Curtea Domneasca Targoviste Romania
După ce vizitasem Târgiviștele bulgăresc anul trecut mi-am dorit să ajung și pe la noi. Se pare că nu am avut ocazia să fac asta în 2011, așa că am recuperat în februarie 2012. Mai ales că citisem mult despre comunitatea bulgărească din zonă în timp ce îmi scriam licența. Așa că datorită lui Octavian, am ajuns și aici!
"Mahalaua sârbească din Târgovişte a fost martora de-a lungul vremurilor a tuturor evenimentelor istorice din istoria oraşului Târgovişte, fiind singura arie din oraş care a fost locuită neîncetat de aceeaşi populaţie de-a lungul întregii istorii a oraşului, şi prin urmare zona cu cei mai vechi târgovişteni, putem spune.
Probabil existentă încă anterior întemeierii statului feudal Ţara Românească, numele oraşului Târgovişte fiind de origine slavă, sârbească sau bulgărească, mahalaua se constituie într-un organism autonom în cadrul administraţiei oraşului, fiind suficient de importantă pentru ca Neagoe Basarab să construiască aici una din bisericile reprezentative pentru întreaga sa ideologie politico-religioasă, biserica sârbească cu hramul Sfântului Nifon, patronul renaşterii spirituale şi culturale din epoca lui Neagoe.
Populaţia care locuieşte această parte a oraşului Târgovişte este una dintre enclavele lingvistice cele mai importante din arealul lingvistic al uniunii balcanice, populaţia de aici, un amestec sârbo-bulgar care astăzi se identifică etnic cu bulgarii, vorbind unul dintre cele mai vechi dialecte, dacă nu cea mai arhaică formă de limbă bulgară din Balcani. Această rezervaţie lingvistică, ce ne poate lămuri procesul complex al genezei limbii bulgare, şi al evoluţiei ei în timp, este din păcate astăzi prea puţin cercetată, ea fiind cea mai veche comunitate slavă din Ţara Românească, anterioară celor de la Buzău şi Bucureşti, alte două oraşe cu comunităţi sud-slave importante.
Legendele bulgarilor din Târgovişte vădesc arhaism, şi mărturisesc despre vremea când cele două popoare erau unite în aceeaşi unitate politică a ţaratului româno-bulgar, românii apărând ca cei care le-au putut oferi un refugiu lor şi credinţei lor din faţa năvălitorilor păgâni, lăsându-i să locuiască în ţara lor şi construindu-le biserici frumoase în care le cinsteau sfinţii lor bulgari, refugiaţi la nordul Dunării deodată cu ei.
Un alt fenomen interesant, şi specific balcanic, este bilingvismul slavo-român, însoţit de o dualitate identitară. Dezinvoltura cu care aceşti oameni acceptă să fie denumiţi atât sârbi, cât şi bulgari, ba chiar români, uneori şi declarându-se ca atare arată pe de o parte diferitele straturi de populaţie care s-au aşezat aici, fapt confirmat şi de toponime diferite pentru acelaşi loc din comunitate dat de locuitori de pe străzi diferite, iar pe de altă parte superioritatea la care au ajuns aceşti oameni, în concepţia lor identitară, ei situându-se mai presus de constrângeri identitare exterioare, şi fiind în primul rând ortodocşi, şi târgovişteni."
"Mahalaua sârbească din Târgovişte a fost martora de-a lungul vremurilor a tuturor evenimentelor istorice din istoria oraşului Târgovişte, fiind singura arie din oraş care a fost locuită neîncetat de aceeaşi populaţie de-a lungul întregii istorii a oraşului, şi prin urmare zona cu cei mai vechi târgovişteni, putem spune.
Probabil existentă încă anterior întemeierii statului feudal Ţara Românească, numele oraşului Târgovişte fiind de origine slavă, sârbească sau bulgărească, mahalaua se constituie într-un organism autonom în cadrul administraţiei oraşului, fiind suficient de importantă pentru ca Neagoe Basarab să construiască aici una din bisericile reprezentative pentru întreaga sa ideologie politico-religioasă, biserica sârbească cu hramul Sfântului Nifon, patronul renaşterii spirituale şi culturale din epoca lui Neagoe.
Populaţia care locuieşte această parte a oraşului Târgovişte este una dintre enclavele lingvistice cele mai importante din arealul lingvistic al uniunii balcanice, populaţia de aici, un amestec sârbo-bulgar care astăzi se identifică etnic cu bulgarii, vorbind unul dintre cele mai vechi dialecte, dacă nu cea mai arhaică formă de limbă bulgară din Balcani. Această rezervaţie lingvistică, ce ne poate lămuri procesul complex al genezei limbii bulgare, şi al evoluţiei ei în timp, este din păcate astăzi prea puţin cercetată, ea fiind cea mai veche comunitate slavă din Ţara Românească, anterioară celor de la Buzău şi Bucureşti, alte două oraşe cu comunităţi sud-slave importante.
Legendele bulgarilor din Târgovişte vădesc arhaism, şi mărturisesc despre vremea când cele două popoare erau unite în aceeaşi unitate politică a ţaratului româno-bulgar, românii apărând ca cei care le-au putut oferi un refugiu lor şi credinţei lor din faţa năvălitorilor păgâni, lăsându-i să locuiască în ţara lor şi construindu-le biserici frumoase în care le cinsteau sfinţii lor bulgari, refugiaţi la nordul Dunării deodată cu ei.
Un alt fenomen interesant, şi specific balcanic, este bilingvismul slavo-român, însoţit de o dualitate identitară. Dezinvoltura cu care aceşti oameni acceptă să fie denumiţi atât sârbi, cât şi bulgari, ba chiar români, uneori şi declarându-se ca atare arată pe de o parte diferitele straturi de populaţie care s-au aşezat aici, fapt confirmat şi de toponime diferite pentru acelaşi loc din comunitate dat de locuitori de pe străzi diferite, iar pe de altă parte superioritatea la care au ajuns aceşti oameni, în concepţia lor identitară, ei situându-se mai presus de constrângeri identitare exterioare, şi fiind în primul rând ortodocşi, şi târgovişteni."
Material realizat în 2009 de Stareţu Ştefan
(Sursa: Târgovişte. Monumente istorice şi de artă - Cristian Moisescu)
(Sursa: Târgovişte. Monumente istorice şi de artă - Cristian Moisescu)









8 Comments