Curtea Domneasca Targoviste Romania
După ce vizitasem Târgiviștele bulgăresc anul trecut mi-am dorit să ajung și pe la noi. Se pare că nu am avut ocazia să fac asta în 2011, așa că am recuperat în februarie 2012. Mai ales că citisem mult despre comunitatea bulgărească din zonă în timp ce îmi scriam licența. Așa că datorită lui Octavian, am ajuns și aici!
"Mahalaua sârbească din Târgovişte a fost martora de-a lungul vremurilor a tuturor evenimentelor istorice din istoria oraşului Târgovişte, fiind singura arie din oraş care a fost locuită neîncetat de aceeaşi populaţie de-a lungul întregii istorii a oraşului, şi prin urmare zona cu cei mai vechi târgovişteni, putem spune.
Probabil existentă încă anterior întemeierii statului feudal Ţara Românească, numele oraşului Târgovişte fiind de origine slavă, sârbească sau bulgărească, mahalaua se constituie într-un organism autonom în cadrul administraţiei oraşului, fiind suficient de importantă pentru ca Neagoe Basarab să construiască aici una din bisericile reprezentative pentru întreaga sa ideologie politico-religioasă, biserica sârbească cu hramul Sfântului Nifon, patronul renaşterii spirituale şi culturale din epoca lui Neagoe.
Populaţia care locuieşte această parte a oraşului Târgovişte este una dintre enclavele lingvistice cele mai importante din arealul lingvistic al uniunii balcanice, populaţia de aici, un amestec sârbo-bulgar care astăzi se identifică etnic cu bulgarii, vorbind unul dintre cele mai vechi dialecte, dacă nu cea mai arhaică formă de limbă bulgară din Balcani. Această rezervaţie lingvistică, ce ne poate lămuri procesul complex al genezei limbii bulgare, şi al evoluţiei ei în timp, este din păcate astăzi prea puţin cercetată, ea fiind cea mai veche comunitate slavă din Ţara Românească, anterioară celor de la Buzău şi Bucureşti, alte două oraşe cu comunităţi sud-slave importante.
Legendele bulgarilor din Târgovişte vădesc arhaism, şi mărturisesc despre vremea când cele două popoare erau unite în aceeaşi unitate politică a ţaratului româno-bulgar, românii apărând ca cei care le-au putut oferi un refugiu lor şi credinţei lor din faţa năvălitorilor păgâni, lăsându-i să locuiască în ţara lor şi construindu-le biserici frumoase în care le cinsteau sfinţii lor bulgari, refugiaţi la nordul Dunării deodată cu ei.
Un alt fenomen interesant, şi specific balcanic, este bilingvismul slavo-român, însoţit de o dualitate identitară. Dezinvoltura cu care aceşti oameni acceptă să fie denumiţi atât sârbi, cât şi bulgari, ba chiar români, uneori şi declarându-se ca atare arată pe de o parte diferitele straturi de populaţie care s-au aşezat aici, fapt confirmat şi de toponime diferite pentru acelaşi loc din comunitate dat de locuitori de pe străzi diferite, iar pe de altă parte superioritatea la care au ajuns aceşti oameni, în concepţia lor identitară, ei situându-se mai presus de constrângeri identitare exterioare, şi fiind în primul rând ortodocşi, şi târgovişteni."
"Mahalaua sârbească din Târgovişte a fost martora de-a lungul vremurilor a tuturor evenimentelor istorice din istoria oraşului Târgovişte, fiind singura arie din oraş care a fost locuită neîncetat de aceeaşi populaţie de-a lungul întregii istorii a oraşului, şi prin urmare zona cu cei mai vechi târgovişteni, putem spune.
Probabil existentă încă anterior întemeierii statului feudal Ţara Românească, numele oraşului Târgovişte fiind de origine slavă, sârbească sau bulgărească, mahalaua se constituie într-un organism autonom în cadrul administraţiei oraşului, fiind suficient de importantă pentru ca Neagoe Basarab să construiască aici una din bisericile reprezentative pentru întreaga sa ideologie politico-religioasă, biserica sârbească cu hramul Sfântului Nifon, patronul renaşterii spirituale şi culturale din epoca lui Neagoe.
Populaţia care locuieşte această parte a oraşului Târgovişte este una dintre enclavele lingvistice cele mai importante din arealul lingvistic al uniunii balcanice, populaţia de aici, un amestec sârbo-bulgar care astăzi se identifică etnic cu bulgarii, vorbind unul dintre cele mai vechi dialecte, dacă nu cea mai arhaică formă de limbă bulgară din Balcani. Această rezervaţie lingvistică, ce ne poate lămuri procesul complex al genezei limbii bulgare, şi al evoluţiei ei în timp, este din păcate astăzi prea puţin cercetată, ea fiind cea mai veche comunitate slavă din Ţara Românească, anterioară celor de la Buzău şi Bucureşti, alte două oraşe cu comunităţi sud-slave importante.
Legendele bulgarilor din Târgovişte vădesc arhaism, şi mărturisesc despre vremea când cele două popoare erau unite în aceeaşi unitate politică a ţaratului româno-bulgar, românii apărând ca cei care le-au putut oferi un refugiu lor şi credinţei lor din faţa năvălitorilor păgâni, lăsându-i să locuiască în ţara lor şi construindu-le biserici frumoase în care le cinsteau sfinţii lor bulgari, refugiaţi la nordul Dunării deodată cu ei.
Un alt fenomen interesant, şi specific balcanic, este bilingvismul slavo-român, însoţit de o dualitate identitară. Dezinvoltura cu care aceşti oameni acceptă să fie denumiţi atât sârbi, cât şi bulgari, ba chiar români, uneori şi declarându-se ca atare arată pe de o parte diferitele straturi de populaţie care s-au aşezat aici, fapt confirmat şi de toponime diferite pentru acelaşi loc din comunitate dat de locuitori de pe străzi diferite, iar pe de altă parte superioritatea la care au ajuns aceşti oameni, în concepţia lor identitară, ei situându-se mai presus de constrângeri identitare exterioare, şi fiind în primul rând ortodocşi, şi târgovişteni."
Material realizat în 2009 de Stareţu Ştefan
(Sursa: Târgovişte. Monumente istorice şi de artă - Cristian Moisescu)
(Sursa: Târgovişte. Monumente istorice şi de artă - Cristian Moisescu)
Noi am mers aici într-o zi friguroasă de februarie, o zi cu ger năpraznic și care ne amenința cu niște fulgușori de nea. Din fericire am prins drumul într-o stare bună, încât să străbatem rapid cei 80 de km și să ne bucurăm de o după amiază de pozat și distracție cu oameni faini!
Prima oprire a fost la Curtea Domnească, mai ales că 3 dintre noi nu fuseseră niciodată în Târgoviște, așa că ne doream înainte de toate să inspectăm puțin. Biletul de intrare este 4,5 lei pentru studenți și 9 lei pentru restul.
Imediat ce ne-am văzut intrați ampornit veseli spre Turnul Chindiei, despre care se zice că fusese ridicat de Vlad Țepes. Pe lângă importanța lui istorică ca punct de supraveghere și apărare, plus seif al tezaurului, noi ne-am bucurat ca niște copiluți de priviliștea incredibilă ce ne-o ofereau cei 27 de metri înălțime.
Odată ajunși in interior am profitat de momentele când eram singuri să furăm câteva cadre pentru acasă. Și desigur să dăm în mintea copiilor!
Inscripțiile ne mai povestesc puțină istorie.
Scările nu au fost iertate de timp.
Priveliștea de sus din turn.
Zidurile care erau ascunse sub pătura protectoare a Crăiesei Zăpezii.
Întreaga curte arăta superb camuflată în alb și atacată de micuții derviși rotitori. Fulgușorii au început să ne asedieze imediat ce am ajuns în turn.
Momente de fericire.
Copilărie pură! Mai ales că pe jos aveam parte de un mic patinoar, fix sus pe turn. Din fericire zona era prevăzută cu un gărduleț de protecție.
sărind după fulgi
Scările spiralate din interiorul turnului.
Timpul trece fără noi.
Octavian înfruntând marea de alb.
Soarele încercând să ne zâmbească!
Turnul Chindiei privit dintre ruine.
puteam să ne ascundem puțin printre pietrele captive în timp.
Enjoy the silence.
dervișii au continuat să danseze, înfrumusetându-ne câmpul vizual
Către micul muzeu subteran.
Intrarea în biserică
Lumina era atât de frumoasă și caldă..
Din fericire am văzut că biserica este în renovare, și chiar pare a se vedea munca depusă. Deși încă mai sunt picturi de restaurat, măcar locul este pe drumul cel bun.
Tronul din Biserică.
Apărătorii zonei.
Drumul de întoarcere, prin imensul alb. Vântul sufla cu putere aducând zăpada de pe câmp direct pe drum, blocând astfel o parte a câmpului vizual. Dar din fericire s-a circulat execelent și noi ne-am bucurat de spectacolul zăpezii fiind adăpostiți de Kia.
8 Comments