Palatul Dolmabahce Istanbul Turcia
Turnul cu ceas Dolmabahce este situat în afara Palatului Dolmabahce și fusese comandat de sultanul Abdulhamid II (1842-1918). Turnul a fost construit de către arhitectul curții turcești între anii 1890 și 1895. Construit în stilul neobaroc otoman, turnul cu patru fețe și patru etaje are 27 de m înălțime. Ceasul propriu - zis a fost creat de către francezul Jean - Paul Garnier și instalat de către Johann Mayer. În 1979, ceasul mecanic original a fost transformat parțial într-unul electric.
Intrarea in curtea palatului Dolmabahce. Acesta a fost singurul obiectiv turistic unde am putut să obținem o reducere de preț, de la 20 de lire turcești cât era în mor normal, noi am plătit doar 5, dar asta și pentru că am avut un turc cu noi care să trateze la ghișeu.
Palatul Dolmabahçe se află în districtul Besiktas din Istanbul, Turcia, pe partea europeană a strâmtorii Bosfor. Acesta a servit drept centru principal administrativ al Imperiului Otoman începând cu anul 1856 şi până în 1922, exceptând un interval de 22 de ani (1887-1909) în care Palatul Yildiz a preluat acest rol.
Ca și în alte zone turistice gardienii cu pușca erau prezenți la datorie, de data asta erau chiar puși acolo pentru poze, făcând un mic spectacol atunci când se schimba garda.
Locația Dolmabahce era la început un golf pe Bosfor, care a devenit în timpul secolului al XVIII-lea grădină imperială, mult apreciată de sultanii otomani. De aici a preluat numele Dolmabahce (umplut cu verdeață), ce vine din cuvântul turcesc ”dolma” (umplut) și ”bahce” (grădină). Mai multe palate de varî au fost construite aici în timpul secolelor XVIII - XIX.
Puțin spectacol pentru turiștii din palat. Istanbulul a învățat să facă spectacole din orice, chiar și din simpla schimbare a gărzii, totul se întâmplă ca în Vest.
Palatul conține trei părți: Mabeyn-i Hümâyûn (sau Selamlik, ce era rezervat bărbaților), Muayede Salonu (sala de ceremonii) și Harem-i Hümâyûn (haremul, apartamentele rezidențiale ale familiei sultanului). Palatul are 285 camere, 46 de săli, 6 băi și 68 de toalete.
Vizita la Palatul Dolmabahce începe la sala Medhal. Camerele ce pornesc de la Medhal sunt îndreptate către mare și către pământ. Camerele cu vedere la mare erau ocupate de oficiali de vârf din Imperiul Otoman și de miniștrii altor țări, în timp ce camerele cu vedere către pământ erau ocupate de administratorii palatului și ai statului.
Musafirii trebuiau să aștepte întâi în această sală și apoi erau conduși în camerele lor, la momentul potrivit de către ofițerul de protocol al palatului. La intrarea în Medhal, pot fi observate mesele Boulle pe ambele părți ale camerei, ce poartă monograma sultanului Abdulmecid. Monograma regală a sultanului este de asemenea pe șemineu. Candelabrul englez ancorat în mijlocul acestei camere are 60 de brațe.
Și aici ca în marile muzee, ești rugat să porți niște papucei în picioare. Erau un fel de învelitori din plastic, care se mulau bine pe forma piciorului, astfel că nu îngreuna mersul. Aceste accesorii roz erau incluse în prețul biletului. Și după ce te încâlțai la intrare, stăteai la coadă până la eliberarea unui ghid, ce putea să îți facă prezentarea în limba dorită. Noi am ales engleză, dar am avut și ghinionul ca turcul să aibă un puternic accent turcesc în engleza lui și era destul de dificil de urmărit uneori.
Palatul Dolmabahçe a fost construit la ordinele celui de-al 31-lea sultan al Imperiului, Abdulmecid I, și a fost contruit între anii 1843 și 1856. Haci Said era responsabil de monitorizarea construcției, în timp ce proiectul a fost realizat de arhitecții Garabet Balyan, fiul său, Nigogayos Balyan, și Evanis Kalfa. Costurile totale ale construcției s-au ridicat la 5 milioane de bani de aur, echivalentul a 35 de tone de aur. 14 tone de aur în formă de frunză de aur au fost folosite pentru a auri tavanul celor 45.000 de mp ai palatului, ce ocupă o suprafață de 110.000 mp.
Designul conține elemente eclectice din Baroc, Rococo și Neoclasic, împletite cu arhitectura tradițională otomană pentru a crea o nouă sinteză. Aspectul palatului și decorul reflectă influența crescândă a stilurilor și a standardelor europene în cultura și arta otomană, în timpul perioadei Tanzimat.
Din punct de vedere funcțional, pe de altă parte, conține și elemente tradiționale din viața de zi cu zi din palatele otomane și caracteristici din casele tradiționale turcești. Dolmabahce este cel mai mare palat din Turcia, având în vedere că în sine construcția ocupă 45.000 mp. Înainte, sultanul și familia sa au trăit la Palatul Topkapi, însă acesta nu mai prezenta lux și stil pentru această familie, astfel că Abdulmecid a luat decizia de a construit Palatul Dolmabahce lângă locul fostului Palat Besiktas, care a fost demolat.
Topkapi are exemple deosebite de dale Iznik și sculpturi otomane, în timp ce Dolmabahce conține mult mai mult aur și cristal. Turiștii sunt liberi să se plimbe prin Topkapi după bunul plac, în timp ce turiștii ce vor să vadă interiorul Palatului Dolmabahce o pot face doar sub supervizarea unui ghid.
Palatul Dolmabahce a fost casa a șase sultani din anul 1856, când a fost prima oară locuit, până la abolirea lui Califat în 1924: ultima persoană regală care a locuit aici a fost Califatul Abdulmecid Efendi. O lege intrată în vigoare din 3 martie 1924 a transferat proprietatea palatului în moștenire națională a Republicii Turciei.
Mustafa Kemal Ataturk, fondatorul și primul președinte al republicii anterior menționată, a folosit palatul ca rezidență prezidențială în timpul verilor. Ataturk și-a petrecut ultimile zile ale tratamentului său medical în acest palat, unde a murit pe data de 10 noiembrie 1938. Toate ceasurile din palat au fost oprite și setate la 9:05 după moartea sa. Ceasul din camera în care a murit Ataturk arată încă ora 9:05, în memoria sa.
Cel mai mare candelabru de cristal boem din lume se află în acest palat. Candelabrul, un cadou de la regina Victoria, are 750 de lămpi și cântărește 4.5 tone. Dolmabahce are cea mai mare colecție boemă și de candelabre de cristal Baccarat din lume, una dintre scările mari are balustrade de cristal Baccarat.
Grupul de 30 de oameni (aproape toți în poză) care a plecat din Sofia către Istanbul pentru încă 3 zile de soare și căldură (în timp ce în Sofia deja ningea pe 2 Decembrie).
Un palat impresionant, care merită vizitat de oricine ajunge în Istanbul. Vizitarea întregului palat durează cam o oră și ceva. Din păcate nu este permis fotografiatul în interiorul palatului, așa că acesta este motivul pentru care nu am nicio poză. Ghidul a fost cu ochii pe noi ca pe butelie.
Comments
ştii şi tu cât de stricţi sunt cu regulile din interior deci înţelegi cât de complicat a fost să facem un tur al palatului în pas alergător. a, ei îşi imaginau că am furat ceva de ne grăbim aşa tare să ieşim. :))
@Rose - A fost pur si simplu noroc de moment. Nici nu am realizat ce am pozat decat mai tarziu.