Cred că toți cei care ajung în Istanbul ajung și la Basilica Cisternă. Eu recunosc îmi doream mult să ajung aici datorită pozelor unui vechi prieten. Mi-a plăcut la nebunie cum arăta totul în pozele lui și de atunci am trecut și obiectivul acesta pe listă. Și ce am găsit jos, a fost peste așteptări. Mai toți cei din grup au fost impresionați.
Mai ales că vizitatea *cisternei* se făcea destul de sistematic. Intrai în interior pe o străduță, apoi te plimbai pe podețe mergând mereu înainte, astfel reușind să vezi tot și la final te trezeai că ești scos din basilică pe o altă parte și ajungi pe o altă străduță din Istanbul.
Cisterna Bazilică (Yerebatan Sarayı - Palatul scufundat sau Yerebatan Sarnıcı - Cisterna scufundată) este una dintre cele mai mari cisterne antice aflate sub orașul Istanbul (Constantinopol), Turcia. Cisterna, aflată la 150 de m sud-vest de Hagia Sofia pe peninsula istorică Sarayburnu, a fost construită în secolul al VI-lea, în timpul regimului lui împăratului bizantin Iustinian I.
Numele acestei structuri subterane provine de la o piață publică de pe primul deal al Constantinopolului, Bazilica Stoa, sub care aceasta a fost construită inițial. Înainte de a fi transformată în cisternă, aici se afla o mare bazilică, construită între secolele III și IV. Bazilica a fost reconstruită de Ilius după un incendiu în 476.
Textele antice indică faptul că bazilica avea grădini, înconjurate de colonadă (ansamblu de coloane ce formează o galerie), fiind față în față cu Biserica Hagia Sofia. Potrivit istoricilor antici, împăratul Constantin a construit o structură ce a fost reconstruită ulterior și mărită de împăratul Iustinian, după revoltele din 532.
Cisterna mărită era prevăzută cu un sistem de filtrare a apei pentru Marele Palat al Constantinopolului și pentru alte clădiri de pe Primul Deal și a continuat să asigure apă Palatului Topkapi, după victoria otomană în 1453.
Această cisternă de mărimea unei catedrale este o cameră subterană de aproximativ 138 m pe 64 m, însumând o suprafață de 9.800 mp, putând susține o capacitate de 80.000 de metri cubi de apă. Tavanul este susținut de 336 de coloane de marmură, fiecare având 9 m înălțime, aranjate pe 12 rânduri. Stilul coloanelor este în general ionic și corintic, cu excepția câtorva coloane dorice fără înscripții.
O coloană este înscripționată cu ochiul lui Hen și lacrimi și seamănă cu coloanele victoriei lui Theodosius I din secolul al IV, ridicate în piața Tauri. Documente antice sugerează că lacrimile sunt un tribut pentru sutele de sclavi care au murit în timpul construcției Cisternei Bazilica. Marea majoritate a coloanelor cisternei par a fi refolosite din ruinele a clădiri mai vechi (un proces numit spoliere), aduse în Constantinopol din numeroase părți ale Imperiului.
52 de trepte de piatră duc la intrarea în cisternă, care este înconjurată de un zid de cărămidă, lat de 4 m, îmbrăcat în mortar. Apa din Cisterna Bazilică provine din centrul de distribuție a apei Egrikapi din Pădurea Belgradului, aflată la 19 km la nord de oraș. Această apă călătorește prin 971 m prin apeducte construite de împăratul Iustinian.
Locația era de vis pentru cei pasionați de fotografie!
Aveai parte de imagini superbe, lumini multe, tot ce mai lipsea era timpul. Pentru cei care vor poze cât mai bune recomand totuși un trepied. Eu am regretat că nu l-am avut cu mine pentru că trebuia să caut mereu o stinghie de lemn unde să pot rezema aparatul.
Localizate în colțul nord-vestic al cisternei, bazele a două coloane refolosite întruchipează chipul Meduzei. Originea capul este necunoscută, deși se bănuiește că aceste baze au fost aduse la cisternă după ce au fost scoase dintr-o clădire din timpul perioadei târzii romane. Tradiția spune că acele blocuri sunt orientate în lateral și inversate pentru a nega puterea contemplării gorgonilor, cu toate acestea se crede că au fost plasate așa doar pentru a fi potrivite să susțină greutatea coloanelor.
Conform mitului, Meduza a fost una din cei trei gorgoni, o creatură femelă îngrozitoare din mitologia greacă. Legenda spune că Meduza, cu părul ei de șerpi, putea transforma în piatră pe oricine se uita la ea. O altă versiune a poveștii susține că Meduza a fost singurul gorgon mortal, o fată frumoasă cu păr lung și ochi negri, care a fost îndrăgostită de Perseus, fiul lui Zeus. Atena, de asemenea îndrăgostită de Perseus, a transformat părul Meduzei în șerpi, într-o criză de gelozie. De atunci, orice persoană se uită la Meduza este împietrită. După ce a aflat de blestemul Meduzei, Perseus a decapitat-o, luând capul său cu el în război și împietrind inamicii. Se spune că multe sabii bizantine și coloane au fost îngravate cu capul Meduzei întors.
Cred că toți cei care ajung în Istanbul ajung și la Basilica Cisternă. Eu recunosc îmi doream mult să ajung aici datorită pozelor unui vechi prieten. Mi-a plăcut la nebunie cum arăta totul în pozele lui și de atunci am trecut și obiectivul acesta pe listă. Și ce am găsit jos, a fost peste așteptări. Mai toți cei din grup au fost impresionați.
Mai ales că vizitatea *cisternei* se făcea destul de sistematic. Intrai în interior pe o străduță, apoi te plimbai pe podețe mergând mereu înainte, astfel reușind să vezi tot și la final te trezeai că ești scos din basilică pe o altă parte și ajungi pe o altă străduță din Istanbul.
Cisterna Bazilică (Yerebatan Sarayı - Palatul scufundat sau Yerebatan Sarnıcı - Cisterna scufundată) este una dintre cele mai mari cisterne antice aflate sub orașul Istanbul (Constantinopol), Turcia. Cisterna, aflată la 150 de m sud-vest de Hagia Sofia pe peninsula istorică Sarayburnu, a fost construită în secolul al VI-lea, în timpul regimului lui împăratului bizantin Iustinian I.
Numele acestei structuri subterane provine de la o piață publică de pe primul deal al Constantinopolului, Bazilica Stoa, sub care aceasta a fost construită inițial. Înainte de a fi transformată în cisternă, aici se afla o mare bazilică, construită între secolele III și IV. Bazilica a fost reconstruită de Ilius după un incendiu în 476.
Textele antice indică faptul că bazilica avea grădini, înconjurate de colonadă (ansamblu de coloane ce formează o galerie), fiind față în față cu Biserica Hagia Sofia. Potrivit istoricilor antici, împăratul Constantin a construit o structură ce a fost reconstruită ulterior și mărită de împăratul Iustinian, după revoltele din 532.
Cisterna mărită era prevăzută cu un sistem de filtrare a apei pentru Marele Palat al Constantinopolului și pentru alte clădiri de pe Primul Deal și a continuat să asigure apă Palatului Topkapi, după victoria otomană în 1453.
Această cisternă de mărimea unei catedrale este o cameră subterană de aproximativ 138 m pe 64 m, însumând o suprafață de 9.800 mp, putând susține o capacitate de 80.000 de metri cubi de apă. Tavanul este susținut de 336 de coloane de marmură, fiecare având 9 m înălțime, aranjate pe 12 rânduri. Stilul coloanelor este în general ionic și corintic, cu excepția câtorva coloane dorice fără înscripții.
O coloană este înscripționată cu ochiul lui Hen și lacrimi și seamănă cu coloanele victoriei lui Theodosius I din secolul al IV, ridicate în piața Tauri. Documente antice sugerează că lacrimile sunt un tribut pentru sutele de sclavi care au murit în timpul construcției Cisternei Bazilica. Marea majoritate a coloanelor cisternei par a fi refolosite din ruinele a clădiri mai vechi (un proces numit spoliere), aduse în Constantinopol din numeroase părți ale Imperiului.
52 de trepte de piatră duc la intrarea în cisternă, care este înconjurată de un zid de cărămidă, lat de 4 m, îmbrăcat în mortar. Apa din Cisterna Bazilică provine din centrul de distribuție a apei Egrikapi din Pădurea Belgradului, aflată la 19 km la nord de oraș. Această apă călătorește prin 971 m prin apeducte construite de împăratul Iustinian.
Locația era de vis pentru cei pasionați de fotografie!
Aveai parte de imagini superbe, lumini multe, tot ce mai lipsea era timpul. Pentru cei care vor poze cât mai bune recomand totuși un trepied. Eu am regretat că nu l-am avut cu mine pentru că trebuia să caut mereu o stinghie de lemn unde să pot rezema aparatul.
Localizate în colțul nord-vestic al cisternei, bazele a două coloane refolosite întruchipează chipul Meduzei. Originea capul este necunoscută, deși se bănuiește că aceste baze au fost aduse la cisternă după ce au fost scoase dintr-o clădire din timpul perioadei târzii romane. Tradiția spune că acele blocuri sunt orientate în lateral și inversate pentru a nega puterea contemplării gorgonilor, cu toate acestea se crede că au fost plasate așa doar pentru a fi potrivite să susțină greutatea coloanelor.
Conform mitului, Meduza a fost una din cei trei gorgoni, o creatură femelă îngrozitoare din mitologia greacă. Legenda spune că Meduza, cu părul ei de șerpi, putea transforma în piatră pe oricine se uita la ea. O altă versiune a poveștii susține că Meduza a fost singurul gorgon mortal, o fată frumoasă cu păr lung și ochi negri, care a fost îndrăgostită de Perseus, fiul lui Zeus. Atena, de asemenea îndrăgostită de Perseus, a transformat părul Meduzei în șerpi, într-o criză de gelozie. De atunci, orice persoană se uită la Meduza este împietrită. După ce a aflat de blestemul Meduzei, Perseus a decapitat-o, luând capul său cu el în război și împietrind inamicii. Se spune că multe sabii bizantine și coloane au fost îngravate cu capul Meduzei întors.
Comments