Zapada in Vulcan Valea Jiului Hunedoara

Așa cum bine știți eu mi-s din Vulcan, Valea Jiului. Un loc tare frumos din punct de vedere al naturii. Chiar este un loc perfect pentru pasionații de munte, de mountain-biking și alte sporturi extreme sau nu. Ps. Daaaa e zona perfectă și pentru cort (pe timp de vară)! Se ajunge mai greu iarna aici, mai ales dacă veniți dinspre Târgu Jiu pe Defileu.

Și cum eu din păcate ajung destul de rar pe acolo, un factor important fiind și distanța București - Vulcan, nu atât kilometrii fiind de vină cât faptul că drumul se face cam în minim 5 ore, pe drum aflându-se multe sate pe unde trebuie să încetinești. Așa că în urmă cu o săptămână un vechi prieten m-a fericit arătându-mi câteva poze superbe făcute de el la final de ianuarie pe dealurile din jur.

Pozele mi-au plăcut cu atât mai mult cu cât zona pozată este fix cea în care am copilărit eu, dealurile din spatele stației Peco fiind locul unde mergeam iarna cu saniile pe dealuri și vara la iarbă verde. Mai ales că înainte de anul 2000 eram mulți puștani în zonă iar grădinile de pe dealurile de lângă bunica mea nu prea erau îngrădite, sau dacă erau, aveau un gard pe sub care ne puteam strecura cu sania.

Așa că iernile erau petrecute pe acolo. Aveam deja propriul traseu, ne confecționasem și niște tunele. Și traseul avea vreun kilometru cel puțin în lungime, dacă nu mai mult! Și partea faină este că era numai al nostru, al celor din zona Peco-ului restul ducându-se către pârtiile de pe dealul din centrul orașului. Doar că acolo exista riscul de a merge prea tare cu sania și să plonjezi direct în stradă.
Privire dinspre Peco, de unde începe efectiv orașul.. către Centru. Da orășelul e mic și are vreo 2 străzi principale. Din fericire se pare că la ei s-au mișcat mai bine cu deszăpezirea!
Continuând drumul către ieșirea din oraș (sau intrarea), către micul obelisc unde scrie mare Vulcan. Ca fapt divers când eram mică nu ziceam decât Obelix datorită pasiunii pentru desenele cu Asterix și Obelix pe care le urmăream pe RTL.
Intrarea în oraș
Urcând pe dealuri și admirând micile căsuțe din zonă.
urcușu-i greu!
O parte din oraș văzută de sus. Parcă nici nu mai arată așa de comunist nu-i așa? Iarna și zăpada mereu scot ce este mai frumos dintr-un oraș!
Omătu-i mare! Mai ales că pe o așa vreme nu mulți se încumetă să meargă de nebuni prin zăpadă să facă ei niște cărări. Dar fotografia cere și niscaiva sacrificii, așa că te agiți și înaintezi prin ea.
Pe aici nu se trece!
Mai urcăm puțin, admirăm și pozăm. Cred că după micile ninsori din acest weekend zona arată și mai albă și mai faină! Și probabil că urcușul ar necesita și mai mult timp și efort.
Un ceai cald? Parcă portița asta te îmbie către casa călduroasă a unei bunicuțe!
Niște curajoși se aventuraseră pe aici se pare.
Pe crenguțe încă mai trona zăpada.
Coborând înspre oraș, admirând de data asta alte cartiere, respectiv blocurile dinspre Centru. În poză se văd marăcele A-urile (blocuri) de lângă piață și o bucățică din cartierul numit Dallas.
Asta e o altă străduță ce vă poate duce prin locuri frumoase. Ea începe chiar din spatele benzinăriei Petrom. Pe vremuri nici nu era un drum propriu zis, doar un drum de pământ. Proate acum l-au mai condiționat.
Mai aruncăm o privire înspre partea de sus a orașului în timp ce coborâm.
Albul și albastrul se împletesc perfect!
Preparația, locul unde pe vremuri se spălau cărbunii scoși de mineri din subteran. Deja de mulți ani am impresia că a devenit încă o clădire ce șomează!
Poze realizate de Ionică Merișanu!

Comments

superb loc cu o descriere personala foarte frumoasa

acum e trecut pe lista urmatoarelor incursiuni ;) :D

multumim
Narcisa said…
e foarte multă linişte pe acolo. cel puţin aşa era în weekendurile în care am trecut eu prin Vulcan. şi foarte curat de altfel. :)
Anda said…
Am trecut prin Vulcan doar in trecere, din curiozitatea morbida de a vedea cum arata un oras minier. Arata foarte fain invaluit in iarna. Am o curiozitate: de ce se cheama cartierul ala, Dallas?
Foarte frumos surprinsa iarna in Vulcan!
@Octavian - E un loc de care ma leaga o sumedenie de momente faine. Si o copilarie libera si fericita. Mi-a placut sa cresc pe dealuri si munti. Recomand zona in special mai-septembrie! ;)

@Narcisa - Uu cand ai fost pe aici? Da, acum e destul de curat. Am vazut ca in ultimii ani s-au schimbat multe prin oras. Incepe sa arate din ce in ce mai bine si mai putin minier. Mergem la vara? ;)

@Anda - Din pacate Valea Jiului nu arata bine (ca orase ma ref) atunci cand esti in trecere. Desi se mai modernizeaza, inca mai e mult de lucru. Dar ramane un loc special pentru mine.

Nu stiu de unde a pornit denumirea, dar in vremea copilariei mele erau multe blocuri dezafectate, chiar pe deal.. ultimele din oras si erau locuite de diversi. ;)

@Vulpita - oo si live poate sa fie si mai fain. Mai ales daca mai gasesti vreun deal neingradit sa te poti da cu sania!
Diana Voitic said…
Mi-au dat lacrimile citind acest blog - am fost crescuta in anii 90, de bunici, pana la 6 ani in acest minunat orasel (sunt din Timisoara) pe care nu l-am mai vazut de vreo 10+ ani.
Numele Dallas vine de la seria TV americana din anii 78-91 deoarece acea zona cu blocuri inalte le amintea locuitorilor de cladirile orasului Dallas din serial :)
Ce amintiri frumoase!