-un stil sport făcut, cu prelată de plastic, cu încălzitoare ca în Grecia (eram totuși în Decembrie) și toți în jur savurau un ceai.
Ewelina și cei doi ghizi din Turcia. Ne așteptam foarte nerăbdători ceaiurile. Mai ales că ele veneau de la un etaj inferior. Sezar (tipul în negru) fusese și el în urmă cu un an Erasmus în Sofia ca și mine, așa că am povestit puțin despre experiența fiecăruia. Despre ce îi plăcea acolo și ce nu îi place în Istanbul. Și mi-a zis că acolo se simțea mai liber, în ciuda faptului că bulgarii au și ei problemele lor cu minoritatea turcă.
Superba panoramă din ceainărie, nu-i așa că merită să urci în jur de 7 etaje? Mai ales dacă îți place ceaiul e locul perfect să te relaxezi îm Istanbul, mai ales că alcoolul este atât de scump, cafeaua la fel. Dau ceaiul negru și tare, împreună cu o baclava erau la ei acasă și ne-au fericit în aceea seară.
Ceaiul turcesc, așa cum trebuie el servit.
Panorama de mai devreme, doar că deja venea seara peste noi. Și vedea cum se aprindeau luminițile una câte una peste tot, și cum orașul renăștea chiar și sub lumina lunii.
City of blinding lights, nu?
Aglomerația urbană de seară.

2 comments:

Georgiana said...

Salut,
Am ajuns si eu la locul asta de care povestesti fiindca citisem articolul tau. Se cheama Kallavi Nargile&Cafe, adresa e Istiklal Caddesi Kallavi Sok no 2 iar cladirea de peste drum apartine de biserica Sf Anton. M-am luat dupa reperele tale ca sa o descopar si mi-a placut si mie acolo, am stat la o narghilea, am jucat table si am admirat panorama. Si cand ne-am dus sa platim nota, am descoperit ca tipa de acolo era romanca, din Oradea, asa ca am mai stat la povesti si ceai si cu ea :)

Dianora Ungureanu-Maier said...

Nici nu ai idee cat de tare ma bucura acest comentariu! Super! Mie mi-a placut la nebunie si e fain sa il mai descopere si alti romani. Mai ales ca daca nu stii de el, il poti rata foarte usor.

Noi nu am dat de romanca. Desi mi-ar fi placut. Ai ceva poze de acolo? Poate ai pozat mai mult decat mine si la alte etaje.