Puțin mai sus de intrarea în Parcul Gülhane, începe strada Soğukçeşme Sokağı, în traducere *strada fântânii reci*. Este o străduță mică care facilitează trecerea către curtea palatului Topkapi. Mai precis este străduța ce departea curtea palatului Topkapi de curtea Hagia Sofiei. Noi am ajuns pe aici din greșeală dorind defapt să ajungem spre Hagia Sofia și Moscheea Albastră.
Dar peisajul ni s-a părut frumos, erau vreo 3 localuri cu ceai și narghilea, unde se odihneau pisicile la ora aceea, era ora de siesta. Și noi parcă ne-am fi oprit, dar timpul nu era de partea noastră așa că am continuat să mergem pe străduța cu piatră cubică.
După cum se poate vedea, pisica a fost personajul principal din acel moment al zilei. Mai ales că nici nu ne băga în seamă, ba chiar o deranjam din somn. Și pe alte canapele din zonă tronau alte pisicuțe.
Străduța de care povesteam. Deja ne îndreptam către *
Hagia Sophia Pensions* un fel de hotel mai de lux, format din 9 clădiri separate. Interiorul este decorat în stilul secolului 19. 
Aceste case cochete sunt ca un fel de exponate ale perioadei Otomane a Istanbulului. Ele au fost construite aproape lipite de zildul ce imprejmuieste gradinile Topkapi. Din ce am inteles este un hotel cu circuit inchis, mai mult pentru persoane foarte importante.
Intrarea in grădina palatului Topkapi, poarta Imperială (
Bâb-ı Hümâyûn). Grădina se poate vizita oricând gratuit, doar intrarea în palat costă în jur de 20 de lire turcești, deci vreo 40 de lei. Dar din ce am înțeles este un obiectiv turistic superb, ce nu trebuie vizitat în grabă.
La ei este ceva normal să vezi gărzi cu armele în mână peste tot. La mai toate obiectivele importante se pot vedea astfel de paznici. Și te poți poza cu ei fără probleme dacă dorești.
Fântâna Sultan Ahmed chiar de la intrarea înspre Topkapi.
Grădina era încă uimitor de verde, deși eram în decembrie. Gazonul era îngrijit, frunzele erau strânse și pe ici pe colo chiar mai apăreau și niște floricele.
Palatul Topkapi (Topkapı Sarayı) a fost comandat de către sultanul Mehmed al II-lea Fatih in 1459 și terminat în numai 6 ani. Este simbolul și centrul Imperiului Otoman, localizat între golful Cornul de Aur și Marea Marmara, cu o vedere superbă asupra strâmtorii Bosfor.
Palatul este format dintr-un ansamblu de mai multe clădiri mici, cu curți intrioare impresionante și cu 4 zone importante înconjurate de ziduri înalte. În interior pot fi văzute : biserica Hagia Eirene, Muzeul de Arheologie, Haremul Imperial, Turnul Justiției, pavilionul Sfintei Mantii, pavilioane și grădini, grajduri și trezoreria.
Ne ne venea să credem ce vreme de vis aveam în primele zile din decembrie. Îți era mai mare dragul să te plimbi prin grădina și să faci poze, mai ales când simțeai și adierea mării din când în când.
Palatul Topkapi a fost reședința tuturor sultanilor până la domnia lui Abdulmecid I (1839-1860), pentru o perioada de aproximativ patru secole. Palatul Topkapî a început să își piardă din importanță la sfârșitul sec. XVII, când sultanii au preferat să își petreacă timpul în propriile palate. Astfel că în 1853, sultanul Abdülmecid I a decis sa mute curtea în palatul nou-construit, care se numea Dolmabahçe și care este primul palat in stil european din Istanbul.
Intrarea în Palatul Topkapi.
Întregul complex funcționează ca muzeu din anul 1924. El se află pe un promotoriu între Cornul de Aur și Marea Marmara, oferind o priveliște superbă de la geamurile palatului. În timpul bizantinilor aici se afla citadela Bizanțului.
Puțin mai sus de intrarea în Parcul Gülhane, începe strada Soğukçeşme Sokağı, în traducere *strada fântânii reci*. Este o străduță mică care facilitează trecerea către curtea palatului Topkapi. Mai precis este străduța ce departea curtea palatului Topkapi de curtea Hagia Sofiei. Noi am ajuns pe aici din greșeală dorind defapt să ajungem spre Hagia Sofia și Moscheea Albastră.
Dar peisajul ni s-a părut frumos, erau vreo 3 localuri cu ceai și narghilea, unde se odihneau pisicile la ora aceea, era ora de siesta. Și noi parcă ne-am fi oprit, dar timpul nu era de partea noastră așa că am continuat să mergem pe străduța cu piatră cubică.
După cum se poate vedea, pisica a fost personajul principal din acel moment al zilei. Mai ales că nici nu ne băga în seamă, ba chiar o deranjam din somn. Și pe alte canapele din zonă tronau alte pisicuțe.
Străduța de care povesteam. Deja ne îndreptam către *Hagia Sophia Pensions* un fel de hotel mai de lux, format din 9 clădiri separate. Interiorul este decorat în stilul secolului 19. 
Aceste case cochete sunt ca un fel de exponate ale perioadei Otomane a Istanbulului. Ele au fost construite aproape lipite de zildul ce imprejmuieste gradinile Topkapi. Din ce am inteles este un hotel cu circuit inchis, mai mult pentru persoane foarte importante.
Intrarea in grădina palatului Topkapi, poarta Imperială (Bâb-ı Hümâyûn). Grădina se poate vizita oricând gratuit, doar intrarea în palat costă în jur de 20 de lire turcești, deci vreo 40 de lei. Dar din ce am înțeles este un obiectiv turistic superb, ce nu trebuie vizitat în grabă.
La ei este ceva normal să vezi gărzi cu armele în mână peste tot. La mai toate obiectivele importante se pot vedea astfel de paznici. Și te poți poza cu ei fără probleme dacă dorești.
Fântâna Sultan Ahmed chiar de la intrarea înspre Topkapi.
Grădina era încă uimitor de verde, deși eram în decembrie. Gazonul era îngrijit, frunzele erau strânse și pe ici pe colo chiar mai apăreau și niște floricele.
Palatul Topkapi (Topkapı Sarayı) a fost comandat de către sultanul Mehmed al II-lea Fatih in 1459 și terminat în numai 6 ani. Este simbolul și centrul Imperiului Otoman, localizat între golful Cornul de Aur și Marea Marmara, cu o vedere superbă asupra strâmtorii Bosfor.
Palatul este format dintr-un ansamblu de mai multe clădiri mici, cu curți intrioare impresionante și cu 4 zone importante înconjurate de ziduri înalte. În interior pot fi văzute : biserica Hagia Eirene, Muzeul de Arheologie, Haremul Imperial, Turnul Justiției, pavilionul Sfintei Mantii, pavilioane și grădini, grajduri și trezoreria.
Ne ne venea să credem ce vreme de vis aveam în primele zile din decembrie. Îți era mai mare dragul să te plimbi prin grădina și să faci poze, mai ales când simțeai și adierea mării din când în când.
Palatul Topkapi a fost reședința tuturor sultanilor până la domnia lui Abdulmecid I (1839-1860), pentru o perioada de aproximativ patru secole. Palatul Topkapî a început să își piardă din importanță la sfârșitul sec. XVII, când sultanii au preferat să își petreacă timpul în propriile palate. Astfel că în 1853, sultanul Abdülmecid I a decis sa mute curtea în palatul nou-construit, care se numea Dolmabahçe și care este primul palat in stil european din Istanbul. 
Intrarea în Palatul Topkapi.
Întregul complex funcționează ca muzeu din anul 1924. El se află pe un promotoriu între Cornul de Aur și Marea Marmara, oferind o priveliște superbă de la geamurile palatului. În timpul bizantinilor aici se afla citadela Bizanțului.
Comments