Festivalul Surva Kukeri Pernik Bulgaria

Despre Festivalul Kukerilor sau Surva (cum este denumirea oficială) v-am mai povestit și anul trecut după ce am fost acolo. El se desfășoară de obicei în ultimul weekend al lunii ianuarie. Și nu știu cum, dar mereu se întâmplă să fie cel mai friguros weekend! Anul trecut am degerat acolo deși eram foarte bine înfofolită, și cum vin fiert nu se găsea în zonă, doar rakia, am zis pas și m-am ales cu o răceală. Ceea ce trebuie să știți despre festival este faptul că este internațional și strânge costume din mai toți balcanii + Moldova și Ucraina și alte țări surpriză. Din păcate România nu a participat acolo în ultimii ani deși sunt convinsă că am fi avut niște costume și scenete frumoase de arătat și altora!

Acest obicei se practica de obicei între Anul nou și Bobotează, când feciorii (uneori mai participă și bărbați căsătoriți) satului ieșeau pe uliță în zorii zilei îmbrăcați în fel de fel de costume urâte și înfricoșetoare pentru a alunga spiritele rele și pentru a avea parte de încă un an bun, cu o recoltă bogată și fără dăunători.

Luna ianuarie era o lună plină de încărcătură spirituală și mitologică, atât la noi cât și la vecinii de peste Dunăre, toți trebuind să îndeplinim anumite ritualuri pentru fiecare sărbătoare, fie că uneori bărbații erau cei care se luptau cu spiritele fie că erau femeile (de Babinden), în luna ianuarie tradițiile erau foarte importante, iar semnele erau cele care le arătau țăranilor dacă vor avea o recoltă bună (în funcție de grosimea zăpezii din preajma zilei Sfâtului Atanas).

Colindătorii erau și ei nelipsiți. În a doua zi de festival (într-o sâmbătă) când am venit noi, ei au fost cei care au deschis *parada* de obiceiuri și costume. Ei ne-au sorcovit și ne-au urat un an bun încă de cu dimineață de pe la ora 9.

Apoi încetișor au început să apară kukerii din diverse zone și sate ale Bulgariei, fiecare dorind să-și etaleze costumele bine îngrijite și obiceiurile specifice pentru a alunga spiritele rele.

Și suntele făcute de ei nu erau doar verbale, de cele mai multe ori lovind cu lemnul în ceva sau purtând diverși clopoței atârnați de ei. Și așa reușeau să facă mult zgomot doar mișcându-se.

Alt grup de kukeri a venit și cu un popă la ei, ca ritualul să fie și sfințit în timp ce noi îl privim. Partea bună a costumelor ăstora este că măcar țin de cald (sper) pentru că alfel îmi e milă de bieții oameni care an de an îndură gerul pentru noi.

Nu prea mi-am dat seama dacă era o capră sau un cal.

Kukerii din micul orășel Kalofer de la poalele munților Balcani mi s-au părut haioși pentru că având costumele astea arătau mai degrabă cu cei din Ku Klux Klan-ul american. Dar probabil pentru un negru din America ar fi fost o imagine mai dură.

Un mic close-up.

Un kuker mai colorat dar plin de talăngi!

Altul care fuma și țopăia de zor pe acolo în timp ce aștepta să intre *în scenă*. Din păcate coada era lungă și mulți stăteau o bună bucată de vreme în frig.

Încă un kuker bulgăresc, cu o mască nu tocmai originală de data asta. Pe parcursul zilei am observat și diverse grupe de bufoni, care chiar dacă erau amuzanți se îndepărtau de tema tradițională a festivalului.

Și multe clopoțele în dotare!

Let's dance! Sau dance me till the end of winter.

Dar cum festivalul este unul internațional, am putut admira mai multe țări pe acolo printre care și Ucraina, care chiar dacă nu au venit cu costume care să ne sperie, tot au fost drăguți și chiar mă duceau cu gândul la Crăciun!

Dacă era și mai multă zăpadă în jur aș fi putut crede că este din nou Decembrie și că iar vine moșul pe la noi. dar micuții omuleți de zăpadă erau scumpi foc.

Nu prea am înțeles eu ce legătură aveau cei din Palestina (asta scrie și pe tabela din poză) cu acest festival, dar prezența lor a fost apreciată de cei prezenți în Pernik, mai ales că 99% probabil nu văzuseră pe nimeni din Palestina.

Tot Palestina.

Aici ne-am întors din nou în Balcani, doar pe la noi în special în România și Bulgaria din ce am văzut se găsesc astfel de monștri care săa lunge spiritele malefice. Sau cel puțin restul țărilor balcanice nu au venit pe acolo cu astfel de costume. Deși românii nu au fost prezenți știu de existența costumelor de acest gen de la părinții mei care mi-au povestit că ei încă au prins astfel de obiceiuri în copilărie.

Am trăit să văd și vrăjitoare cântând la acordeon!

Șiiii Muntenegru! Care păreau că merg la carnaval.

Macedonia, doar un mic grup. Din ce am înțeles au mai fost și altele care au defilat, mai ales că festivalul ține 2 zile și jumătate.

Sardinia - sau micile fantome

Tot Sardinia

Cel mai mare clopot pe care l-am văzut vreodată pe un om! Nu credeam că există asemenea clopote portabile. Credeam că dacă e mare, clar este destinat unei biserici. Mai are rost să vă spun ce zgomote infernale scotea clopotul?

Măști tipice bulgărești susșinute pe un cadru de lemn.

Cei mici beneficiau de măști mai ușoare.

Din nou măști mari și grele. Și când te gândești că în pozele mele sunt pozate doar costumele ce au defilat între 9 dimineața și ora 15! Defilarea a durat până spre seară!