Monday, September 12, 2011

Cu vaporul in Asia - Kadıköy Istanbul Turcia

După ce am tot povestit despre nebunia mea cu vaporașul, era timpul să vă arăt poze și să vă povestesc mai în detaliu, nu-i așa? Pentru început, noi am luat vaporul care pleca din Eminönü, chiar de lângă Moscheea Nouă. De ce? Pentru că ne-am nimerit acolo fix când îmbarcau oameni și eu nu am mai rezistat. Așa că parteneriii mei de bântuiala, Paul (Franța) și Ewelina (Polonia) au decis că cel mai ușor este să meargă cu mine și apoi să-i las în pace.
Turnul Galata văzut de pe vapor. Cel mai important aspect al călătoriei, este biletul! Care în decembrie costa 1,75 lire turcești. Adică cât o călătorie normală cu transportul în comun din Istanbul (cu tramvaiul sau autobuzul, maxi taxiurile care mai circulă prin oraș nu știu ce preț au). Și direcția noastră era cartierul Kadıköy din Asia.
Kadıköy este un district mare, populat si cosmopolitan din Istanbul, aflat pe partea asiatică a Mării Marmara. Kadıköy este de asemenea numele celui mai mare cartier din district, o zonă rezidenţială şi comercială ce este centrul cultural al regiunii Anatolia, dat fiind faptul că are numeroase baruri, cinematografe şi librării. Kadıköy a devenit district în 1928.
Așa arată un om foarte fericit!
Kadıköy este un aşezământ mai vechi decât cele amplasate pe partea asiatică a oraşului Istanbul. Relicvele datează din secolele VI - IV î. Hr. şi au fost găsite în Movila Fikirtepe, iar articolele din piatră, oase, ceramică, bijuterii şi bronz arată că aici a existat un aşezământ încă din timpuri preistorice. Un port ce datează din timpurile fenicienilor a fost de asemenea descoperit. Prima aşezare întemeiată de grecii de la Megara pe Bosfor a fost Calcedon, care a devenit cunoscut drept "oraşul orbului".
Istoricii sunt de părere că oraşul Bizantium a fost întemeiat pe baza unei profeţii care spunea că o mare capitală va fi construită pe partea cealaltă a oraşului orbului, cu alte cuvinte că locuitorii din Calcedon trebuie să fi fost orbi ca să nu observe valoarea evidentă a peninsulei, ca port natural defensiv.
Kadıköy este un district comercial aglomerat, cu o varietate largă de stiluri arhitecturale. Străzile sunt variate, unele alei fiind înguste, în timp ce altele precum Bahariye Caddesi sunt zone pedestre. Aici se află cea mai mare piaţă de mâncare din Turcia, începând de la moscheea Osman Aga, şi are o cifră de afaceri imensă pentru mâncare proaspătă şi alte produse turceşti, incluzând o varietate largă de peşte proaspăt şi fructe de mare, săpun cu ulei de măsline, etc.
Turnul Virginei (cum s-ar traduce într-o versiune mai brutală Kız Kulesi) a fost cunoscut în trecut ca Turnul lui Leansdros și este acel turn situat pe o insuliță fix în mijlocul strâmtorii Bosfor. După ce a fost folosit ani de zile pe post de far, acum în interiorul turnului este o cafenea și un restaurant.
Circulă multe legende despre construcția farului fix acolo, atât de departe. Cea mai cunoscută versiune este următoarea – Un sultan avea o fată mult iubită. Și un așa zis oracol îi prezise într-o zi că fata sa urma să fie răpusă de un șarpe otrăvitor chiar când ea ar fi împlinit 18 ani. Așa că sultanul a construit acest loc, să o țină departe de civilizație și de cei care ar putea să împlinească profeția.
Doar că de ziua ei, tatăl printre altele a adus și un coș plin cu fel de fel de fructe exotice. Doar că printre ele se ascundea și un mic șarpe. Așa că în momentul în care fata a atins coșul, acesta a muscat-o împlinind astfel profeția, dat fiind că ea a murit în brațele tatălui său.
Deja ne apropiam de Asia. Încă câteva minute!
Deși mai fusesem în Turcia de foarte multe ori, mai ales în partea asiatică, de la Kusadasi și până în Konya, în momentul în care am trecut Bosforul, am simțit altceva. Parcă nu era vorba de același continent unde mai fusesem. De data asta era Asia din Istanbul, era o bucățică mai reală a orașului de care mă cam îndrăgostisem.
Terminalul major Haydarpaşa al Căilor Ferate turceşti este localizat în apropiere de centrul Kadıköy, servind drept legătură pentru spaţiul internaţional estic şi sudic. Acest terminal a fost deschis în 1908, ca punct terminus pentru rutele Istanbul - Bagdad şi Istanbul - Damasc - Medina. Doar că fix în acele zile se întâmplase ceva în zonă și se pare că avusese loc un mic incendiu la gară. Așa că am fost inspirați când am ales să călătorim cu autocarul.
Aici eram deja în Asia. Casele arătau diferit, fațadele erau mult mai neîngrijite. Multe case arătau chiar părăsite pe alocuri. Deja se vedea că aici locuiau oameni mai săraci, sau că în momentul asta partea Asiatică nu era atât de importantă pentru a investi bani în renovări.
Un lucru tare autentic pe care am avut ocazia să-l văd aici în Asia a fost următorul - O tanti lăsa în jos coșuletul către parter. Strigă după cineva în turcă, și văd că din magazin iese un vânzător. Acesta ridică coșul, apucă în mână o hârtiuță și niște bani și dispare în magazin. Se întoarce după 5 minute, pune obiectele de pe listă în coș, alături de bonul fiscal și coșul este tras în apartamentul de la etajul 3. Văzusem asta doar prin documentare, așa că a fost frumos să văd că chiar se mai întâmplă.
puțină iederă!
Umbrele trecutului încă se mai simt prin Asia.
She was married to the Bosphorus
She threw her ring in then she blew a kiss
To the Ottomans and Byzantines
Lying beneath the sea
(Brazzaville - Bosphorus)
Străduțele mici și înguste cer mașini pe măsură, nu?
Foarte multe case superbe ce aveau semnul cu de vânzare sau de închiriat pe ele. După cum vă spuneam, nu prea mai erau îngrijite de ceva vreme din păcate.
Arhitectură tipică zonei Bosforului, cel puțin asta e genul de case pe care în descrie cu mare mândrie Pamuk în a sa carte despre Istanbul. Deși nu toate casele din zona asta sunt 100% tipice, dar șablonul e respectat. Materialul de obicei era lemn, dar probabil au schimbat acest lucru la un moment dat pentru a prevenii eventualele incendii.
Știu că era doar un suport pentru a curăța pantofii, dar pe bune că arata destul de înfricoșetor, parcă era un fel de unealtă din Saw. Mai ales că nu era nici cineva în zonă care să se ocupe efectiv de curățarea pantofilor. Cel puțin nu acolo. Am observat că ei sunt strânși în special în zonele aglomerate unde sunt și mulți turiști.
Casă tipică pentru zona Bosforului.
Haydarpaşa Protokol Cami‎
Slujba de vineri.
Și un lucru foarte important, dacă din greseală găsiți un magazin de baclava atunci când vă perindați pe micile străduțe din Asia găsiți un magazin de baclava, nu ezitați și intrați! Mie una mi s-a părut că acolo e mai gustoasă, mai ales că nu este special făcută pentru turiști. Noi ne aflam într-un cartier normal, și am savurat o baclava alături de copii turci de acolo.
Aici deja ne pregăteam de plecare. Pierdusem destul de mult timp prin Asia. Era timpul să revenim în zona turistică din Europa și să bifăm și alte obiective turistice.
Viața nu poate să fie atât de rea, mai ales că știu că orice s-ar întâmpla, pot mereu să mă plimb de-a lungul Bosforului. (Orhan Pamuk - Istanbul).
Libertate!

4 comments:

rosekate said...

Foarte faina aventura ta! Imi place cum arata un om fericit, sa stii! :)

Dudian said...

Acelasi lucru l-am observat si eu in Uskudar, alt cartier de pe partea asiatica: aici e adevaratul Istanbul, cu oameni si povesti, in care viata isi urmeaza cursul firesc, cu bune si rele. In partea europeana sunt prea multi turisti, totul e facut ptr ei. E prea mult de vb despre Istanbul si nu e aici locul si timpul (sunt la munca:P). Oricum felicitari pentru ca te plimbi atat:)

Dianora Ungureanu-Maier said...

Imi pare rau doar ca nu am ajuns si in niste insulite din zona despre care citisem pe net. Numai bine, next time. Dar oricum voi mai merge in partia Asiatica sa mai explorez.

Aerolines said...

O aventura de neuitat!