Wednesday, December 14, 2011

Vodici Sfantul Jovan sau Boboteaza in Macedonia

Boboteaza nu mi s-a părut niciodată o sărbătoare în adevăratul sens al cuvântului. Era doar o altă sărbătoare religioasă și atât. Știam ce semnifică și ce anume se întâmplă la noi de Bobotează, dar ceea ce am descoperit în micul orășel macedonean numit Ohrid, mi-a schimbat radical opinia despre această zi.

Important de știut că Sveti Jovan la ei, este defapt Sfântul Ion la noi, doar că în Macedonia se sărbătorește la 2 săptămâni după noi, ei fiind la fel ca și sârbii și grecii pe rit vechi. De obicei nebunia începe în jur de 18-19 ianuarie.

Prima impresie când ieși pe stradă dimineața este că probabil fac și eu vreun meeting sau o revoltă, mica piața de lângă port arătând ca la un asalt, plină ochi de lume. În jur erau amplasate fel de fel de scene și preoții se aflau la loc de cinste pe o platformă mare, aflată pe un vas în mijlocul lacului, astfel că erau în centrul atenției.

Deși era trecut de jumătatea lui Ianuarie, vremea nu era răcoroasă. Deși apa lacului avea în jur de 5 grade, din păcate pentru *participanții* activi la Bobotează. Pe faleza din port încă de la orele dimineții s-au instalat fel de fel de comercianți ambulanți. Dar pe lângă acestia, erau anumite puncte, de unde se putea lua gratis rachie fiartă (țuică). Probabil datorită gerului pe care l-au avut de înfruntat în alți ani. Dar interesant era că tot orașul era omenit cu cel puțin un păhărel de tărie. Zic cel puțin pentru că și ambulanța veghea pacea în zonă, mai ales că se mai găsea câte un viteaz care își uita limita și apoi ședea pe jos la un pui de somn.

Micul orășel a devenit neîncăpător, plin de macedoneni, albanezi și străini. Cred că populația s-a dublat în acel weekend. Slujba de Bobotează a început pe la ora 11 și a fost susținută de vreo 20 de preoți în frunte cu episcopul de Ohrid. Aceasta era transmisă pe ecranele din zonă și datorită sonorizării foarte bune, se aude în tot centrul.

După terminarea slujbei, a sosit momentul mult așteptat. Aruncare crucii. De ce era așa import acest lucru pentru tineretul din Ohrid? În primul rând pentru că flăcăul în cauză primea un apartament de 2 camere în centrul orașului și devenea eroul zonei pentru această sărbătoare, astfel că oriunde ar fi mers în acele zile era omenit de patronii localului de parcă se știau de-o viață. Era o răsplată frumoasă, mai ales pentru a te lupta cu apa rece a lacului.

În tot acest timp pe scenele din zonă s-au urcat diverse formații locale și fanfara din Ohrid care au încins bine de tot atmosfera. Mai ales că oamenii nu trebuiau să se cunoască ca să danseze și să se simtă bine împreună. Totul în zonă părea mai ceva decât la un carnaval! Multă animație venind din toate părțile.

Mai ales că în aceste 2-3 zile de obicei toți cei din zona Ohrid sunt liberi, mai puțin tavernele și medicii care au cel mai mult de muncă în acest weekend. Rachiul curge în cantități industriale în piața de lângă port în prima zi, urmând ca în a doua zi să curgă vinul din mai toate regiunile viticole ale Macedoniei. Recomand *Tăga za jug* dacă găsiți pe undeva.

După ospățul cu rachiu fiert și adusul crucii la mal, mulțimea începe să se împrăștie. În primă instanță ai crede că fug de o bombă, când colo ei fugind să ocupe locuri în localul/taverna favorită. Asta pentru că după prinsul crucii timp de vreo oră și ceva localurile își omenesc vizitatorii cu bucate atent alese în funcție de specificul localului. Da, și acest lucru se întâmplă tot pe gratis pentru vreo oră sau două. De obicei se servesc langoși, gogoși, prăjiturele și fel de fel de aperitive. Noi am fost la pizzăria preferată, unde am primit o pizza pe care ne-am făcut-o așa cum am dorit! Și în timp ce ne bucuram de mâncare, a trecut prin zonă și fanfara care ne-a încântat preț de vreo 15 minute, la un moment dat cântând și celebra Ciocârlia (pe care apoi am aflat că uneori sârbii o cred a lor, dar asta e altă poveste).

Pe străzi veselia e în toi toată ziua, uneori chiar ai impresia că e anul nou, doar că fără artificiile de rigoare. Poate povestea nu pare la fel de faina precum este sărbătoarea asta acolo când o simți, când te alături macedonenilor și fredonezi cântece sârbești, când ne aducem aminte ce frumos cânta Toșe - Zajdi, zajdi. Și mai ales când vezi că până acolo au dus aromânii noștrii fel de fel de cântece, care azi se mai găsesc așa.. frânturi.
La 10 dimineața mergând înspre port. Deja se poate vedea fluxul de oameni care mergeam ca și noi înspre centru.
Da, deja la 10,30 era plin în zonă!
Apă sințită, rachiu, cruciulițe de lemn.. totul era de vânzare!
Puhoiul văzut din altă parte
Aici deja era *asediul teraselor* după ce se spărsese conducta.
Cea mai bună pizza din Ohrid se găsește la Cossa Nostra! Mai ales dacă aveți norocul să-l găsiți pe Zuchi la bucătărie.
Pizza vegetariană
Panorama lacului era de vis. Aici se vede totul dinspre Sv Jovan Kaneo.
După cum spuneam terasele s-au umplut repede, mulți alegând în cele din urmă să stea și în picioare dacă așa puteau sta alături de grupul lor.
Tineri înotând după cruce.
După cum se vede, competiția a fost mare. Și niciunul dintre ei nu s-a lăsat mai prejos. Doar că unul a fost cu câteva secunde mai sprinten.
Mulțimea și orașul în spate
Ca la revoluție!
Scenele de care vă povesteam
Da, așa de mulți am fost! Câteva mii bune de oameni. Și totul într-un mic orășel din Macedonia, un orășel aflat destul de aproape de granița cu Albania. Și se pare că Ohridul are parte de un PR fantastic în condițiile în care gradul de ocupare al zonei era de 100% și pe net abia găsești mai multe detalii despre a lor Bobotează, cunoscută mai bine sub numele de cod *Vodici*.

2 comments:

Alexandra said...

Foarte interesante imaginile. Tu le-ai realizat?

Dianora Ungureanu-Maier said...

Buna Alexandra! Da pozele fac parte din arhiva familiei. Sunt facute anul acesta in Ianuarie ;)