Friday, October 07, 2011

Moscheea Sultan Ahmed Istanbul Turcia

Aveți grijă la un singur lucru când mergeți aici, moscheea se vizitează gratuit și nu există niciun fel de ghid. Intri și stai cât vrei. Așa că ignorați orice om *binevoitor* care se oferă să vă povestească sau să vă ajute în perimetrul acesta. Mai ales că doar dacă sunt puțini băgați în seamă, e și mai greu să scapi de ei.
Moscheea Sultan Ahmed (Sultanahmet Camii) mai este cunoscută și sub denumirea de Moscheea Albastră (datorită faptului că pe interior predomină în anumite locuri culoarea albastră) si se află în Istanbul, fosta capitală a Imperiului Otoman.
Intrarea în curtea interioară a Moscheii Albastre.
Aspectul Moscheii Sultan Ahmed este punctul culminant al celor două secole de dezvoltare a moscheilor otomane şi a bisericilor bizantine. Aceasta incorporează câteve elemente bizantine ale Hagiei Sofia cu arhitectura tradiţională islamică şi, totodată, este considerată ultima cea mai mare moschee din perioada clasică. Arhitectul a reuşit să sintetizeze ideile marelui Sinan, ce ţintea spre dimenisiuni impresionabile, măreţie şi splendoare.
Faţada curţii spaţioase a fost construită în acelaşi mod ca şi faţada moscheii Suleymaiye, exceptând de plusul de turnuleţe de pe colţul cupolelor. Curtea este la fel de mare ca şi moscheea în sine şi este înconjurată de arcade boltite continue (revak).
Un lanţ de fier greu atârnă pe partea superioară a intrării în curte. Doar sultanul putea intra în curtea moscheii pe cal. Lanţul era pus acolo, astfel ca sultanul trebuia să îşi coboare capul de fiecare dată când intra în curte, pentru a nu fi lovit. Acesta era un gest simbolic, pentru a se asigura umilitatea conducătorului în faţa divinului.
Fântana centrală hexagonală este oarecum mică în contrast cu dimensiunile curţii. Poarta monumentală, dar îngustă, către curte este evidenţiată arhitectural de către arcadă. Semiacropola sa are o structură stalactită fină, încoronată de o acropola cu nervuri mici.

Sunt tare curioasă ce anume este scris chiar acolo la intrarea în moschee.
Destul de multă lume, deși nu era sezon.
Intrarea în moschee a celor care nu sunt musulmani. Sau cel puțin așa ne-au zis cei care păzeau locația. Se pare că sunt 2 intrări, una pentru musulmani, ca să se poată ruga în voie și una pentru restul de turiști care să poată poza în voie.
Dacă cumva aveai pantaloni scurți, atunci trebuia neapărat fustiță. Bine era un fel de pânză care se ajusta cu scai, dar mi s-a părut ciudat că și băieții au trebuit să facă asta. Măcar nouă nu ni s-a cerut să ne punem batic în cap, deci tot e un pas înainte.
Interiorul moscheii este alineat cu mai mult de 20.000 de dale ceramice manufacturate la Iznik (oraşul antic Niceea) în mai mult de 50 de modele. Dalele de mai jos sunt tradiţionale, în timp ce în galerie, aspectul lor devine flamboiant cu reprezentări de flori, fructe şi chiparoşi.
Mai mult de 20.000 de dale au fost făcute sub supravegherea maestrului de la Iznik, Kasap Haci, şi Baris Efendi din Avanos (Cappadocia). Preţul plătit pentru fiecare dală a fost fixat prin decretul sultanului, în timp ce preţul dalelor în general au crescut de-a lungul timpului.
Ca rezultat, calitatea dalelor folosite a scăzut gradual. Culoarea s-a estompat şi s-a schimbat (roşu a devenit maro şi verde în albastru). Dalele de pe spatele balconului sunt dale reciclate din haremul Palatului Topkapi, când acesta a fost distrus de foc în 1574.
Partea superioară a interiorului e dominată de vopsea albastră. Mai mult de 200 de vitralii cu modele complicate permit luminii să intre, luminând camera astăzi împreună cu candelabrele. Pe candelabre se găsesc ouă de struţ, pentru a evita crearea de panze de păianjeni.
Decoraţiile includ versuri din Qur'an, multe dintre ele sunt făcute de Seyyid Kasim Gubari, ce este recunoscut ca cel mai mare caligraf din timpul lui. Podelele sunt acoperite de carpete, care sunt donate de oameni şi care sunt înlocuite regulat. Ferestrele spaţioase conferă o impresie spaţioasă.
Erau destul de puțini musulmani la rugăciune când am trecut noi pe acolo. Dar în schimb zona de turiști era plină. Cu greu puteai face poze în voie. Așa că la un moment dat ne-am așezat pe covor undeva și am așteptat să se mai elibereze.
Fiecare semiacropolă are 14 ferestre, în timp ce acropola centrală are 28. Vitraliile au fost un cadou de la Doamna de Veneţia către sultan. Majoritatea acestor vitralii au fost înlocuite de versiuni moderne cu valoare artistică mică sau deloc.
Intrarea pentru turiști - interior
Cel mai important element al interiorului este mihrabul, care a fost realizat din marmură fin sculptată, cu o nişă stalactită şi un panou inscripţionat deasupra sa. Pereţii alăturaţi sunt înveliţi în dale de ceramică, dar cu atâtea ferestre în jur o fac să pară mai puţin spectaculoasă. Moscheea a fost gândită astfel încât oricât de aglomerată ar fi, toată lumea să îl poată vedea şi auzi pe Imam.

4 comments:

Dudian said...

E uimitoare Sultanahmet, as fi stat acolo ore intregi si as fi dormit pe covorul moale...poate ai norocul sa vezi si moscheea Selimye din Edirne, pe mine m-au impresionat ambele la fel de mult.

rosekate said...

Este superb inauntru, trebuie admirata pasiunea lor pentru detalii si culoare. Fabulos!

mioara said...

in cine sa mai credem?

Dianora Ungureanu-Maier said...

@dudian - Chiar e uimitoare. Din pacate prin Edirne nu am oprit niciodata. Am fost insa prin alte orasele faine din zona.

@Rose - Da, turcii si-au pastrat bine o parte din patrimoniu. Regret doar ca pe vremea cand mergeam des in Turcia nu existau aparate digitale, asa ca am putine poze clasice din aceea perioada.