Poze Muzeul de Arta Veche Apuseana Ing. Minovici
Pentru a afla mai multe detalii despre Vilele Minovici din București (situate langa Gara Băneasa / Fantâna Miorița) atunci citiți primul articol AICI.
Una din cele două case ale familiei Minovici.
Spectaculosul interior al Muzeului de Arta Apuseană. Am rămas plăcut impresionată de această scară circulară și de îmbinarea ei perfectă în casă.
Vedere către bibliotecă, iar sus se afla dormitorul.
Mi-a plăcut mult felul în care era iluminată casa, atât prin lumină artificială cât și prin lumină naturală, având destule geamuri inteligent amplasate.
Sala de mese - bucătăria.
unul din multele vitralii din casă
Detaliile și culorile sunt uimitor de bine păstrate chiar și după mulți ani. Mai ales că deși vitraliul în sine este mic, aproximativ cât o coală A4, imediat ce ajungi foarte aproape de el poți observa o sumedenie de detalii.
O parte din biblioteca casei. Nu e un loc bun pentru un pasionat de cărți, Pericol de suferință, mai ales pentru cei care știu germană și franceză, pentru că din ce am văzut aceste 2 limbi dominau biblioteca.
Biblioteca văzută din hol
Tot în bibliotecă, geamul ce dă înspre curtea interioară.
Imediat ce am intrat în casă aveam impresia că m-am teleportat. Prietenul meu Mircea îmi promisese că voi rămâne uimită, dar mă simțeam undeva în Anglia sau Belgia, în urmă cu vreun secol. Un sentiment tare plăcut să simți că totuși poți călătorii în timp și prin Europa fără a pleca efectiv din a noastră capitală.
Tot vizitând casa, la un moment dat am avut o străfulgerare în ceea ce privește numele Inginerului Minovici și l-am întrebat pe domnul de acolo (din păcate nu știu cum se numește, așa că îi voi spune *ghid*) dacă inginerul avea origini slave, ici-ul de la final sunându-mi foarte sârbesc.
Și astfel am aflat că Inginerul Mina, se trăgea din zona Tetovo, a Macedoniei de astăzi, fiind dintr-o familie de aromâni. Dar în momentul în care au venit în România, trecând prin Serbia, au prins fix perioada când sârbii schimbau numele populațiilor străine din teritoriu, toate trebuind să sune *sârbesc*. Și din ce am înțeles de la domnul ghid, inginerul Minovici a avut ceva probleme mai apoi din cauza acestui nume, fiind obligat să demonstreze că nu este evreu.
Casa - exterior. Văzută din curtea vilei.
Detaliu din grădină.
În depărtare casa în stil neoromânesc, sau *Casa cu clopoței* care din păcate nu se mai poate vizita. Este în pericol de prăbușire și nu sunt bani și doritori probabil să o restaureze.
Detaliu de exterior - scara ce făcea legătura între etaje.
Multe mulțumiri ghidului pentru povești și mai ales că ne-a permis să facem poze. O casă așa frumoasă, merită mai mulși vizitatori bucureșteni, pentru că în mod uimitor, de străini nu duce lipsă!
Și pe aici se putea ajunge repede în stradă.
Toamna instalată în drepturi în curtea vilei Minovici.
Fațada casei. Impunătoare, nu-i așa?
Muzeul văzut din stradă
Povestirea din primul articol este scrisă de bunul meu prieten, Mircea Stanca, fost coleg de facultate, actualmente partenerul meu în redescoperirea Bucureștiului și promovarea caselor frumoase. Ps. Mircea este și arhitect de profesie, așa că am preferat ca el să vă povestească despre acest loc frumos descoperit de mine într-o zi răcoroasă de noiembrie.
Comments